1,794 matches
-
spațiului mioritic”, așa cum a fost definit de Lucian Blaga (1936/1985, pp. 191 și urm.). Pornind de la teoria lui Spengler asupra spațiului ca factor sufletesc creator, Blaga consideră determinant pentru spiritul poporului român „plaiul, adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom la vale”, „orizontul înalt, ritmic și indefinit alcătuit din deal și vale”. Expresia metaforică a acestui spațiu o identifică autorul în balada populară Miorița: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”. Totodată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stil (2); stufoasă (2); accesoriu; Adam; adult; albastră; nu am barbă; ani la rînd; armată; ascuțit; aseară; aspect; baltă; barbar; Barbu; băiat; bărbat adevărat; bărbie; bărbos; bătrînel; big; bucurie; bunelul; calmare; cap; cap de om; caracter; căruntețe; chel; circ; ciudat; coamă; cot; cravată; cremă; dac; distant; Dumnezeu; dur; erotic; erotism; erudiție; eu; filosof; fire de păr; folosință; frunte; ghimpi; gorilă; grasă; Grecia; grețoasă; imposibil; inestetic; intelectual; în vîrstă; înalt; înghimpă; îngrijire; înțepător; lame; libertate; limbă; lînă; lovit; marinar; mascul; maturizare; mică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tentație; tremura; tricou; umede; unde; unealtă; vas; vînătă; vopsit; vorbă; vorbe; vorbit; zemoasă (1); 770/158/59/99/0 cal: animal (133); căruță (49); putere (36); iapă (30); șa (23); armăsar (21); alb (20); frumos (18); puternic (18); frumusețe (15); coamă (13); mare (13); călărie (12); mînz (11); coadă (9); viteză (9); călăreț (8); măgar (8); copită (7); echitație (7); muncă (7); ajutor (6); călărit (6); libertate (6); negru (6); trăsură (6); blîndețe (5); maro (5); vacă (5); cafeniu (4); călare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vicii; vindeca; vitamină; vîrf; voință; zăpadă; zbor (1); 762/324/95/229/0 leu: animal (101); rege (88); putere (82); bani (66); ban (38); zodie (28); tigru (22); fioros (21); puternic (18); frică (17); junglă (16); rău (13); fiară (11); coamă (10); mare (10); feroce (9); leoaică (6); stăpîn (6); bancnotă (5); curaj (5); felină (5); forță (5); sălbatic (5); șef (5); conducător (4); cușcă (4); euro (4); furios (4); monedă (4); pădure (4); periculos (4); pisică (4); regele junglei (4
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
savană (2); sălbăticie (2); unu (2); urs (2); admirație; ager; agresiv; ambiție; animal fioros; animal sălbatic; animale; antilopă; argint; aristocrație; Aslan; autoritar; balanță; bancnote; bărbăție; berbec; biliard; bine; blană; blînd; bogat; cal; carnivor; cec; cerb; de cinci; ciocolată; circ; cîine; coamă frumoasă; cuceritor; cunoștință; curg; dictator; dictatură; dominare; domnitor; dur; dușman; elefant; falnic; fecioară; flămînd; flocos; foc; fratele; frumos; furie; galben; gălăgios; gheară; gîndaci; gras; grav; hîrtie; Iisus; imens; impunere; inimă; înfricoșător; înțelepciune; lege; leu; leuț; mamifer; măreție; de o mie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aranjat (3); bucle (3); clamă (3); drept (3); grijă (3); lungime (3); ondulat (3); perie (3); plete (3); strălucitor (3); șuviță (3); tuns (3); aspect (2); auriu (2); balsam (2); barbă (2); breton (2); căldură (2); coadă (2); coafor (2); coamă (2); extensii (2); fin (2); frizer (2); fructe (2); îngrijire (2); mult (2); neplăcere (2); pere (2); puf (2); rar (2); roșcat (2); sănătate (2); sănătos (2); șuvițe (2); viață (2); -; accesoriu; agrafă; agrafe; Andra; animal; animale; ars; aspru; atenție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
universului este casa 51. Construită după chipul și asemănarea omului, casa sălășluiește în universal ca ființă. Liantul cognoscibil dintre ființa cosmică și ființa umană devine el însuși ființare prin rit. Diversitatea termenilor specifici casei din Bucovina-temelie, stâlp, schelet, cunună, capriori, coamă, ursoaică 52 creează un complex semantic universal care dă naștere, la rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
susțin construcția, numite "tălpi"; casa era ridicată cu bârne care se încheiau la capete "stânește" sau "în coadă de rândunică", aceste capete se numeau "cheutori"; "cununile" erau ultimele bârne pe care se ridicau "căpriorii" ce susțineau acoperișul terminat cu " o coamă" și ornat, de obicei, cu motive zoomorfe, cai sau lei. Acoperișul "în două ape" (prevăzut, la unele construcții, cu "un șurț" la capete) sau "în patru ape" era construit astfel pentru "a se scurge apele de la ploaie". 57 Acoperișul "în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
intrare, iar anexele erau așezate în spate, locuința fiind prevăzută cu două intrări, o intrare pentru accesul în casă și o altă intrare pentru celelalte construcții. Așa se explică faptul că termenilor specifici construcției de origine latină casă, poartă, acoperiș, coamă, căprior, li se alătură cuvinte de origine germană oberlicht, gang, schperhet, abzatz, feuerwand, luft, posterholz, staublat. 61 Complexitatea așezărilor sătești trimite la un etimon multiplu, cu semnificații diferite care se completează, de fapt, realizând o descriere a satului originar; astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
identități spirituale, a fost conceptualizat de Lucian Blaga, prin intermediul cântecului, înțeles ca "artă care tălmăcește cel mai bine adâncurile inconștientului și revelează orizontul spațial al inconștientului". 117 Astfel, doina, cântecul românilor de pretutindeni, generează "plaiul", acel "plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom în vale. O doină cântată (...) de o țărancă sau de o băciță, cu sentimentul precis și economic al cântecului și cu glasul expresie a sângelui, care zeci de ani a urcat munții și a cutreierat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-și scoate Sân-Toader caii săi la pășune", se spală pe cap, ca să nu li se pască părul peste an, ci să fie frumos și fin, pentru că numai în acea zi "Cresc cozile fetelor / Ca cozile iepelor", iar "Pletele flăcăilor / Ca coamele cailor".370 În legendele bucovinene 371, baba Dochia, împreună cu fiul său, Iovan Dragobete, din cauza mâniei lui Mărțișor, care a dat zile geroase, s-au transformat în piatră din care a luat naștere un izvor, origine a unor toponime, în unele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-au așezat, / Viței mândri ți-au fătat! / Gospodare... / Oile toate ți-au fătat. Ți-au fătat miei, boierule, / Cu lâna de aur, bălăiori, / Lâna lor e ca mătasea! / Gospodare... / Iepele ți-au fătat, / Căiuți mândri ți-au fătat, / Cu coame aurii, cu steluțe-n frunte, / Sirepi cu zvelte crupe! / Iar albinele toate ți-au roit, / Câte trei roiuri la fiecare stup, / Pe fiecare ramă câte patru faguri, / Vor da miere, bliduri pline..."325 La polonezi (poloni), în colinde, motivul păsării
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Barbu 1: "Coboară și mie ochiul lui Zamolxe, o, întunericul tragic gestând licurici!" "Ochiul lui Zamolxe" se constituie într-o suită de poeme în care Zamolxe este soare, lună și humă; procedeul cel mai des întâlnit este exclamația retorică: "O, coamele lui Osiris!/ O, tăcerea mărilor de apă!". Ochiul lui ZamoIxe se confundă cu era primară, cu începuturile efervescente din vremea solstițiilor. Privirea lui Zamolxe se plimbă peste ostroave și cetăți și ele se pleacă supuse ca în fața zeului Pan: "Puieții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înmănunchere de căutări încrâncenate de formule, de parcă poeta nu s-ar fi dezvăluit luminii într-o haină proprie niciodată: "Cercul se-nchide/ Ții minte cum nechezau sălbaticii mânjii?/ și tropăiau departe de mângâietorul lanț al părinților. Ții minte cum scuturau coama în vânt?... Dar în ultima clipă simt,/ atingându-le umărul,/ cum intru prin ei în iarba sălbatică,/ și iarăși ating stelele, frunza, merele." Nina Cassian "Ce-a văzut Oana", Editura Tineretului, 1952; "Tinerețe", versuri, Editura Tineretului, 1953; Florile patriei", versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cresc pruni și meri/ și se văd flori mirositoare/ aburul lor pătrunde-n lucruri/ Până departe" ("Ca în paradis"). Există la Ioan Alexandru o anumită gestică, în care intuim psihologia de grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și burțile iepelor sunt pline de praf și sudoare." Mișcarea cailor, neastâmpărul mânjilor, exuberanța până la epuizare ne rămân bine întipărite în memorie. Totul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imemoriale, dintr-o lume care întotdeauna a crezut în miracole. Amintirile din copilărie sunt proiectate cosmic; nu știm unde și cum este depășit pragul amintirii printr-o mișcare de translație către timpul acesta în care "Fecioara Gheorghița" se mușcă de coamă cu armăsarii, înjunghie și deșartă ulcioare cu sânge, se aruncă în fântână pentru ca la Rusalii fetele să-și facă pe dată ca până la toamnă să se mărite. Poetul descrie motivul "Caloianului" în versiunea mai modernă care implică un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un anume teribilism și de încercarea de a spune cu dezinvoltură de toate. Exemplu, romanța "8, 9, 10". Adrian Păunescu are voluptatea elementarului, a naturii aflată în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și leii/ O coamă de-aramă începe din ram/ Un abur aduce delirul scânteii/ și stele amfibii în inimă am". Există în volum și o componentă de teatralitate, poetul declamă și are nevoie de martori. "Invitație la nunta mea" reprezintă acea tensionare ce explică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
curat. C Copiii se feresc a călca unde se tăvălesc caii; ei cred că din astă pricină caii îi trîntesc. Trîntitura se întoarnă dacă se calcă în udul unui cal. La cal să te încaleci pe partea unde nu-i coamă. Calul cînd își va privi trupul va muri. Se crede că nu este bine a călca în locul unde s-a tologit un cal, căci la din contra ar căpăta pecingini*, după alții, buboaie pe călcîiul picioarelor. Pentru diferite umflături, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i o șuviță de păr, leag-o cu un fir de ață roșie și pă streaz-o după icoană. Ca să nu se deoache copiii, li se leagă cîte-un fir roșu la gît sau cîte-o cruciuliță; cailor li se împletește fir roșu la coamă sau în coadă. Cînd se pornește primăvara plugul la arat, se înconjoară el de trei ori, mai înainte de a ieși pe poartă, cu tămîie, busuioc și apă sfințită, cu care se stropește el și vitele, ca să nu se prindă deochiul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca să se facă frumoase; fetele se lau cu stroh* de la vite, ca să le crească părul mare și frumos. La Sf. Toader, fetele mari se spală la cap cu iarbă mare, zicînd: „Sfinte Toadere, fă ca coadele noastre să crească ca coamele cailor.“ La Sf. Toader, fetele se lau cu fîn ca să le crească părul, pronunțînd cuvintele: „Toadere, Sîn Toadere, fă cosițele fetelor cît cozile iepelor!“ în sara de Sf. Toader, fetele își taie cîte-o șuviță de păr din cap și o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ajutoarele necesare. Ceva mai mult, sentimentele lui Milco de adîncă supușenie, precum și importanța propunerilor sînt răsplătite de către domn, cu un act de danie domnească, ,,boierind” pe fiul său, tot Milco, cu o parte din moșia Lupoaia. Această moșie era Între coama dealului de apus și matca satelor Lupoița și Lupoaia, de la ,,Groapa lupilor” și pînă În rîul Motru și cu niște crivini În Zegujani.Tot cu această ocazie, printr- un hrisov domnesc ,,pentru dreptate și credincioasă slujbă la vreme de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
poetul caută o explicație a originii sale: "O fi fost mă-ta vioară/ Trestie sau căprioară/ Și-o fi prins în pântec plod/ De strigoi de voievod?" Sau poate se trage dintr-o "făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de-omăt". În finalul poeziei este schițat portretul unui hoț cu însușiri mitice. Făptura prezentată până acum avea o alcătuire dublă: masculină și feminină, reprezentând o imagine caricaturală, între gingășie și grotesc. Cu ajutorul comparațiilor concrete este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
hodină săpase trei linii în chip de triunghi, care totdeauna stăteau înclinate una către alta". Pe drumul inițierii se maturizează sub aspectul cunoașterii și autocunoașterii, dar și sub aspect fizic. La început era "sprinten și nalt", iar mai târziu " În coama-i mare începeau să înflorească cele dintâi fire albe". Pentru a se regăsi pe sine pur, trebuia să treacă prin experiența iubirii, prin suferință, dovedind rezistență, mai ales într-un Bizanț marcat de vicii, un adevărat Infern. Împărăteasa Irina îl
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are culoarea galben - potocaliu. Schimbarea culorii fructului din verde în galben - portocaliu se realizează într-un timp foarte scurt, de 3 - 4 zile. Suprafața exterioară a fructului este rugoasă, ornată deosebit de frumos la exterior, prezentând un număr mediu de 8 coame înălțate, dispuse longitudinal, alcatuită din concreșcențe sub formă de țepi moi, cu o înălțime medie de 1 cm. Aceste ornamentații pot ajunge la fructele mari până la 1,5 cm. Acestea delimitează exteriorul fructului în suprafețe aproximativ egale. Suprafețele fructului situate
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
dispuse longitudinal, alcatuită din concreșcențe sub formă de țepi moi, cu o înălțime medie de 1 cm. Aceste ornamentații pot ajunge la fructele mari până la 1,5 cm. Acestea delimitează exteriorul fructului în suprafețe aproximativ egale. Suprafețele fructului situate între coame sunt ornate cu concreșcențe mai mici, rotunjite, cu o înălțime medie de 3 mm dar pot ajunge până la 8 mm. Fructul nu prezintă perișori glandulari sau țepi chitinoși. Fructele, când ajung la maturitatea fiziologică, crapă, formând o ușoară explozie cu
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]