1,111 matches
-
cliente de genul meu, care ar cumpăra bucuroase pantofii din piele de șopârlă, dacă marfa n-ar fi compromisă de reclama ce i se face. și mă tem că în această privință specialiștii publicitari nu sunt neștiutori, ci realiști: majoritatea clientelor nu asociază nimic rău cu aceste afișe, nu devin recalcitrante, ci,dimpotrivă, sunt stimulate să cumpere produsul. Cât despre cele câteva împinse să ia lucrurile în serios- ei bine, la ele se poate renunța liniștit. L-am văzut deseori pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la carte. Pe urmă, a venit un amănunt - cum scrie Conan Doyle. În cazul acesta, dantura. Semnalmentele dentare ale victimei - singurele intacte - au fost transmise stomatologilor din regiune și s-a găsit unul care a zis: femeia aceasta a fost clienta mea; de aici s-a aflat numele, de la nume s-a trecut la soț, de la soț la etcetera - ca în Sherlock Holmes. Rapiditatea neașteptată cu care poliția a descoperit asasinul e îmbucurătoare pentru toți cei care-l iubim pe marele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
despre o soție frumoasă și infidelă nu e străin de cazul acelui apărător celebru care, pledînd pentru o femeie frumoasă dar de moravuri dubioase, a găsit argumentul suprem În a-i invita pe jurați să contemple ce sîni frumoși avea clienta sa. Însă nu ne putem explica istoria prin nasul Cleopatrei, ricanînd În stilul lui Stendhal care notează undeva cu un umor Îndoielnic că Faust a Încheiat contract cu diavolul pentru a face „ceea ce a făcut fiecare dintre noi la douăzeci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
veți fi foarte fericiți împreună. — Pot să-l încerc și eu? zice Erin. Nu! Iartă-mă. Uită că te-am întrebat. A fost o... Un vintage! Încă mai cască ochii la el în clipa în care Laurel Johnson, prima mea clientă, intră în raionul nostru. Laurel e președinta unei companii care închiriază avioane particulare și e una dintre clientele mele preferate, deși de fiecare dată îmi spune că, după părerea ei, toate prețurile din magazin sunt superexagerate și că, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
te-am întrebat. A fost o... Un vintage! Încă mai cască ochii la el în clipa în care Laurel Johnson, prima mea clientă, intră în raionul nostru. Laurel e președinta unei companii care închiriază avioane particulare și e una dintre clientele mele preferate, deși de fiecare dată îmi spune că, după părerea ei, toate prețurile din magazin sunt superexagerate și că, dacă n-ar avea slujba asta, s-ar îmbrăca numai de la K-mart. Dar ce văd? zice, dându-și haina jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gândit niciodată că am să mai dau ochii cu ea. — Becky, îmi pare rău, spune Erin, în clipa în care Laurel se întoarce în cabină. Habar n-am avut că vă cunoașteți. — Nici eu habar n-am avut că e clienta ta! — Nu vine foarte des. Erin se botoșește toată. În viața mea n-am întâlnit o persoană care să facă atâtea nazuri. Deci, care e povestea? Ei, nimic, îmi vine să spun. Doar că mi-a terfelit viața în ziarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aer înțepător și nori mânați de vânt, pe cerul albastru. Pornim spre Plaza, iar Robyn îmi zâmbește larg. — Te înțeleg perfect, dacă te simți cam încordată. Organizarea unei nunți la New York poate să fie un lucru destul de stresant. Multe dintre clientele mele se... ambalează destul de tare, să zicem. Dar eu nu vreau să organizez nici o nuntă la New York! îmi vine să-i spun. Eu vreau o nuntă în Oxshott! În loc de asta, însă, zâmbesc și-i spun: — E foarte de înțeles. — Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
destul de tare, să zicem. Dar eu nu vreau să organizez nici o nuntă la New York! îmi vine să-i spun. Eu vreau o nuntă în Oxshott! În loc de asta, însă, zâmbesc și-i spun: — E foarte de înțeles. — Am, de pildă, o clientă foarte foarte pretențioasă... Robyn expiră adânc. Dar, cum am zis, e o afacere destul de stresantă... A! Am ajuns! Arată destul de impresionant, nu crezi? Ridic privirea spre fațada opulentă a Hotelului Plaza și trebuie să recunosc, fără prea mare chef, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Însă, crede-mă, programul e de fapt foarte strâns... așa că am vrut să vorbesc puțin cu tine despre cum vezi tu nunta, în mare. Care e fantezia ta? Care e, pentru tine, imaginea cea mai romantică din lume? Multe dintre clientele mele spun că, pentru ele, e Scarlett și Rhett sau Fred și Ginger... Mă scrutează cu ochi strălucitori, iar stiloul e pregătit deja deasupra paginii. Totul a ajuns prea departe. Trebuie să îi spun acestei individe că nu am de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mari - și nu reușesc să ajung decât la șase și zece, ușor frustrată. Partea bună e că sunt îmbrăcată cu o rochie absolut fabuloasă neagră fără bretele, care îmi vine perfect. (De fapt, a fost oprită pentru Regan Hartman, o clientă de-a mea. Dar am să-i spun pur și simplu că totuși nu cred că îi vine chiar așa de bine.) Duplexul lui Elinor se află într-o clădire grandioasă de pe Park Avenue, și are cel mai uriaș foaier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
eu - și anume, într-o cutiuță în fundul minții mele, unde să nu trebuiască să mă uit la ea. — Becky? — Da? Ridic privirea și-mi acopăr automat hârtia cu mâna. În ușa cabinei mele de probă se află Elise, una dintre clientele mele. Are treizeci și cinci de ani și e avocată la o mare corporație, și tocmai a fost detașată cu serviciul la Hong Kong pentru un an. O să-mi cam fie dor de ea. Îmi place să vorbesc cu ea, deși nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu poți purta mai mult decât o rochie! Până la urmă, tot va trebui să te hotărăști la una singură. — Știu, zic cu glas stins și dispar în cabina mea de probă, înainte să apuce să mai zică ceva. Prima mea clientă este Laurel, care a venit pentru că e invitată într-un weekend cu corporația ei, iar ținuta trebuie să fie „casual“. Și ideea ei de casual e să-și tragă pe ea o pereche de pantaloni de trening și un tricou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce faci aici? — A! zice. Nimic! Doar... mă uitam și eu. — Ești bine? — Senzațional. Totul e perfect. Se uită stresat la ceas. Și tu... bănuiesc că ai treabă, nu? — Da, adevărul e că am, zic cu regret. Mă așteaptă o clientă. Altfel te-aș fi invitat la o cafea. — Nu, nici o problemă, spune. Du-te liniștită. Ne vedem mai târziu. — OK, zic și mă întorc în cabina de probă, ușor nedumerită. Laurel alege într-un final trei dintre vestimentațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
persoanele la care țin cel mai mult din lume. Dumnezeule, dacă-l întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul zilei. Am o oră liberă până la următoarea clientă, așa că mă hotărăsc să mă duc până la raionul cu rochii de mireasă și să-mi mai admir un pic rochia. E clar, lupta se va da între asta și cea de la Vera Wang. Și poate cea de la Tracy Connop. Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
astea! Sunt noi, nu? Peste umărul meu trece o mână cu manichiură perfectă, care înșfacă un tricoul de-al lui Danny de pe stativ, înainte să apuc să fac ceva. Îmi răsucesc capul și mă irit brusc. E Lisa Farley, o clientă dulcică, dar tare tâmpițică de-a lui Erin. Are vreo douăzeci și doi de ani, nu pare să aibă nici un serviciu și mereu spune orice îi trece prin cap, fără să-i pese dacă jignește pe cineva. (O dată a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-ți spună! E OK, nu s-a înecat nimeni. Doar că a trebuit să evacuăm biroul pentru câteva zile și unele dintre cablurile telefonice au fost afectate... plus că, din nefericire, o pernuță pentru verighete, care aparținea familiei unei cliente, a fost complet distrusă... Deci n-ați primit mesajul meu? — A fost cel despre antreuri? zice Kirsten gânditoare. Înghit în sec de câteva ori, și nu știu de ce, am dintr-o dată capul foarte ușor. — Becky, tocmai a intrat Robyn, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prea mult cu nunta. Nu mai știu altceva decât nunta, nunta, nunta. Dar văd că la tine situația e sub control, sută la sută... — Categoric! zic, și mai veselă. Te rog să mă scuzi, trebuie să mă pregătesc pentru prima clientă... — A, vezi că ți-am inversat programările, spune Christina în clipa în care deschid ușa de la cabină. La zece vine o tipă care n-a mai fost la noi. Amy Forrester. — Bine! zic. Mersi! Închid ușa în urma mea, mă trântesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și încep să adun rochii peste rochii. Și, fără veste, simt cum încep să mă relaxez. Ce ușurare să mă pot gândi și la altceva decât la nuntă! — Bună, Becky! spune Erin, trecând pe lângă mine cu doamna Zaleskie, una dintre clientele ei obișnuite. Hei, tocmai vorbeam cu Christina, trebuie să dăm petrecerea burlacilor! O, Doamne. Știi, fiica mea lucrează la Plaza, intervine doamna Zaleskie. Și zice că toată lumea numai despre nunta ta vorbește. — Serios? spun după o pauză. Ei, nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe Laurel, roșie la față și însuflețită, cu noua fustă Michael Kors și un blazer bleumarin, care se potrivesc ca nuca-n perete. De câte ori i-am spus? Pe bune, cred că ar trebui să le fac vizite de control la clientele astea. Cine știe cum se-mbracă, atunci când le scap din ochi? — Uite-o, spun, arătând din cap spre hibridul de păpușă Barbie și cadou cu pocnitoare de Crăciun, care încă se mai luptă să-și desfacă rochia. — E OK, spune Laurel, intrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
extrem de stridentă. Ce problemă pot să am? Poate faptul că persoana care îmi organizează nunta m-a lăsat baltă, fără măcar să mă anunțe. Poate că asta am! — Cum? — Și de ce mă rog m-a lăsat baltă? Ca să se concentreze asupra clientei ei extra-importante, care se mărită la Plaza. Asupra clientei ei superspeciale, care se sparge în figuri și e gata să cheltuiască oricât, domnișoara Becky Bloomwood! O fixez îngrozită. — Alicia, habar n-am avut, crede-mă... — Nunta mea e la pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că persoana care îmi organizează nunta m-a lăsat baltă, fără măcar să mă anunțe. Poate că asta am! — Cum? — Și de ce mă rog m-a lăsat baltă? Ca să se concentreze asupra clientei ei extra-importante, care se mărită la Plaza. Asupra clientei ei superspeciale, care se sparge în figuri și e gata să cheltuiască oricât, domnișoara Becky Bloomwood! O fixez îngrozită. — Alicia, habar n-am avut, crede-mă... — Nunta mea e la pământ. N-am putut să fac rost de altă firmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta. Îmi aruncă cel mai drăgălaș zâmbet cu putință. Biata de ea! Să vezi ce față o să facă atunci când o să audă că Becky Bloomwood nu dă doi bani pe recepția pentru care se străfoacă ea. Că mironosița Little Miss Perfect, clienta ei preferată... o să-i tragă clapa! Trebuie să-mi păstrez calmul. Să scap cumva din situația asta. — N-o să-i spui nimic lui Robyn. — De ce, mă rog? — Pentru că nu poți! Pur și simplu nu... Nu mai pot continua și încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lângă mine. Te rog să nu lași chestia asta să te afecteze în vreun fel, scumpa mea. E doar o fătuca tristă care are un dinte împotriva mea. Cine mai era și asta? spune Elinor, încruntată. O cunoașteți? — O fostă clientă de-a mea înrăită de viață, spune Robyn. Dumnezeule, cât de rele pot să devină fetele astea! Nu știu ce li s-o fi întâmplând de ajung în halul ăsta. Acum sunt niște bombonici fluflu, și în clipa imediat următoare te trezești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
paturile gata ca să ne putem culca imediat după saună. Înainte de sauna propriu-zisă Alfonso, ne va face o curățare de aură, care va decurge în cabinetul lui, ceea ce înseamnă că eu automat voi fi ultima pe lista de așteptare. Jo, prima clientă, apare înfofolită în una din pături, cu o figură resemnată în fața a orice urma să se întâmple. Eu voi participa la curățarea fiecăreia dintre fete pe post de traducător, așadar ne îndreptăm toți trei (eu, Jo și Alfonso) spre căsuța
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aceeași insensibilitate radioasă la transformările dramatice din jurul său. Dite descinde clar din omulețul lui Chaplin. Are felul lui dulce de a se împiedica în fața unei femei, trezindu-i instinctele protectoare : își pierde prima slujbă atunci cînd varsă băuturile pe o clientă, iar aceasta îi ia partea în fața chelnerului-șef. Are și galanteria lui Chaplin : ajuns el însuși chelner-șef, își pierde iarăși slujba atunci cînd, în mijlocul isteriei generale antinemți, își aduce la restaurant logodnica nemțoaică. Foarte frumos din partea lui, numai că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]