2,135 matches
-
pe urmele ființei angelice pe care o terorizează de la începutul filmului). De schimbătorul de viteze al vechii mele mașini trebuia să trag cu toată forța mea bărbătească (sper să nu citească aceste rânduri o feministă!) și abia reușeam să-l clintesc. La Renault e suficient să-l apuc cu două degete, ca pe un bețișor chinezesc folosit ca tacâm. Ușile Daciei se închideau numai izbite năpraznic. Ușile Renault-ului au nevoie doar de o împingere delicată, ca aceea cu care se închide
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
Gabriela Ursachi Personalitate scindată de fascinația temelor duale împinse, prin rezolvare mistică, pînă "la pragul minunii", Vasile Voiculescu este, cu siguranță, un poet de antologie. Flagrantele discontinuități etice și estetice nu reușesc să clintească o anume impresie unitară, de orgoliu și solemnitate, care-l impune. Livresc (în maniera cu totul serioasă a autodidacticului), cu lecții de mitologie bine însușite, clasificate pe simboluri și apreciate după folosul didactic, V. Voiculescu rămîne, în esență, un vitalist
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
ton incredibil de violent, pasional, apocaliptic - dezvăluie lucruri surprinzătoare. În zece ani de la dispariția limbii de lemn și a ideologiei centralizate, după explozia atîtor limbaje și discursuri diferite, variate, adesea nonconvenționale și nonconformiste, cel putin o zonă nu s-a clintit, pentru surprinzător de mulți cititori. Sensibilitatea aparte cu care se reacționează la discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
care ziarul său are interes să le înnegrească. Cronicarul notează toate acestea pentru uzul unui cititor de ziare care nu vrea să se lase manevrat, dar se declară neputincios față de acei cititori care se automanipulează și care, politic, sînt de neclintit, în mai vechi opțiuni. Pentru aceștia din urmă nu există decît confirmări ale propriilor lor opinii chiar și în cele mai categorice puncte de vedere contrarii. * De asemenea, alegerea unui anumit ziar poate fi pentru cititor o probă că nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
economică spre țările din Europa de Est, găsind aici un debușeu temporar. Ion Iliescu a precizat că în acest context economic complex s-a aflat și țara noastră imediat după decembrie 1989, când democrația a luat locul unui sistem ce părea de neclintit. Președintele de onoare al PSD consideră că doar prin forțe proprii și oameni care înțeleg contextul economic și politic actual România are posibilitatea să se reașeze pe un drum normal
Ion Iliescu: Nu prea văd în ce constă strategia; sunt nişte măsuri de austeritate () [Corola-journal/Journalistic/47866_a_49191]
-
spre noi, încîntați, pare-se, să dea peste niște semeni și peste un colț de verdeață. Se apropiară cu zîmbete largi și începură să ne salute cu formule în arabă, turcă, persană, armeană. Ai noștri erau stingheriți, dar nu se clinti unul măcar, nici unul nu se ridică în picioare, nici unul nu răspunse la salutul ce i se adresa. “De ce nu ne vorbiți? sfîrșiră ei prin a întreba. V-am ofensat cu ceva fără să vrem?” Nici unul dintre ai noștri nu se
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
unul măcar, nici unul nu se ridică în picioare, nici unul nu răspunse la salutul ce i se adresa. “De ce nu ne vorbiți? sfîrșiră ei prin a întreba. V-am ofensat cu ceva fără să vrem?” Nici unul dintre ai noștri nu se clinti. Ceilalți dădeau deja să plece, jigniți, cînd, deodată, conducătorul caravanei noastre izbucni într-un uriaș hohot de rîs, căruia îi răspunse un alt hohot încă și mai sonor al celuilalt conducător de caravană. “Naiba să te ia, zise acesta din
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
volumetrică a atîtor semne indelebile din orizontul Orașului. Un elogiu tardiv al Romei, rostit în atmosfera de restriște a veacului V, de către un poet, Rutilius Namatianus, ce se întorcea în Gallia Narbonensis, lansa totuși, oricît de împovărat, acest adevăr de neclintit, această jubilantă aserțiune: ŤTu ai făcut un Oraș din ceea ce cîndva era Universul.ť Ecuație ce devine paradoxal actuală, în epoca noastră, de globalizare apăsată, ce desfigurează, unificînd otova atîtea vii particularisme, trecînd sub compresor grăuntele atîtor salubre diferențe. Nu
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
care o percepeai cu ajutorul lui. Pentru majoritatea dintre noi, matematica seamănă cu celălalt tărîm, tărîmul de dincolo, un tărîm inaccesibil ce îți dă fiori prin neputința de a-i intui rosturile, un tărîm rece și neprimitor, a cărui atotoputernicie rămîne neclintită în fața ignoranței noastre. E zona umbrelor, a mirajelor numerice, a fantomelor cu nume de funcții derivate, integrale și calcul infinezimal. O lume din care așteptăm ca cineva să ne dea semne pentru a ne ajuta neputința. Un asemnea om dătător
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
strategie, la un nou unghi de atac. Dragostea ei înfruntă respingerea cu un fel de dârzenie aproape tragică, efortul considerabil depus pentru a-și salva fiul nu a diminuat-o câtuși de puțin, loviturile mușcă din ea, dar nu o clintesc și putem presupune că odată plecat acest fiu, Mama va rămâne acolo, la post, așteptându-și ora, neobosită, indestructibilă și implacabilă precum moartea.
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
și pe cine cauți,/ nu mai știu cînd și unde am fost fericiți,/ surorile mele sînt fetele moarte/ la treizeci și trei de ani ne-mpliniți.// Nu-ți amintești de mine, mă rugam,/ țiam adus anemone și cartofi copți/ și-am stat neclintită la capul tău/ șapte zile și șapte nopți.// Ai murit în brațele mele, vroiam să-i mai spun,/ dar nu avea cine mai spune și nu avea cui,/ ea-mi deschisese poarta, și tocmai aflasem/ că nimeni nu moare în
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
el e un elev model, mândrie a familiei de profesori din care provine. (Cu atât mai mult cu cât celălalt taler al balanței e ocupat de alunecoasa lui soră, Chorynna.) Numai în răstimpuri, rezultatele de la olimpiadele școlare reușesc să-l clintească dintr-o asemenea poziție confortabilă. Prilej pentru un rechizitoriu global: "Una peste alta, e bun și zecele la ceva. Da dar mai sunt și olimpiadele. Cine mama mă-sii le-a inventat, n-am idee, dar dacă l-aș întâlni
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
generația războiului este "nedreptățită" (60). Ion Simuț apără esteticul, dar face și multă sociologie literară. Esteticul, preia un loc comun al zilei, trebuie depășit, pentru ca literatura să capete audiență (374). Aproape orice fel de audiență este luată în seamă. Crede neclintit în valoarea literaturii române. Și chiar în "nobelitatea" ei: pe termen scurt prin Blandiana, pe termen mai lung prin Cărtărescu. Ion Simuț, care, cum am mai remarcat, se recunoaște doar critic și istoric literar, afirmă că nu știe în ce măsură critica
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
ele "prudent, cenzurează emoțiile, elimină aproape complet viața foarte intimă din narațiunea confesivă". Dar și prin eșecuri, prin experiențele ratate, nu chiar puține, opera epică a lui Mircea Eliade îi apare criticului "productivă" pentru literatura română, căci și acestea au clintit inerții: În timp ce romanul românesc mergea măreț și liniștit pe albia cunoscută, verificată, Eliade încearcă să-i mute cursul. Agită spiritele, schimbă conflictele, tipologia..." "Un spirit al amplitudinii", "al întregului", "un spirit al totalității", aceștia sunt termenii deseori folosiți de Simion
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce se înmulțește să piară. Stau neclintit în unimea necoruptă de nici un adaos, nemișcat de număr și în miezul tăcerii în afara sinelui și dincolo de orice câtime - față de mine nu se poate duce nici măcar o singură paralelă. Stau neclintit și neîmpărțit de nici o mișcare. DOAMNE MILUIEȘTE! Nesfârșit e
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
deșertul bunelor voastre intenții am ieșit în cămașa cuvintelor mele să îndur asfințitul până la capăt. PASTEL Pelerinul stă pe butuc împărțind tăcerea la vrăbii gândurile îi navighează prin vinerea bătută în cuie și el se odihnește la umbra cuvântului bun. Neclintit în văzduhul curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața câtorva sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă pelerinul își șterge fruntea cu o bucată de cer și numai toamna îi trece prin suflet și
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
aflu lucruri esențiale urmărind reacția insului față de spirit, omul în fața morții și a dragostei " (17 mai 1942). Acestor aprecieri de la începutul Jurnalului privind marxismul le corespund cele din finalul Jurnalului arătăndu-ne că, în ciuda desfășurării istorice, concepția lui Eliade nu se clintise cu nici un centimetru: Dacă marxismul va triumfa în lume și creștinismul va fi abolit, se demonstrează că omul nu poate suporta paradoxul de a fi om; adică de a avea el, finitul și efemerul, nostalgia infinitului și a eternității; de
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
a făcut să fluiere și să-l strige tare pe nume: deodată un morman de zăpadă s-a scuturat lângă el și Ionică s-a năpustit ca disperatul, sărindu-i în brațe. Da, era el, nemâncat, înghețat, slăbit, jigărit, dar neclintit în post, așteptând-o pe mama... Întoarcerea a fost triumfală. Toți i-am ieșit în întâmpinare făcându-i cea mai zgomotoasă primire eroului patruped care se zăpăcise de atâta bucurie și nu știa în ce brațe să sară mai întâi
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
încremenite în așteptare. În prima jumătate a lui noiembrie, anul trecut, am fost primit de vicepreședintele Academiei, domnul profesor Vlăduțescu, care a promis la rândul său că se vor face demersuri pentru rezolvarea "cazului", dar încă nimic nu s-a clintit din inerție. "Lucrarea", constând dintr-o plăcuță de marmură ce s-ar putea insera în spațiul dintre două locuri funerare (aparținînd domeniului public) ar necesita infime cheltuieli chiar și pentru derizoriul buget ce se alocă anual culturii. Plecând într-o
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
program, la oricâte proiecte aș lucra... în altă parte, aș fi tratat cu respect, mi-ar da cel puțin un post de șef de departament, iar aici sunt mereu trecut cu vederea! La firmă se simțise, inițial, sigur și de neclintit. Și, totuși, în ultima vreme, nu mai putea suporta situația. Munca lui până la ore târzii din noapte, lucrul acasă, în weekend-uri și în zilele de concediu, nimic nu era apreciat cum se cuvine! Până și în rarele dăți când
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
fond, în fapt, malonestitatea (ca să nu mă exprim prea neaoș și să scriu „ticăloșia”); eu aș zice, revenind la clipele de atunci, că o slujește și o face suportabilă; eu am întregistrat-o cu o oarecare plăcere, dar nu m-am clintit din opiniile negative pe care mi le inspirase jocul acesta necinstit. S-a spus atunci și se mai scuză și azi unele „erori” ale celor care au trădat, invocându-se faptul că fără ei ar fi fost mai rău; adevărul
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
frazeologice în dicționarele noastre? Ca de obicei, cu mare întârziere: în DEX, în ediția cea mai recentă - 2009 - nu apare nimic din cele de mai sus: găsim doar sensul primar al adjectivului („care nu-și schimbă locul sau poziția; nemișcat, neclintit; care este solidar cu un element la care se află atașat”) și cel din contextele preț fix, idee fixă; sensul „precis, exact” este descris ca limitat la exprimarea orei, ceea ce reprezintă doar uzul vechi, tradițional, din care s-au dezvoltat
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
vorbesc locuitorii Dunării de jos este în realitate vie, plutește pe ape și poartă în interiorul său doisprezece bărbați care, precum vechii apostoli, intonează cântece populare românești în numele libertății. În ceea ce privește preotul acestei biserici, conducător al luptei împotriva ocupanților austro-ungari, acesta continuă neclintit în pofida a două sute de ani de suferință. Salvarea s-a produs, deci, la țară, acolo unde se respectă și se înțelege mitul, ceea ce explică faptul că locuitorii săi așteaptă miracolul fară nicio umbră de uimire. Astfel, traiectoria bisericii purtate de
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
moștenit prin păcat și a câștigat întreaga umanitate către Dumnezeu. Aceasta a făcut-o pentru a osândi păcatul și osânda din voie și din fire, scoțând din fire păcatul, pătimirea, stricăciunea și moartea. Noi nefiind neschimbăcioși și cu neputință de clintit, putem, din fericire, precum ne-am rostogolit de la slava cea multă la cea mai de jos necinste, să ne întoarcem și să căutăm în sus și să vedem fața atotînchinată a lui Dumnezeu<footnote Calist Catafigiotul, Despre viața contemplativă, cap
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
n-au unde pleca manivele piulițe șuruburi pivoți care-nșeală și ele moartea pînă unde respirația e respirație ca o ploaie ușoară distanța pe-acoperișul atelierului și soarele urcă treptele nemilos cu pîntecul plin de alcool dar nimic nu se clintește din sine pe străzile umede cum ochii pierduți în așteptare un piept pietruit o mînă mecanică încă încearcă să te apere apoi o rază începe să-ți taie pielea ușor lama ei pătrunde-n țesătura ființei moale cum stofa. Paradox
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]