29,910 matches
-
repede la cerințe ocazionale. Așa se face că puteai rosti la radio numele Basarabiei, dar el îți era eliminat, în aceeași zi, dintr-un text de mult mai mică răspîndire, dintr-o revistă. Am pătit-o eu insumi o dată cînd am citat frazele finale din prefață lui Călinescu la Istoria literaturii. Lexicul religios fiind în principiu prohibit, poeții vedeau, măi peste tot, înlăturate cuvinte precum cruce, biserica, sfînt, iar pe Dumnezeu scris exclusiv cu litera mică. Nici cuvinte că moarte, suferință, negru
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
Dunării, căutându-si loc de somn; masă de dezertori la marginile Imperiului, golani spoiți cu un pic de latinitate. Așa trecut, așa prezent. Și așa viitor." Mă gândeam, ascultând textul, ca vecinii noștri francofoni (și Centrele culturale franceze) o să mai citeze și elogiile pe care Cioran le-a adus lui Hitler sau lui Zelea Codreanu, sau cel puțin paginile sale antisemite. Nu, totul se oprea aici: era opinia care trăgea cortina asupra unei emisiuni despre români. Dacă un înțelept precum celebrul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Europa ei au un singur sprijin: rasă latină." 4. Nașterea unei națiuni. Trebuie să ne întrebăm câte dintre opțiunile serialului consacrat maghiarilor îi aparțin lui Slavici și câte dintre judecați se află sub semnul gândirii lui Eminescu. Eminescu, educatorul, e citat într-un lung șir de articole pe care el le scrie mai tarziu: " Deși tânăr, știa din proprie experiență cât de mult se deosebesc românii unii de alții în ceea ce privește felul de a gândi, de a simți, de a vorbi. Cât
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
majoritate a bibliografiilor o ignoră; aproape nici unul dintre exegeții scriitorului nu crede necesar a se opri asupra ei. Eminescu, care, în alte rânduri, se arătă încântat de isprăvile prietenului sau, nu crede de cuviință să o recenzeze sau măcar să o citeze în vreun articol preocupat de acelasi articol din Constituție. De altfel, nici Slavici nu a crezut necesar să revină asupra broșurii: a abandonat-o, desi Slavici nu era autorul care să-și abandoneze gândurile, paginile publicate, războaiele. El avea obsesiile
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
o politică de violență deznaționalizare; iar Dualismul i-a fost impus Austro-Ungariei "din afara"! În documentata să lucrare Evreii din România (1866-1919). De la excludere la emancipare (traducere C. Litman, Ed. Hasefer, București, 1996, pp. 240-241) Carol Iancu atrage atenția asupra broșurii, citând câteva segmente mai avântate: "Dacă prințul Bismarck are dreptul să expulzeze pe iezuiți și pe socialiști, Slavici se întreabă de ce li se refuză românilor aceeași atitudine față de evrei, care reprezintă ao conjurație contra societății moderneă. ăNoi nu-i persecutam pe
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
despre Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, D. Vatamaniuc arată cât de energic s-au implicat Eminescu, Slavici și Caragiale în dezbaterea articolului al șaptelea din Constituție, cel care cerea împământenirea evreilor. "Sunt în țară - scrie Eminescu (și citează D. Vatamaniuc) români ardeleni care au servit statul câte 30-40 de ani, sunt sași din timpii basarabilor cu anume privilegii, sunt familii evreiești, puține într-adevăr dar vechi, cel puțin de dupa Petru cel Șchiop, apoi maghiari, germani, mai știm noi
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
anume privilegii, sunt familii evreiești, puține într-adevăr dar vechi, cel puțin de dupa Petru cel Șchiop, apoi maghiari, germani, mai știm noi ce. Ei bine, la toți aceștia, pentru ca să exercite drepturi politice, se cer formalități de împământenire." Vatamaniuc îl mai citează pe Caragiale: "Reforma nu a fost simțită încă trebuincioasa de întreaga națiune, reforma a fost înscrisă în Tratatul de la Berlin că o condiție pusă națiunii noastre pentru recunoașterea națiunii noastre." Într-un important studiu al lui Klaus Heitman, Un mandatar
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
mai ales a Germaniei, i se pare a fi acu atât mai indicată cu cat nici acolo emanciparea evreilor nu s-a făcut de pe o zi pe alta.ă Slavici a cunoscut textele lui Richthofen. În Închisorile mele baronul este citat în legătură cu o corespondență privitoare la însărcinările pe care le primește de la Friederich Wilhelm IV. Împăratul dorea unirea țărilor sub dinastie străină. 6. Fidelități și infidelități imperiale. Practic, în aceste agitate decenii asistăm la nașterea unei națiuni. Tânărul Slavici, cel care
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
lui Iuliu Maniu, care nu s-a putut niciodată aclimatiza la complexul politic regățean și a suferit de țară refuzului de a accede (cînd a fost solicitat) la asumarea răspunderii politice în stat, altfel spus un refuz al acțiunii. Să citez: "Moralitatea lui este mai presus de îndoială - el a refuzat toată viața orice act moralmente suspect- dar aceasta moralitate a constat aproape întotdeauna în tăria de a nu face ceea ce făceau ceilalți, nu în curajul de a combate ceea ce făceau
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
credibil. În manualul de care vorbesc, Pantheonul național e alcătuit după criterii cînd aiuritoare, cînd obscure. El include generos un simplu versificator că Grigore Vieru, dar ignorează pe Mircea Ivănescu, pe Ileana Mălăncioiu, pe Gellu Naum sau pe Cezar Baltag, citînd la întîmplare. O notă emfatica marchează prezenta în palmares a lui Eugen Barbu, în pagubă lui Ștefan Bănulescu, înregistrat colateral, ca nuvelist; se comentează cu mare aflux de epitete Groapă, dar se trece sub tăcere un roman de talia Cărții
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
păcătuiește grav teoreticianul clujean: Nu este un practician al criticii literare aplicate și consecvențe, activitatea să desfășurîndu-se în principal în domeniul istoriei și al esteticii literare." În continuare, i se impută îndepărtarea de spiritul călinescian, erezie gravă care se manifestă - citez - "printr-o anumită disperare (sic!) a discursului critic și o viziune livresca asupra fenomenului investigat." Adică, ce mai încoace și încolo, dl Marino se lasă surprins în flagrant delict de abordare livresca... a literaturii. După ce se fac uitate monografia despre
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
poeți, după lungi și sinuoase evoluții. Nici un popor - cade tranșant că o ghilotina concluzia - nu a privit asemenea românilor, cu atîta înțelegere, existentă, ca o condiție a împăcării, o revărsare în Pax magna... (sic!)" Autorii ignorează astfel suveran avertismentul eminescian citat de ei înșiși, în manualul care sufla strident în surlele și trîmbițele naționalismului de bîlci: Ceea ce se iubește și se respectă adînc se pronunță arareori." Răsfoind manualele de literatură, mi-am amintit automat o anecdotă academică, trecută de semioticieni în
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
sărutat nevasta și fetița, Lineli, si se întorcea, satisfăcut că artistul pe care il urmărise cîțiva ani cu pasiune, prin toate orașele Europei Centrale, era în progres...". Mai aflăm următoarele: "Petrecerea lui de seară, între nevasta și copilă, era intelectuală, citînd cu voce tare povestiri din Andersen, Grimm, Selma Lagerlof, Toepfer, Rousseau și paginile din Biblie. Din cînd în cînd (...), se schița un cor de trei voci, însoțit de orgă, psalmul lui Luther, cîntece de munte, refrenul yodl, obișnuit în Alpi
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
de epocă "mă avorbiră frumos" merită reținută. Voia să-și scrie memoriile, încercînd să-l evoce, cu deosebire, pe Ciprian. Dar tot amînînd proiectul, a rămas de izbeliște cu totul. Modelul său epistolar sînt scrisorile către fiica sa Marioara. Să citez dintr-o primă epsitolă, nedatată, fiind însemnată de editoare ca fiind a cincea din acest ciclu: "Advorbirile " Dragă Tătuță" și "Dragi copii" să rămînă de acum - dă Doamne totdeauna între noi!... Că vă merge bine, că sunteți sănătoși, dragii mei
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
fapte domestice ale vieții de fiecare zi. Dar relatate cu farmec și expresivitate. Tot același farmec, laolaltă cu simțul detaliului caracteristic, mi se pare a fi și a doua scrisoare despre aniversarea preotului Seleski din Treblecea. De aceea, tocmai, o citez într-un larg fragment: "Să vă mai scriu ceva despre festivitatea din Treblecea. Preuțimea și domnii din Siret, după cină, așișderea opulentă și luxoasă, care s-a început la 9 și s-a sfîrșit după 10 seara, au jucat cărți
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
observația că bătrînului preot Porumbescu era, din plin, înzestrat cu simțul detaliului, cu aplecare spre descrierea ospețelor. Avea har de prozator și, dacă ar fi stăruit, putea scrie excelent proză de atmosferă. Și, în sfîrșit, să-mi fie îngăduit să citez, în final, o splendidă scrisoare, din octombrie 1893, către ginerele său, soțul iubitei Mariorica: "Iubite Dumitrache! Chiar bătu orariul meu 12 noaptea. Eu adormisem și mă trezii prin vis. Venii la ma D-na Nina Cionca a descoperit acest fond
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
de partea cui stă știrea cea adevărată, încît deocamdată se abține să dea exemple. Cauzele acestei încălcări a armistițiului ar putea fi reînceperea războiului provocat de tiraje, ascunse dispute publicitare sau, poate, un început de repliere preelectorală. * ; Ziarele care au citat prognozatori ai unui mare cutremur în prima lună a acestui an s-au repliat anunțînd că și guvernul ar fi luat măsuri de prevedere a efectelor prevăzutului cutremur de tip pielea ursului din pădure. Cam același lucru s-a întîmplat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
moțiunii sale agramate, parlamentari orișicât, cum de nu s-au cutremurat de textul sub care și-au pus semnătură? N-avem loc aici să reproducem toate năzdrăvăniile lingvistice ale dlui dr. ing. Anghel Stanciu (PRM) din textul moțiunii simple, text citat de Cornel Nistorescu, dar an raport cu el, exprimările dr. ing. Elenă Ceaușescu ar putea părea capodopere de elocinta agramata. Cât privește ansa opinia lui Cornel Nistorescu, aceea că Ministerul Educației Naționale ar fi aprobat cu "ochii ănchisi" manualul cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
de observații lucide autoriale ce retează, pentru cititor, avântul cuceritor al mincinoasei - o pune pe imprevizibilă să eroina să aducă un elogiu feminității și rolului pe care al are femeia adevărată an societate - femeie privită că o forță a naturii. Citam: "- Am auzit adesea - vorbește prințesa - niște specii jalnice de femei regretând că șanț femei și vrând să fie bărbați; totdeauna le-am privit cu milă... Dacă aș avea de ales, aș prefera să fiu din nou femeie. Ce plăcere e
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
Recunosc ansa că observația, la care nu mă așteptam din partea pravoslavnicului I.A., da de gândit". Păcat că nu ni se spune an ce sens... Nu ne putem reține a nu oferi anca un citat, cu toate ca și până acum am citat din abundență: "Deși intens, Nietzsche al obosește pe Cioran până la dezgust. E un slab lipsit de milă. Bun pentru adolescenți (cf. 332). Descoperă slăbiciunea lui Nietzsche an nevoia lui, la Sils Maria și aiurea, de compania unor mai mult sau
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Luceafărului". Paralelă, cu citarea paragrafelor din studiul vianesc "Influența lui Hegel an cultura română", din 1933 și ămprumuturile efectuate de Călinescu an propria-i cercetare din 1935, ăntăreste impresia că G. Călinescu infirmă opiniile unui autor pe care nu-l citează. Mai mult, ai preia ideile, cu ănlăturarea secțiunii considerate insuficient de convingătoare. Vianu e contrariat: "Este corect să nu amintești numele cercetătorului cu care polemizezi? Să discuți numai o parte din materialul lui? să-i falsifici opinia pentru a-ți
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
menționa la 2 aprilie 1935 aceluiași Rosetti că la finele volumului V din "Opera lui Eminescu" va da o mică postfața "unde voi explica de ce nu dau bibliografie". Ca să adauge, răutăcios, confirmăndu-l pe Vianu an reproșul acestuia: "Doar n-o să citez pe Vianu" (Cf. vol. 14, p. 545). Mai ăntins și mai complex se constituie capitolul bunelor raporturi ăntre cei doi abia după 1944. Că simpla paranteză menționez ignorarea lui Călinescu-prozatorul an "Artă prozatorilor români", nu neapărat dintr-o idee preconceputa
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
și notează că, la prestigiul castigat ca scriitor matur, contează că Vianu s-o aducă la lumină rampei. Crede că citindu-l pe Sun.., Vianu va găsi calea să vadă și aspectul feeric și căderile meditate din fluidul replicilor. Am citat din Scrisori către Tudor Vianu, vol. ÎI, 1936-1949, Ed. Minerva, 1994, p. 279-281. Roată morii se-nvărteste, cum spune căntecul, așa că iată-l pe Vianu, după două suspendări de la catedră, sancționat după 1949 pentru... cosmopolitism și idealism. Revine la uneltele sale
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
cazul altor cinematografii europene. De altfel, pe când aștern pe hârtie aceste gânduri, primesc - prin é-mail - nominalizările pentru Premiile filmului european - ai căror câștigători vor fi anunțați sâmbătă 4 decembrie a.c. la Teatrul Schiller din noua capitala a Germaniei - Berlin. Le citez, ca posibile sugestii de titluri pentru posibile viitoare achiziții de film european an România: Ai vrea tuing Amal (Suedia, regia Lucas Moodysson), Mifune Sidste Sang (Danemarca, regia Soren Kragh-Jacobsen ), Moloch (Rusia-Germania, regia Alexandr Sokurov), Notting Hill (Anglia, regia Roger Michell
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
din păcate, o glumă. Acuzația pe care el o conține a fost formulată și a circulat în media românească și europeană. Am luat cunoștință de ea din ziarul Adevărul, din 11 noiembrie. Indicînd drept sursă postul de radio Deutsche Welle, citat de Agenția RADOR, Adevărul se referea la două articole despre România din cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung (6 noiembrie). Din articolul d-lui Dieter Schlesak, cunoscutul poet român, stabilit în Germania, erau reproduse aceste cuvinte: "Tratarea amnezica a acestei părți
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]