2,171 matches
-
Micii mei toreadori (1976), scurte scenarii și istorii cu actori, regizori, comisii de vizionare și cenzură, întâmplări din sala de cinematograf, fie indirect, cumulând memorialistica (ochiul copilului din cabina proiectantului) cu istoria peliculei, așa cum se întâmplă în Pe cuvânt de cineast. Secvențe pseudocinematografice (1995), într-o manieră vecină pe alocuri cu jovialitatea informată obiectiv și savuroasă prin subiectivitate a unui D. I. Suchianu, dar și cu cinefilia egocentrică de tip Radu Cosașu. În orice caz, în anii debutului editorial (Tumbe în plină
BOKOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285800_a_287129]
-
a scris o monografie Toma Caragiu (1982). SCRIERI: Tumbe în plină stradă, București, 1971; Opriți secolul, cobor! Umoristice, București, [1974]; Micii mei toreadori, București, 1976; Toma Caragiu, București, 1982; ed. 2 (Carte despre Toma Caragiu), Galați, 1996; Pe cuvânt de cineast. Secvențe pseudocinematografice, București, 1995; Basca lui Sexpir, București, 1998; Până sus cu capul în jos, București, 1998; Planeta Silvestru, București, 1998; Ieșirea la pagina 2681, București, 2000. Traduceri: Anna și József Méliusz, Nae Deșteptul, București, 1961 (în colaborare cu Viorica
BOKOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285800_a_287129]
-
mof/1995/298.pdf" Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 28 decembrie 1995; HYPERLINK "http://www.cdep.ro/pls/legis/legis pck.htp act?ida=8581" Legea nr. 42/1996 privind integrarea sistemului de asigurări sociale și pensii ale cineaștilor în sistemul asigurărilor sociale de stat, publicată în HYPERLINK "http://www.cdep.ro/intranet/mof/1996/109.pdf" Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 29 mai 1996; HYPERLINK "http://www.cdep.ro/pls/legis/legis pck.htp act?ida
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum în vârstă de 17 ani, le răsfoia în vacanțe, cu lacomă curiozitate, îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un verde deschis - purtată de o actriță franceză, aflată într-un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina îmbrăcată în strălucitoarea rochie pariziană, se visa, cu alte cuvinte, în mijlocul acelei lumi trecute pentru cei de aici, dar încă actuală pentru civilizația lumii apusene de pe continent. Rochiile, croiala și eleganța acestora, erau, implicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
membri ai comunității de stânga din Hollywood, petrecăreți înfocați și adepți ai cinematografiei de avangardă. Coleman i-a spionat când erau în pat - ceva ce îi plăcea și, totodată, îl respingea. A mers cu ei la petrecerile organizate de un cineast belgian. Individul proiecta filme în care apăreau bărbați în pielea goală și câini dezlănțuiți, care îi aminteau de wolverinele lui - filme ce au ajuns să-l obsedeze. Reynolds era generos cu banii și nu-i păsa că fiul lui își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale Feminine, primarul Jacques Chirac i-a decernat în 1992 medalia de aur a orașului Paris. Fiul soților Celibidache, Serge Ioan, este un cunoscut cineast. Artista și-a adunat operele reprezentative în două albume semnate Ioana (Ed. ALMA, Galați, 1997; Imprimerie des Mauges, Paris, 2011). După moartea lui Sergiu Celibidache a scris, în memoria lui, cartea de amintiri Sergiu, altfel (Ed. Domino, Iași, 2001). Ioana
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
un șemineu aidoma cu cel lăsat demult acasă. 20 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Așa îi spuneau părinții lui Serge Ioan Celibidache. Acesta și-a făcut studiile la Jansun de Sailly, iar apoi la Bloomington, Universitatea Indiana. Devenit cineast, s-a stabilit cu soția și cu cei cinci copii ai lor la Londra. În Grădina lui Celibidache 1 se vedea parcă un deal. Uite cum s-a întâmplat, mi-a explicat Ioana vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale Feminine, primarul Jacques Chirac i-a decernat în 1992 medalia de aur a orașului Paris. Fiul soților Celibidache, Serge Ioan, este un cunoscut cineast. Artista și-a adunat operele reprezentative în două albume semnate Ioana (Ed. ALMA, Galați, 1997; Imprimerie des Mauges, Paris, 2011). După moartea lui Sergiu Celibidache a scris, în memoria lui, cartea de amintiri Sergiu, altfel (Ed. Domino, Iași, 2001). Ioana
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu vă sunt de nici un folos. Ne dăunează mult faptul că ne legăm de planul material, în loc să aspirăm către spațiul spiritual. Nu mă pot opri să nu povestesc ceva frumos pe care l-am văzut în filmul „Ostrov” al marelui cineast rus Nikita Mihalkov. Starețul unei mânăstiri s-a dus să doarmă în chilia unui monah (eroul principal al filmului). În timpul nopții eroul nostru se scoală și aruncă în foc minunata pătură a starețului, primită cadou de la Veneția și în același
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
culturală se exprimă prin momentele sublime pe care le oferă marile spectacole sportive, festivitățile de deschidere sau închidere a Jocurilor Olimpice, competițiile sportive, întrecerile etc. Educația fizică și sportul reprezintă o sursă de inspirație pentru artiști de diferite expresii (muzicieni, scriitori, cineaști, fotografi. 3.3. Obiectivele educației fizice și sportului Obiectivele sînt priorități instructiv-educative ce realizează funcțiile educației fizice, anticipează rezultatele educației în termeni competiționali, prescriind răspunsul subiectului la parcurgerea unei secvențe sau etape de învățare. Precizarea obiectivelor demonstrează caracterul programat pe
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
un parc de 35 de hectare. În Cetatea Științei și Industriei se află cinematograful Géode (sală de cinema semisferică), săli de expoziție, un inventorium (loc al descoperirilor destinat copiilor), un planetariu, o mediatecă (n.t.). 24 Marcel Carné (n. 1909) cineast francez al cărui realism poetic datorează mult operei lui Jacques Prévert. Printre filmele sale se numără Drôle de drame (1937), Quai des brumes (1938), Hôtel du Nord (1938), Le jour se lève (1939), Les Visiteurs du soir (1942), Les enfants
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
niciodată proiectate În sală. La fel ca tatăl lui, scrisese articole despre niște filme și despre niște cărți. Ar fi vrut ca tatăl lui să le poată citi, mai ales articolul pe care-l scrisese despre Carl Dreyer, unul dintre cineaștii preferați de amîndoi. La fel ca tatăl lui, Încercase fără succes să nu mai fumeze și, tot la fel ca tatăl lui, vedea cu neliniște că se apropie ziua cînd trebuia să plătească impozitele. Ca și tatăl lui, Îi Întîlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-un ungher. Știam pe de rost fraza rostită de acesta, Îl puteam imita, cu debitul și vocea lui nazală. Lui Tati nu-i venea să creadă. A fost pentru prima oară În viața mea cînd am strîns mîna unui cineast. Știam deja, cam de vreun an, că voi face filme după terminarea studiilor. Părinții erau de acord. Tata Îmi spusese: „Ai să Începi prin a turna documentare, e cea mai bună școală“. L-am prezentat pe Jacques Tati mamei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În atîtea cinecluburi. Un volum din colecția „A șaptea artă“ afirma că Rossellini era cel mai mare regizor catolic din istoria cinematografului. Ce mi s-ar putea Întîmpla rău În compania lui? Ce subtil era diavolul! Se slujea de un cineast catolic pentru a mă Îndemna la păcat. Să dau dovadă de lipsă de voință - forța voinței pe care mi-o dăruise Dumnezeu - și să merg să-l văd pe Rossellini, sau să rămîn fidel orientării fundamentale a ființei mele către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-a venit În ajutor. „La urma urmei“, mi-am spus eu, „mulți oameni se duc la liturghie. Însă doar eu sînt așteptat de Rossellini. Am să asist la două liturghii duminica viitoare. Doar n-o să-mi sacrific vocația de cineast“. M-a primit Într-un apartament care avea dimensiunile și Înfățișarea unei capele particulare. În timp ce-mi vorbea, auzeam clopotele unei biserici Învecinate chemînd credincioșii la sfînta jertfă a liturghiei. Eram convins că avea să mi se Întîmple ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de geografie. De altfel, cele două materii erau predate de același profesor, care ne mai semnala și filmele care Îi plăcuseră. Prefera cinematograful japonez neorealismului italian, care, după părerea lui, era departe de a avea același sentiment al sacrului. Marii cineaști italieni, spunea el, presupun că Dumnezeu există, dar confrații lor japonezi știu acest lucru. Un profesor de religie care vorbea cu mai multă plăcere despre meritele lui Keinosuke Kinoshita În comparație cu acelea ale lui Cesare Zavattini decît despre teologia Sfîntului Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trîntit fără menajamente un diagnostic care m-a lăsat cu gura căscată: „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“. I-am vorbit pe larg despre Tina, care visase la o viață socială mai strălucitoare: se văzuse În brațele unui cineast de reputație internațională, dar se pomenise cu un Don Juan agorafob În cîrcă. Doamna Marchal a fost foarte severă cu ea: — Educația dumitale te conducea obligatoriu spre o fată de genul ăsta, Încă și mai inhibată ca dumneata. Ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
roman, era un detaliu care Îl interesase mult pe Truffaut, mai ales cînd Îi spusesem că banii pe care urma să mi-i aducă romanul acela trebuiau să-mi permită să cumpăr un aparat de filmat! Între timp, eu devenisem cineast, dar cînd i-am spus lui Truffaut, În 1968, că mă lansasem În scrierea unui roman, mi-a dat dat binecuvîntarea s-o fac, precum un frate mai mare gata să mă acopere. De Îndată ce romanul a fost publicat, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
patru buchete succesive de cîte douăzeci și cinci de mii de rachete fiecare! Scenariul meu avea ca titlu provizoriu Electronic Orgy, un titlu la care țineam de cînd un grangure de la Hollywood Îmi spusese că-i plăcea. Venise să Întîlnească niște tineri cineaști la Paris. La sfîrșitul Întîlnirii noastre, Într-un apartament al hotelului George V, mă invitase să cinăm Împreună. O limuzină ne-a dus la un restaurant unde a citit rezumatul scenariului meu, extaziindu-se Între timp la vederea langustinelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aceste două negații. Trebuie ca dialogul să se poată Înfiripa. Numai că el nu va fi niciodată așa cum ni l-am Închipuit“. CÎtă intuiție! Din păcate, el aștepta ca dialogul nostru să fie așa cum și-l Închipuise el: un tînăr cineast creștin ar pune În imagini universul ale cărui chei Îi fuseseră date de părintele lui. Nu vorbeam despre Delphine pentru bunul motiv că părinții mei habar n-aveau de existența ei. Bănuiau că atmosfera era Încărcată Între mine și Tina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
uitam la cele cinci sute de pagini și aveam poftă să rescriu vreo cîteva, să suprim altele, să scriu pagini noi. Vreme de cinci luni de zile, am avut sentimentul că-l mint pe tata prin omisiune. El scria unui cineast, lua cina cu un cineast, venea să vadă un cineast În sala de montaj, iar eu eram singurul din noi care știam că Întîlnea de fapt un romancier. Un romancier pe care Raymond Queneau Îl Întrebase: „Ești sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de pagini și aveam poftă să rescriu vreo cîteva, să suprim altele, să scriu pagini noi. Vreme de cinci luni de zile, am avut sentimentul că-l mint pe tata prin omisiune. El scria unui cineast, lua cina cu un cineast, venea să vadă un cineast În sala de montaj, iar eu eram singurul din noi care știam că Întîlnea de fapt un romancier. Un romancier pe care Raymond Queneau Îl Întrebase: „Ești sigur că nu e cam mult sex În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să rescriu vreo cîteva, să suprim altele, să scriu pagini noi. Vreme de cinci luni de zile, am avut sentimentul că-l mint pe tata prin omisiune. El scria unui cineast, lua cina cu un cineast, venea să vadă un cineast În sala de montaj, iar eu eram singurul din noi care știam că Întîlnea de fapt un romancier. Un romancier pe care Raymond Queneau Îl Întrebase: „Ești sigur că nu e cam mult sex În cartea dumitale?“. Era ca și cum cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
l-a invitat pe François Weyergraf să scrie despre fantasmele sale“. Să fiu tratat drept un insuportabil pacient! De ce “insuportabil“? Ca și cum dr. Zscharnack, la care nu mă mai duceam, care Îl Îngrijise cu zece ani În urmă pe un tînăr cineast agorafob și care evident nu știa că eu scriam un roman, m-ar fi sfătuit să scriu despre fantasmele mele! Delphine era cea care mă Încurajase să scriu romanul. Dar dacă, În cartea Un tip oarecare, pusesem mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a acestuia, „Precursorii“, apăruse în Luptătorul, nr. 295, 18 iunie 1921). Sînt publicate, în schimb -, pregătitor - texte militante în favoarea „artei noi”, majoritatea — traduceri (ex. „Contra artiștilor imitatori“ de Theo van Doesburg, liderul grupării olandeze De Stijl, „Constructivismul (pictura neocubistă)“ de cineastul berlinez Hans Richter - nr. 37-38, o „trisinteză dramatică” de F.T. Marinetti - nr. 39-40). În același număr 39-40, articolul „Cubism și empirism“ de Leonce Rosenberg - directorul revistei L’Éffort moderne - propune o schimbare a viziunii privind raporturile dintre arta nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]