1,570 matches
-
acestea prin faptul că retușele nu sunt situate la o extremitate a piesei, deliniamentul acestora fiind rectiliniu, neregulat, slab convex sau concav. Din punct de vedere procentual, această categorie reprezintă 3,58% (11 piese) din totalul inventarului pieselor utilajului litic cioplit de la Hoisești. Din punct de vedere al piesei suport folosite în cadrul acestei categorii am distins trei grupe de racloare: pe așchie, pe lamă, pe nucleu. Grupa: Racloare pe așchie Racloarele pe așchie (Pl. 25/2-4) reprezintă 81,81% (9 piese
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
în afara așezării (poate chiar în locul de unde era procurată materia primă), fie în cadrul așezării, în spații clar delimitate (ateliere), neidentificate însă în cursul cercetărilor arheologice. Preponderența numerică a teslelor și dălților, pusă în legătură cu numărul relativ mare de unelte din cadrul utilajului litic cioplit identificate ca fiind utilizate în acțiuni de prelucrare a materiilor organice dure (lemn și os), poate, de asemenea, constitui un indicator al preferinței pentru prelucrarea secundară a lemnului obținut prin doborârea copacilor. Rolul important care par să îl fi jucat
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
mai importantă pentru om și specificul său: trăsătura ca marcă specifică. Păsările, albinele și delfinii au un "limbaj", iar multe animale comunică prin semnale sonore. Primatele, la rândul lor, se pot folosi de "unelte". Niciuna dintre ele nu taie, nu cioplește. Doar liniile trasate îl atestă pe homo sapiens: 35000 de ani, la sfârșitul musterianului, "elemente grafice fără liant descriptiv, suporturi ale unui context oral iremediabil pierdut" (Leroi-Gourhan). Odată cu apariția mormântului, placa de piatră sau de lemn, gravată cu motive abstracte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din cer; ea înseamnă o muncă de zi cu zi, o succesiune de călătorii, transporturi și metafore care n-are nimic automat. Cum se poate vedea în exemplul următor. În pădurea gaboneză, un artizan fang, foarte cunoscut în regiunea lui, cioplește un trunchi de copac în onoarea și după efigia bunicului său, mort de curând. Un fetiș frumos, printre o sută altele. Un intermediar parizian aflat în prospecție sosește acolo, evaluează, discută și obține obiectul pentru o mie de franci. După ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dovadă de inițiativă: muncă de difuzare. Marja lui de manevră e mult mai mare, căci, pe lângă că nu se așteaptă numaidecât de la el un obiect cu greutate sau producții prin natură voluminoase, el beneficiază de dematerializarea generală a suporturilor. "Imagierul" cioplea sau mâzgălea piatra sau lemnul; artistul lucra de obicei pe o pânză așezată pe un șasiu; vizualul se fabrică fără a fi atins, prin electroni interpuși. La meserii diferite, embleme diferite. Nimbul și raza pentru omul idolului supus dublei tutele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne facem un nume ca nu cumva să fim împrăștiați pe toată fața pământului.“ (B.E./V.T., Geneză 11:1&4, BHS, tr. n.) „Prin lucrare, lemnul nelucrat devine unealtă iar înțeleptul, folosind-o, ajunge mai-marele dregătorilor: marele sculptor însă nu cioplește.“ (Lao zi, Cartea despre Dao și Putere, 28:19-22, trad. Dinu Luca) CUVÂNT îNAINTE Cartea aceasta s-a născut din convingerea că menirea aducerii pe lume a unei lucrări este aceea de a transmite un mesaj - gând, trăire ori necuvânt
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
e deplin conștient că zeul nu coincide cu idolul. Ce adoră el deci în acesta? Chipul pe care zeul sau, mai degrabă, divinul primește să-l ia astfel.“ Or, nu este, în acest caz, creștinul care sărută icoana pentru chipul „cioplit“, cum adeseori se întâmplă, un idolatru? Iar cel ce se închină în fața prezenței divine prin chipul de piatră nu îl transformă pe acesta într-o icoană? Prezentul studiu nu anulează și nici nu minimalizează importanța vreuneia dintre religiile „monoteiste“, ci
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de teologie sunt comparate cu artele frumoase, atunci cea pozitivă corespunde picturii, iar cea negativă - sculpturii. În primă instanță este făcută o schiță Și sunt adăugate culorile, pentru a stabili un portret bidimensional, în timp ce, în al doilea caz, fragmentele sunt cioplite din materiale brute Și în această manieră este făcută să apară o imagine tridimensională. Sfântul Dionisie Areopagitul afirmă: „Noi trebuie să procedăm la fel ca sculptorul care îndepărtează toate obstacolele care acoperă puritatea divină a celui ascuns Și numai prin
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Băneasa, Colentina-Fundeni, Dudești-Cioplea, Militari, Roșu și Pantelimon-Dobroești. După 1900 au intrat în zona periurbană Chitila, Mogoșoaia și Otopeni, iar după cel de-al Doilea Război Mondial satele înglobate înainte de 1900 în zona periurbană au devenit cartiere ale orașului: Băneasa, Bîrzești, Cioplea, Ciurel, Colentina, Crîngași, Giulești, Grivița, Herăstrău, Mărcuța, Militari, Pantelimon, Tei, Văcărești, Viile Colentina, Vitan. Toponimele din București păstrează încă amintirea fazelor rurale și rural-urbane ale orașului. Astfel, în două dintre microzonele de lîngă malurile Dîmboviței, sunt atestate, în partea a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din substratul tracic, de unde slava veche avea pe teaskŭ, rusa tiski „menghină”, de la vb. tiskatĭ „a strânge, a presa”; a se vedea rom. a ticsi „a umple până la refuz”. Fără k din tiskatĭ există tot în slavă forma tesatĭ „a ciopli lemnele”, în rom. a teși, teslă. Forma adjectivală este tesen „strâns, ticsit, înghesuit”, care s-a întâlnit în baza traco-latină cu lat. densus >des, vb. denseo „a îndesi, a condensa”. Formele tracă și latină sunt contrase, cum arată engl. together
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe care animalul le folosește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din aceleași pricini. Nică se identifică cu propria ei ființă... durerea lui aproape omenească se contopea cu a ei. Era, în primul rând, un animal inteligent. Deși încă mic, formele lui armonioase îl făceau să semene cu o sculptură clasică, cioplită în piatră cu mare măiestrie. Uitându-se câteodata la el, Anuca rămânea ca vrăjită. În mușchii picioarelor lui zvelte simțea parcă țesătura subțire a nervilor. Când îl netezea pe spate cu mâna, părul catifelat, parcă, îi fremăta sub palme o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de înger, făcându-i și pe mulți bărbați să se uite, cu frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să fie cu băgare de seamă, până la întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
urcă și coboară prin pădure și mă surprind temîndu-mă de șerpi. Apoi, "capetele de olmeci" pe care le vedem la lumina lanternei îmi amintesc ce zicea Laertes: "cel mai bun străjer este frica". Și nu doar din pricina întunericului. Capetele colosale cioplite în bazalt și găsite în pădurile mlăștinoase din La Venta par rostogolite de pe un eșafod uriaș. Falsă impresie. Căci nici unul din aceste capete nu a căzut de la vreo statuie. Toate au fost gândite așa cum arată acum, fără trup. Din motive
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
păreau prea strimți, respir ușurat când ieșim din nou în stradă, limbi străine pe lângă noi, chiar și câteva cuvinte românești am auzit, paralelă cu Allée Dauphine, Allée Sainte-Sophie, eșarfe multicolore, obiecte de artizanat mai mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia chiliană, casete cu muzică din Anzi, mărgele colorate, brățări de piele împletită, veste de piele cu franjuri, un instrument muzical ciudat, făcut probabil din trunchiul mai subțire al unui copac scobit pe dinlăuntru și astupat la ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii ațintiți asupra lui, simțea bârfa cum Îl urmărește prin clădire și până la ședința de dimineață a inspectorului Insch. Dormise prost, visase numai blocuri turn, ceruri În flăcări și cuțite sclipind. Fața lui Angus Robertson, deformată și rânjind, În timp ce-i cioplea lui Logan stomacul. Inspectorul era la locul său obișnuit, așezat cu o fesă pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi pe Logan, păstrându-și atenția concentată pe o porție dublă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de pe câmpiile de la cazemată, dincolo de maidanul I.O.R., viitorul cartier Balta Albă, spre talcioc. Vrea taică-tu să-ți cumpere palton. Să ai și tu palton la iarnă. Talciocul este departe. Peste livezi și peste baltă tocmai În Dudești Cioplea, pe lângă cimitir, la capătul lui 16, de unde pleacă rata spre Călărași și Oltenița, de lângă monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este atât de departe, Încât această depărtare inspiră mila și folclorul. „Vă rog frumos, drăguț și politicos / Că din Cioplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Cioplea, pe lângă cimitir, la capătul lui 16, de unde pleacă rata spre Călărași și Oltenița, de lângă monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este atât de departe, Încât această depărtare inspiră mila și folclorul. „Vă rog frumos, drăguț și politicos / Că din Cioplea viu pe jos / Pentr-un kil de zahăr tos!” Talciocul e un rai de tinichele, un iad de boarfe, e locul unde Dumnezeu a fugit de pe lume și unde a rămas doar norocul, și el orb, bântuind În devălmășie printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dinspre NE. Cu totul altfel a fost Peter Hilleă Înainte de vremea când creațiunile genialului poet Christian Morgenstern m-au încredințat cu prisosință, prin ale lui „Galgenlieder”, că niciodată nu voi cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Wilde și să priceapă de ce era considerată amuzantă, dar Între timp dialogul mersese mai departe și el era Încă și mai derutat. Stătea Înțepenit pe scaun, cu o expresie fixă și lipsită de Înțelegere, fără să clintească un mușchi, parcă cioplit În piatră, În timp ce În jurul lui oamenii se clătinau pe locurile lor, zgâlțâind din umeri și dându-și coate cu Încântare. [La St James, Fericire pe jumătate se Încheiase cu aplauze calde și Întârziații, Între care și familia Du Maurier, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
engleză cu accent prusac, iubirii sale târzii, fostei stele a cinematografului mut Pauline Goddard, care fusese a nu știu câta soție a lui Charlie Chaplin. Pe urmă și-a lăudat câteva dintre antichități, printre care niște vaze chinezești și Madone cioplite în lemn. Nu, nu am băut nici un păhărel de grappa împreună. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când am scris istorii pentru Secolul meu, am fost ispitit, din nou, să-i aduc în joc pe Remarque și pe Jünger, antipozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un crucificat impresionant de musculos care, ca basorelief pe un perete lat din piatră, ținea capul întors spre stânga și suferea cu atâta fidelitate față de natură, încât nu-ți puteai întoarce ochii de la el. Nu că martirul cu aer atletic, cioplit în diabas, m-ar fi entuziasmat, dar perspectiva unei îndemânări artistice care putea fi deprinsă era ispititoare. Am acceptat, cu toate că Göbel, care era îmbrăcat mai degrabă în răspăr cu breasla, într-o stofă de gală, și care nici mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gropi comune, ci mult mai mult faptul că nu putuse să ridice o piatră funerară pentru nici unul dintre cadavrele adunate-n mormane. Frații silezieni erau iubitori de literatură. Știau să recite epigrame de-ale lui Angelus Silesius și să le cioplească în piatră în chip de inscripție: „Fii, omule, esențial, căci lumea asta când dispare, hazardul va muri și el, esența însă nu dispare.“ Așa am ajuns să lucrez ca ucenic la firma Göbel. Dificultățile nu mai erau legate de problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
m-am apropiat prea mult dispunea de ochi foarte depărtați unul de altul, care priveau pe lângă mine cu indiferență. Abia când vedeam pietrele de mormânt înșirate pe terenul din fața atelierelor de pe Bittweg, lustruite oglindă și așteptând acolo să le fie cioplite nume și date, îmi trecea starea de agitație de jumătate de oră din timpul călătoriilor matinale cu tramvaiul. Totodată, începea să se atenueze și gustul de griș cu lapte ars. Sufertașul meu plin de fiertură îl predam la nevasta meșterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]