1,115 matches
-
Biserica cnezilor Cândea se află la marginea satului hunedorean Suseni. A fost ridicată în secolul XIV și este monument istoric de importanță națională, . Are hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. În extremitatea sudică a ultimei așezări de pe valea Râușorului, satul Suseni (comuna Râu de
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
în funcție “de la începutul veacului din timpul lui Ștefan cel Mare”-continuă să fie subiect de controverse, argumentele care susțin calitatea lui fiind destul de fragile. Iată contextul în care e menționat episcopul: la 29 septembrie 1523 se înfățișează magistratului Bistriței cnejii din Valea Rodnei împreună cu 3 preoți sau călugări de la Vad, de la Peri sau din Moldova: Matei Șandor (Șandru Alexandru) și Petru, cerănd învoire să înnoiască vechea mănăstire dintre Hordou (azi Coșbuc) și Telciu ”de la drum în stânga spre apus pe un
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
Ruinele Curții nobiliare a Cândeștilor se află în localitatea Râu de Mori din județul Hunedoara. Ansamblul, care cuprinde curia, capela și zidul de incintă, figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Curtea cnezială a familiei Cândea (cneaz al Țării Hațegului înaintea administrației maghiare din Ardeal), a fost construită în secolul al XIV-lea pe ruinele unor vechi edificii romane. Monumentul se află în centrul localității, fiind format dintr-un ansamblu de construcții care cuprinde o clădire rezidențială
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
fost amenajată o podea din scânduri, sprijinită pe grinzi transversale, podea care a fost înlocuită, după 1930, cu cea actuală. Alte renovări s-au executat în anii 1979 și 1989. Așa cum s-a precizat, ctitorul acestei biserici este unul din cnejii locali din Sânpetru, poate Dan, tatăl lui Ștefan (jurat al Țării Hațegului între 1411 și 1418), poate un altul, poreclit „Hitemre” („Pe Credința mea”). În acest caz, actul edilitar ar trebui plasat anterior anului 1443 când satul a fost divizat
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
susținere a bolților, ridicați în secolul al XIX-lea, au acoperit nu doar o însemnată parte a picturilor navei, ci, parțial, și vechea pisanie. Într-un articol publicat într-o revistă maghiară, în anul 1868, Ödön Nemes, un urmaș al cnejilor ribițeni de odinioară, venea cu o întregire a textului pisaniei, publicând două inscripții slavone, astăzi dispărute. „Drept mulțumire lui Dumnezeu am ridicat această biserică pentru regele Sigismund care a restituit bunurile pierdute de tatăl nostru Vratislav. Matia, Vratislav, Miclăuș de
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
evenimentelor. Stilul său de descrie a fost catalogat drept "clasic", întrucât autorul a utilizat un stil care amintește de Homer și de alți istorici greci, precum Agathias. Leon este cunoscut în special pentru descrierea oferită, din perspectiva martorului ocular, a cneazului Sviatoslav I al Kievului, care invadase Bulgaria în 969 și a luptat împotriva forțelor imperiale bizantine.
Leon Diaconul () [Corola-website/Science/324780_a_326109]
-
spre finele epocii de formare a poporului român (secolele VIII-IX), când descoperirile arheologice confirmă existența unei noi așezări umane la Turda, aflată în zorii Evului Mediu. Condițiile de viață ale populației autohtone sunt întrevăzute în existența obștilor sătești, conduse de cneji, juzi sau oameni în vârstă, aleși de comunitatea sătească. Așezările populației românești se dezvoltă, comunitățile se statornicesc tot mai mult, societatea omenească evoluând spre organizare, până la apariția în secolul al IX-lea a primelor formațiuni cu caracter statal de tipul
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
fiul cel mare al lui Genghis Han, aflat într-o campanie în zona Mării Aral. Acesta însă s-a îmbolnăvit, iar întăririle nu au mai venit. În același timp, slavii au încercat să-i prindă pe mongoli într-o capcană. Cnejii din Galiția și Volînia și-au transportat armatele pe râu către sud, în timp ce principii Kievului și Cernigovului au înaintat spre nord iar armata din Kursk a înaintat frontal. În același timp, cumanii au încercat să atace ariergarda mongolă. Când Jebe
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
singura direcție posibilă, evitându-i. Ei au lăsat însă o ariergardă de 1.000 de oameni sub comanda unui anume Hamabek, să observe mișcările slavilor. Curând, Mstislav cel Viteaz a ajuns la râu în dreptul ariergardei. Neexistând o anumită ierarhie, fiecare cneaz putea acționa după cum dorea. Mstislav a trecut râul în cele din urmă, în ciuda tirului de săgeți. După ce slavii au debarcat în număr mare pe malul celălalt, mongolii au fost uciși până la ultimul om. După ce a atras armatele slave printr-o
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
către urmăritorii ei pe o poziție de-a lungul râului Kalka (poziție necunoscută cu exactitate, considerată a fi râul Kalcik care se varsă în Marea Azov). Izvoarele istorice rusești dau doar o relatare generală a bătăliei propriu-zise și a urmăririi cnejilor prin stepă. Cronicile scriu ce cneji au luat parte și care din ei au murit, dar nu mult mai multe despre mărimea armatelor și numărul victimelor. În ce privește desfășurarea bătăliei, cronicile relatează că cumanii s-au desprins din rânduri și au
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
de-a lungul râului Kalka (poziție necunoscută cu exactitate, considerată a fi râul Kalcik care se varsă în Marea Azov). Izvoarele istorice rusești dau doar o relatare generală a bătăliei propriu-zise și a urmăririi cnejilor prin stepă. Cronicile scriu ce cneji au luat parte și care din ei au murit, dar nu mult mai multe despre mărimea armatelor și numărul victimelor. În ce privește desfășurarea bătăliei, cronicile relatează că cumanii s-au desprins din rânduri și au fugit fără luptă și că fuga
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
a mongolilor a șarjat prin această breșă. Armata Cernigovului, neștiind că bătălia începuse, înainta atunci când s-a ciocnit frontal cu cumanii în retragere. Cavaleria mongolă a profitat de confuzia din liniile cernigovenilor și a atacat, cauzând prăbușirea liniei și moartea cneazului Mstislav al Cernigovului. În același timp, flancurile mongolilor s-au închis în jurul armatei slave dezmembrate, tăindu-i calea de retragere. Slavii înconjurați au fost loviți cu săgeți salvă după salvă, și cu șarje sporadice de cavalerie. În timp ce mongolii efectuau aceste
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
suferite de mongoli. Dintre izvoarele istorice slave, "Cronica vremurilor trecute" estimează numărul de morți la 10.000 în vreme ce Cronica nikoniană ulterioară vorbește de 60.000 de morți. "Prima cronică novgorodeană", contemporană cu bătălia, nu dă niciun fel de cifre. Dintre cnejii slavi, Daniel al Volîniei, rănit, împreună cu Mstislav cel Viteaz au reușit să scape. Bătălia a reprezentat o grea înfrângere, dat fiind că multe dintre cnezatele slave și-au pierdut mare parte din armată și conducătorul, cu semnificativa excepție a cnezatului
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Dolgorukov, înlocuindu-l cu general-locotenentul Șerbinin. Ea i-a poruncit în 1776 lui Piotr Rumianțev-Zadunaiski să conducă o parte din armată în Crimeea, să-l înlăture pe Devlet Ghirai și să-l declare Han pe Șahin Ghirai. În noiembrie 1776 cneazul Prozorovskiy a ajuns în Crimeea. Rușii au ocupat cetățile din Crimeea revenite Rusiei conform cu Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, fără nicio opunere. Turcii au fost nevoiți să se retragă, Devlet Ghirai a fugit în Turcia, iar tronul Crimeii a fost obținut de
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
sultanul, în decembrie 1783 a recunoscut peintr-un act formal anexarea teritoriilor date la Imperiul Rus. Imperiul Otoman și statele europene au recunoscut formal anexarea Crimeii la Imeriul Rus. Teritoriile nou-anexate au fost numite Taurida(rus. Таврида). Favoritul imperatriței, Grigori Potiomkin, cneaz de Taurida, trebuia să se ocupe de popularea teritoriilor, dezvoltarea economiei, construcția orașelor, porturilor, cetăților. Baza principală a Flotului Mării Negre, care se crea, a devenit Sevastopolul. 24 iulie (4 august) 1783 a fost încheiat un tratat de ocupare a regatului
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
apoi să treacă în Polonia. Aici, Béla s-a căsătorit cu o membră a casei Piaștilor. Andrei și Levente au plecat mai departe și s-au stabilit la Kiev. Andrei s-a căsătorit aici cu Anastasia a Kievului, fiica marelui cneaz Iaroslav I. Prelații catolici conduși de Gerardo Sagredo, episcop de Cenad, au decis să îi cheme în țară pe Andrei și pe frații lui. În momentul în care Andrei și Levente au ajuns în Ungaria, era în plină desfășurare o
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
dar a fost arestat de oamenii lui Béla, fiind ținut prizonier la Zirc, unde a și murit. Andrei a fost înmormântat în Abația Tihany. Andrei a a fost căsătorit cu Anastasia a Kievului (c. 1023 - c. 1074/1096), fiica marelui cneaz al Kievului, Iaroslav cel Înțelept. Cei doi au avut trei copii: De asemenea, Andrei a avut un copil din afara căsătorie, George.
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
(~ 1023 - 1074/1096) a fost regină consoartă a regelui Ungariei Andrei I. Ea a fost fiica cea mare a marelui cneaz Iaroslav I cel Înțelept al Kievului și a Ingigerd a Suediei. Sora ei mai mică, Anna de Kiev, regina consoartă a regelui Franței Henric I. Anastasia s-a măritat în jurul anului 1039 cu ducele maghiar Andrei, care trăia în exil
Anastasia a Kievului () [Corola-website/Science/329803_a_331132]
-
a apariției ducatului Haliciului (Galiția), vecinul și uneori dușmanul bolohovenilor . Primul prinț de Halici, Vladimir (Vladimirencu sau Volodimirenko) a ales ca sediu localitatea Halici. Istoricii ucraineni consideră că Vladimir era un urmas al varegilor. În 1150, Cronica Ipatiev relatează cum cneazul Haliciului, Vladimirencu sau Volodimirenko, merge spre Kiev trecând prin cetatea Bolohov/Bolohovo: "Și îi vine lui Iziaslav" (mare principe al Kievului) "vestea că Volodimirko a trecut de Bolohov, și merge alăturea de cetatea Munarev spre Volodarev". Într-o biserică de lângă
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Ioan Botezătorul, se odihnește nobilul domn Ioan de Onads ducele Vlahiei." Se presupune că acest duce Ioan de la Onut (Onutul era o cetate la Nistru, nu departe de Hotin, dar mai veche decât ultima) a putut fi un vasal al cneazului Galiției sau s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii Comanilor. Conform unei cronici poloneze, cneazul Haliciului, Iaroslav Osmomîsl a fost nevoit să ducă mai multe războaie împotriva bolohovenilor răzvrătiți, ceea ce presupune legături de vasalitate a acestora, întrerupte de
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
de la Onut (Onutul era o cetate la Nistru, nu departe de Hotin, dar mai veche decât ultima) a putut fi un vasal al cneazului Galiției sau s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii Comanilor. Conform unei cronici poloneze, cneazul Haliciului, Iaroslav Osmomîsl a fost nevoit să ducă mai multe războaie împotriva bolohovenilor răzvrătiți, ceea ce presupune legături de vasalitate a acestora, întrerupte de perioade de emancipare. Ivan Rostislavici supranumit „Bârladnicul” adună o oaste formată din 6.000 „berladnici” și cumani
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În acel an principii bolohoveni i-au parte la războiul regelui Ungariei, Andrei II-lea împotriva cneazului Daniel al Haliciului de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri. Între anii 1230-1240, bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
unei alte vechi familii boierești. Anastasie Bașotă s-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 4 septembrie 1867), de care s-a despărțit ulterior, și cu care a avut două fiice: Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei. A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind și titlul de cavaler, sub Grigore Alexandru
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
XII-lea. În același timp, Bela al IV-lea și fiul lui au reconfirmat libertățile servitorilor regali, denumiți din 1267 „nobili”. După acest moment, „adevărații nobili” au fost diferențiați din punct de vedere legal de alți proprietari funciari, nobilii ecleziastici, cnejii români și alte grupuri de nobili. „Adevărații nobili” își stăpâneau domeniile fără să aibă obligații, spre deosebire de ceilalți proprietari funciari, care erau obligați să presteze servicii militare sau alte servicii speciale în schimbul pământului deținut. În această perioadă, administrația a început să
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
ungurii au traversat Munții Carpați și au intrat în Câmpia Panonică. În 899, maghiarii au invadat regiunea nordică a Italiei și au jefuit zona orașelor Treviso, Vicenza, Verona, Brescia, Bergamo și Milano. În aceeași perioadă, ungurii l-au înfrânt pe cneazul croat Braslav. În 901, maghiarii au reluat raidurile în Italia. Un an mai târziu, ei au lansat o campaniei împotriva Moraviei Mari, reușind în cele din urmă să contribuie la dispariția acestui stat. După anul 900, aproape în fiecare an
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]