13,496 matches
-
dureroase, dar și repulsive, încărcate de penibil, cum le resimt, cred, cei mai mulți din cei care au trăit în acea lume. Celor care nu au trecut prin ea, care nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate, ciudate până la neverosimil. Și chiar și nouă, la urma urmei, celor care venim de acolo, formele vieții de atunci ne apar, după douăzeci de ani, ciudate, ireale, funambulești. Dar așa s-a trăit în epocă : "Apa, sistată toată ziua, vine
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
dar și repulsive, încărcate de penibil, cum le resimt, cred, cei mai mulți din cei care au trăit în acea lume. Celor care nu au trecut prin ea, care nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate, ciudate până la neverosimil. Și chiar și nouă, la urma urmei, celor care venim de acolo, formele vieții de atunci ne apar, după douăzeci de ani, ciudate, ireale, funambulești. Dar așa s-a trăit în epocă : "Apa, sistată toată ziua, vine abia
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
ea, care nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate, ciudate până la neverosimil. Și chiar și nouă, la urma urmei, celor care venim de acolo, formele vieții de atunci ne apar, după douăzeci de ani, ciudate, ireale, funambulești. Dar așa s-a trăit în epocă : "Apa, sistată toată ziua, vine abia pe la șase (...) Agitație, toată lumea spală și se spală" (...) "în scurtele intervale când curge, apa e un fel de mocirlă gălbuie. Dar o bem pentru că nu
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
oameni curajoși care trăiau printre noi și pe care nu-i știm nici azi. Am văzut câteva spectacole din Festivalul Malta sau pur și simplu spectacole obișnuite ale teatrelor din Poznan, unele convenționale dar foarte solide (Bobok - după Dostoievski) altele ciudate (She - un spectacol instalație care s-a desfășurat într-un fost abator, și unde au fost folosite cam 50 de video-proiectoare. V-am zis: Ienăchiță Văcărescu), am văzut "Questo Buio Feroce" un spectacol sfâșietor despre boală, suferință singurătate și moarte
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
a lui Emil Boldan și a proletcultismului. O altă monstruozitate ideologică, apărută tot ca o "reacțiune împotriva orientării realiste a literaturii", este "literatura mistico-religioasă, obscurantistă și naționalist-șovină, răspândită mai ales prin publicația cu caracter fascist "Gândirea" (p. 118). Interesantă (adică ciudată) este viziunea critică a lui Emil Boldan văzând repetarea unei simetrii la interval de câteva decenii: așa cum simbolismul, poporanismul și semănătorismul au bruiat și contrabalansat realismul critic afirmat de marii noștri clasici - avangardismul, modernismul și gândirismul se opun realismului susținut
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
așezarăm la coada din dreptul stației de metrou pe unde se trecea dincolo, dacă aveai pașaport în regulă. Cu pașapoartele noastre purtând ștampila deplasărilor prin zona occidentală, stăteam la coada de la Friederichstrasse, dacă nu greșesc. Tot așteptând, observasem un lucru ciudat. Nu departe de noi, se mai afla încă o coadă, paralelă. Dar câtă deosebire... Cei din coada de alături, paralelă cu noi, păreau că fac parte dintr-o cu totul altă rasă de oameni. Nu numai înfățișările, atitudinea, dar până
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
Să urmărim, o vreme măcar, firul poveștii. Născut într-un București numit, cu rezonanțe moraliste, Hilariopolis și trăit într-o țară niciodată beligerantă, după a cărei mască suntem întreptățiți să presupunem existența munților elvețieni, naratorul ne convinge sistematic de felul ciudat în care, deși concediat din slujbă, se prăbușește într-o viață luxuriantă. Liniștea micii pensiuni în care diminețile par să aibă o aceeași anatomie cotidiană e întreținută de grupul de indivizi morocănoși aflați cam în aceeași situație cu cel ce
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
că scrisoarea mi se pare mult mai lungă decât s-ar fi cuvenit. Chiar și fără un suport estetic, universul se destramă. Până în punctul, imposibil de tolerat, în care micul grup de rezidenți ai pensiunii află, din presă, despre moartea ciudatului ins cu care, vrând-nevrând, făcuseră cunoștință. Mai departe, surprizele apar cumva de la sine, generate de acest nucleu încărcat de tensiune. Până în punctul în care, și unul, și altul purtători de verighetă, cei doi prieteni se văd dirijați de inexplicabile accidente
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
pe eroi nesemnificativi. Secolul al XVIII-lea a fost până de curând epoca favorită a zeci și sute de biografi, ce-au excavat cu zel în viața și faptele a diverse amante regale, domnișoare de (dez)onoare și alte ființe ciudate. Kathryn Hughes, o specialistă în "proza biografică", se întreabă cu o ironie mușcătoare dacă aceste personaje ale apusei lumii no-biliare "nu stau cumva toată ziua undeva într-un budoar, coafân-du-și părul, așteptând să fie chemate pentru a-și îndeplini datoria
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
că este cu gândul undeva departe. După o pauză interminabilă, a scuturat ușor din cap, ca și cum dorea să alunge cine știe ce gânduri neplăcute, s-a uitat lung la mine și mi-a povestit că a avut într-o noapte o foarte ciudată viziune. Se făcea că urca un munte, dar nu un munte adevărat, era parcă unul făcut, unul construit anume, căci, la fiecare pas se auzea din pământ, de sub tălpile sale, câte un geamăt, câte un oftat, așa ca o eliberare
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
sau aproape nimic nu rezistă din poezia publicată până prin 1960, nici un volum întreg, numai poeme izolate, cum ar fi Moartea căprioarei de Nicolae Labiș și, eventual, ceva din poezia lui Geo Dumitrescu, un poet supraevaluat și atunci, și, în mod ciudat, și astăzi. După 1960 vin poeții generației '60 și balanța estetică se schimbă în favoarea altui mod de a scrie poezie, deși partidul, conducătorii, evenimentele istorice vor fi omagiate în continuare într-o literatură privită de critica nouă cu total scepticism
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
și o admir constant, încă de pe vremea când o urmăream evoluând pe prima noastră scenă lirică și că știu că montează cu har și talent spectacole deosebite, majoritatea în coregrafia ei, atât în țară cât și peste hotare. Așa că după ciudata și uimitoarea întâmplare în care ne-am lăudat reciproc (eu și prietenul expert) cu cunoștințele noastre despre aceeași persoană, m-am gândit să dezvălui și cititorilor noștri câte ceva din admirația elvețienilor pentru valorile noastre, cunoscute din păcate mai mult în
Întâlnire surpriză cu baletul românesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
Marina Constantinescu Exact acum patru ani, Miklos Bacs mă invita la Cluj, ca și pe alții, ca să văd promoția lui de actori. De cîte ori ne întîlnim cumva, pe ici, pe colo, se activează o emoție specială, o stare ciudată de bine. Aceea de demult, de la începutul anilor nouăzeci, cînd l-am văzut prima dată. Juca Mr.Martin în spectacolul lui Tompa Gabor cu "Cîntăreața cheală" de Eugen Ionescu. Probabil, unul dintre spectacolele pe care l-am iubit, ani de
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
autarhic. În al doilea rând, sunt de urmărit citatele nesemnalate, expresiile preluate. Acestea par a reproduce crâmpeie din varii scrieri eseistice, passages non marqués, iar în cazul în care ele sunt tipărite după 1935, ne vedem obligați a vorbi de ciudata premoniție ideatică a lui Mateiu Caragiale; uneori chiar identitatea, comportamentul unor personaje notorii din interbelic împrumută trăsături întâlnite la indivizi ai generației următoare. Sunt de semnalat câteva similitudini, coincidențe, câteva teorii avant la lettre, câteva fețe cu trăsături calchiate." (pag
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
emo", "curentul emo", "o formație emo", "versurile emo", "genul emo" etc. Sînt pomeniți și - pornind de la englezescul emo-kids, preluat ca atare, dar tradus și parafrazat -, de "copii emo" ("Copiii emo sunt din ce în ce mai mulți și în România. Poartă tunsori asimetrice, haine ciudate și își ascund fețele după ochelari de soare mari și negri", protv.ro; "Psihologii consideră că părinții și profesorii sunt direct responsabili de felul în care evoluează acești copii emo", Gardianul, 14.05.2008), de "un puști emo" (Wikipedia), "tineri
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
Cristian Teodorescu In numele dreptului sacru de a fi ales, au apărut la această sesiune a localelor candidaturile unor repetenți la bunul-simț, ale unor ciudați care par să fi renunțat temporar la o carieră de exhibiționiști prin gări și ale unor involuntari umoriști. Chiar dacă unora nu le dau numele, vă asigur că toate aceste personaje pencilensiene există. Un domn, candidat la o primărie dintr-o
Repetenți la bunul-simț by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8458_a_9783]
-
Sorin Lavric E o senzație ciudată să recenzezi autori despre care ai auzit vorbindu-se de rău. E ca și cum, săvîrșind un gest de frondă, te acoperi de bănuiala că de ei te leagă un interes ocult. Ocult și deopotrivă nesănătos, precum o alianță de care e
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
o scamatorie simplă cu o oală de alamă și cu un băț. De acolo ies și acolo intră duhurile care născocesc o poveste teribilă cu vrăjitoare, cu regi și căpetenii de oaste, cu ucigași, cu orăcăieli de broaște, cu sunete ciudate, cu moarte. Nekrosius decupează șirul faptelor din piesă, dar le costumează simplu. Ca într-un basm popular. Acolo unde toată lumea trece printr-o succesiune de obstacole, acolo unde se petrec lucruri ciudate, înspăimîntătoare, acolo unde controlul îl au alte spirite
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
cu ucigași, cu orăcăieli de broaște, cu sunete ciudate, cu moarte. Nekrosius decupează șirul faptelor din piesă, dar le costumează simplu. Ca într-un basm popular. Acolo unde toată lumea trece printr-o succesiune de obstacole, acolo unde se petrec lucruri ciudate, înspăimîntătoare, acolo unde controlul îl au alte spirite. În acest "Macbeth", cele trei vrăjitoare-țigănci fac huruburu cu un băț, o oală și o pisică moartă, învăluind povestea în vălătuci de fum de pipă, în esențe de tutun ce amestecă ficțiunile
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
și destabilizat de tenebrele geloziei. Statura lui impozantă nu mai privește departe, întinderea mării, ci aproape. Prea aproape. Acolo este deșertăciunea. Pierzania. Derizoriul nimicniciei. Moartea. Personajele se agită de colo dincolo. Ca pe puntea unui vas ancorat într-un port ciudat. Privit de departe, vasul pare să aibă pînzele strînse pentru popas. De aproape, pînzele sînt hamace în care protagoniștii dispar pentru somn, veghe sau complot. Albiile de lemn în care se spală rufele devin copîrșee, sicrie pentru cei ce, cu
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
Totuși, propoziția avea altă... tăietură,... alt stil, - părea construită de un scriitor. Unul care se topise în lexicul englez. E ca și proza lui Shakespeare. (De pildă Bufnița, fiica brutarului.) Versuri care singularizează, scoase din canoanele liricei, devin simple propoziții, ciudate, cu o compoziție... arbitrară. Nu-i rostul poeziei?... Care să fie origina acestei...Curiozități care a ucis pisica?... Este ea (și asta vreau să știu) ideea unui autor inspirat? Care, lansând-o, s-a cufundat în vorbirea generală?, în folclor
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
vizuale nu crede deloc că ar fi o catastrofă. Mai spune, dna Cârneci, pe prima pagină a revistei 22: "Dar, în primul rând, domnilor edili, țineți seama de opinia oamenilor de specialitate și a oamenilor de rând". Formularea e cam ciudată, căci pornește de la premisa că cele două opinii ar coincide. Și dacă opinia oamenilor de rând, bună, din sondajele Cronicarului, nu coincide cu a "specialiștilor"? Cum să țină cont edilii de cele două opinii? l Și mai trist ni s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
ivită la nivel de limbă, de mesaj. De aceea, aducerea pe scenă a altui cod, cel al muzicii, ca un plan în sine, mi se pare o idée originală. Valabilă. Un contrapunct formidabil. Bufonul lui Lear cîntă la o pianină ciudată. Dă mici recitaluri. Comentariile lui sînt susținute aici, la Dodin, în primul rînd prin muzică, prin diferite teme muzicale. Ca și revoltele, mai tîrziu, ca și batjocura, ca și durerea. Pînă cînd, Bufonul intră în poveste, în partea a doua
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
avea ochii mari negri era serioasă așa/de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe scunele mici de lemn/ printre butoaie cu vin// Oona aprinsese o lampă și pe fața ei/rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște/mâini răsucite cu gheare ca niște șerpi/noi tăceam, noi o priveam curioși căci/nu știam chiar deloc de ce ne chemase//câțiva șoareci au trecut printre picioarele/noastre nici n-am clipit măcar pentru că/Oona începuse să vorbească
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
dialogului anunță, ca un preludiu mustos, umoarea conținutului: "Am fost prost, prost, prost și, deodată, pac!..." Cronicarul redă fragmentul în care Emil Brumaru povestește cum, citind postumele eminesciene, s-a convertit la poezie: "Domnule, la mine a fost o chestie ciudată. Eram prin clasa a șasea, sau așa ceva, cînd au apărut postumele lui Perpessicius. Mai înainte fuseseră antumele; atunci, după o lungă pauză, postumele. Era o carte care costa 25 de lei. Timp de-un an am stat cu cartea aia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]