1,303 matches
-
Glonte, nu medalie... Îl împroșcă cu o privire grea de ură și dispreț, apoi deodată îi întoarse spatele, strivind între dinți o înjurătură și smucindu-și mustața cu mâna dreaptă mică, grasă, încărcată de inele, ca o mână de femeie cochetă. Bologa rămase senin, nemișcat și cu gândul mereu că trebuie să-l convingă. Furia generalului îi făcea bine și-l îmbărbăta. Când crezu că s-a mai potolit, zise iarăși, cu același glas limpede: ― V-am făcut o rugăminte, excelență
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
favoare, dar nu știe dacă să îndrăznească, ezită, de fapt se teme să nu fie inoportun, poate chiar grosolan... Totuși, se aruncă în sfârșit în apă: Castelul e mare, foarte mare, și are dependințe, anume căsuța din parc, nelocuită, dar cochetă și independentă. Problema directorului este că Uzina merge bine, prea bine chiar, și e nevoie de tot mai mult personal, mai cu seamă ingineri, șefi, dar nu mai ai unde să-i cazezi pe acești ingineri pentru că, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fără să ne mai spunem nimic. Am privit-o pe Josăphine ca pentru a vedea prin ea descrierea pe care mi-o făcuse. Ronțăia ca un șoricel și lua înghițituri mari de vin, făcând cu limba o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îl urmăresc, ca și cum un lanț gros ne-ar lega unul de celălalt, el este acela care mă tractează, iar eu sunt mașina accidentată, care nu își permite să mai aibă nici un fel de îndoieli. Oprim lângă o clădire micuță și cochetă, două ghivece mă primesc zâmbind colorat pe casa scărilor, eu intru în urma lui într-un birou elegant, dar mai ales gol, astăzi am avut o zi scurtă la birou, spune el, asta era ziua în care mă vedeam cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să merg singură. Existau profesii care aproape îmi erau interzise. Erau pretenții în ceea ce mă privește care mă enervau. De exemplu, mama voia să fiu o doamnă, să încalț pantofi cu tocuri, să fiu elegantă etc. Mie îmi plac femeile cochete, dar nu e stilul meu. Eu am un stil mai sportiv. Mă enerva faptul că sunt constrânsă să mă port, să mă îmbrac, să am un tip de ținută care nu mi se potrivea. Nu vedeam de ce n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
timp. Într-un album aflat la librăria Muzeului Querini-Stampalia, am rămas uimită în fața unui desen semnat Galliani, neexpus, dar fotografiat, care înfățișa un falus uriaș și erectil, sprijinit cu aplicație de manichiuristă de o mână cu unghiile lungi și lăcuite cochet. Nu era nimic libidinos, scabros ori necuvenit (sper să nu șochez pe nimeni) în imaginea cu pricina, din cauza fineții neasemuite a desenului negru, care preschimbase falusul într-o tulpină de mătase, în negru pur strălucitor, năucitor. Măiestria desenatorului metamorfozase riscul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
că Barzovie e în târg și că mai are multe barabule de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit „Strungăreața”, nu departe de locul unde astăzi e o cochetă și meritată Fabrică de azbociment, vestea le ieși în întâmpinare. Drumeții poposiră imediat și ridicară cortul, așezându-se la sfat. După un ceas și mai bine, hotărâră să trimită doi slujitori înainte la Ieși, să vadă dacă zvonul e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scos-o din colecție? — Ah, bineînțeles! James și Susie, după multe smucituri, ieșiră din salon, clătinându-se încet în direcția noastră. — B’linda! a exclamat James. Dragă B’linda! Minunată petrecere! Susie a făcut efortul de a-și aranja buclele cochete, dar s-a oprit din asta uitându-se de parcă o durea mâna. Paharul din mâna lui James părea mai puțin plin decât înainte. Ai grijă, a spus, uitându-se în jos la el. Ai grijă cu acest whisky. Oops! Susie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mine; cunosc prea bine atmosfera de acolo, știu că pentru noi cuvântul piață e urmat în mod natural de particula „de la Concorde“ și evocă șampanie, bărbați galanți, clipe fierbinți pe vreo terasă șic inundată de vegetație ori în vreo garsonieră cochetă, mă rog, în funcție de anotimp și de posibilități... Ei bine, de la așa ceva și până la aglomerarea de tarabe unde facem cel mai dificil shopping cu putință e o distanță ca de la cer la pământ, dar nu vă lăsați copleșite, cu timpul vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Suceava... Învățasem să strunesc singur iapa blândă, cu ochii languroși, parcă îndemnându-mă la păcate nelumești, cu crupa îmbietoare, săltată în trapuri dumnezeiești, coada nervoasă, aruncată dulce în părți, ca să-i apere misterul de muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului, Ghiță... Era un deliciu al vieții mele de doctor plecat la vaccinări... Culmea e că nu-mi amintesc cum o alintam... numele ei... știu că o înjuram lung, înflorat, cu duioșie... iar ea ițea urechile a pricepere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
lui Pupidulce“. OAC-OAC-OACHIȚ-CHIȚ: „Prințesa Kuskah nu spune «vai!», nici «ah!», căci nu se teme de nimic. E gata să înfrunte toate primejdiile din lume: niște dragoni, o hoardă de barbari saxoni, atacul câtorva iguanodoni. Ceea ce o sperie-i doar acest, cochet în rest, oac-oac-oachiț-chiț“. PITRILPITIPILILITIPIL: „Pasăre fabuloasă cu ciripit și cu penaj incandescent, de care doar prințesele au parte și care poate fi văzută, uneori, în herburile lor. Specie dispărută. Ultima ar fi fost zărită în 1666, în largul insulei Pitrilpitipililitipil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
a dotat biserica cu cele necesare, s-au zidit chilii, s-au amenajat grajduri și adăposturi pentru animale și nutrețuri. În fața mănăstirii se află un părculeț cu bazin și un foișor, din care poți vedea întregul complex. Îți zâmbesc flori cochete de pretutindeni. Dacă în curtea bisericii, ai impresia că te afli în poala lui Dumnezeu, după cum spuneam, și ai șansa să fii vindecat și eliberat de tristețile tale, dincolo de zid, în vale, după poarta și gărduțul care îți arată de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ploaia, îi strig și când vin unde i-am chemat, îi recompensez", povestește părintele Metodie. În mijlocul acestei gospodării anexe, organizată ireproșabil, îți răsfață privirea un loc sălbatic, cu zeci de specii de flori de câmp, despărțit cu câte un gărduț cochet de raiul de animale și păsări. „Asta-i dumbrava noastră minunată, colțul naturii. L-am păstrat așa și nu lăsăm să treacă pe-acolo pe nimeni. Și iarba și florile sunt neatinse", adaugă el. „Mâine va fi mult mai bine
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
clienți. Sunt piloți. Deodată Amy nu mai arată semne de oboseală. Parcă are lipit un zâmbet larg pe față și ochii îi joacă în cap. Mi se strânge inima când cei doi se apropie de noi, și ea îi privește cochet. Șansele mele de a afla marele secret al lui Adam s-au năruit. —Bună, Mike. Bună, Derek. Ea zâmbește și arată mai fericită decât am văzut-o toată ziua. A și băut câteva pahare, care se pare că i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de haine, căciuli, eșarfe, era fără îndoială de un gust desăvârșit. Toate aceste impresii, schimbate între ei cu cea mai mare seriozitate, o amuțiră. Derutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din nou că recunoaște pielea unei femei care este gospodină, nu se compara cu mâna Sidoniei, alungită, molatică, făcută numai pentru a gesticula semnificativ, oricare alt efort fiind cu dificultate suportat. Ea a văzut în el un bărbat cu tâmplele cochet albite, tipul de bărbat la care visa. O clipă se întrebă dacă în viitorul apropiat nu va avea chelie, dar, nu, nu exista nici cel mai neînsemnat semn, arăta foarte bine împădurit și foarte trainic. Fana a insistat mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucruri de făcut din când în când. Până la ora cinci. Reiko a intrat în clădirea marcată cu „C-7“, a urcat scările din capătul holului și a deschis ușa din dreapta, care nu era încuiată. Mi-a arătat apartamentul, care era cochet, deși destul de simplu - cameră de zi, dormitor, bucătărie și baie. Nu era încărcat cu mobilă sau cu ornamente, dar nici nu era excesiv de sobru. Nu avea nimic special, și totuși îmi plăcea, pentru că mă simțeam relaxat, ca și înainte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sine a narațiunii post-moderne etc. - deși seducțiile tehnice în proză (și celelalte) au fost mari de câteva decenii încoace. Ea încearcă doar să își servească substanța prozei atât cât este omenește posibil, printr-un nespus jurământ de credință, fără priviri cochete în oglindă, fără preocupare despre ce ar fi comercial. Succesul ei vine din faptul că pune întrebările autentice ale timpului și ale omenescului din noi. Gabriela, dimineața asta nu a fost pierdută! Dan Perjovschi Timp de 16 ani și-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
depărtare de drum și avea în față o alee elegantă, mărginită de două ronduri mari de flori. Camilla, îi explică Laurence, câștiga în fiecare an premiul întâi la secțiunile pentru flori și produse agricole ale Expoziției din Woodbury. Deși extrem de cochetă, vila era minusculă. Nu-i spune asta mamei, o sfătui Laurence. Pentru ea, Păstrarea Aparențelor e o adevărată religie. Mă tem că e o snoabă de primă clasă. Colegii o necăjeau la școală pentru că nu era la fel de bună ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta în weekendul tău special, se scuză. — Nu-ți face griji. Ce era uimitor la Laurence era că părea cu adevărat netulburat. Jack, care era cu mult mai puțin cavaler, s-ar fi înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau faptul că așternutul fusese desfăcut și cămașa ei de noapte așezată pe pernă în formă de floare. În schimb, stinse toate luminile și alunecă în lumea ispititoare a viselor, unde rămase nouă ore bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce e, se auzi spunând, mașina mea e după colț. Te conduc acasă. Sleită de această descărcare, Camilla păru să se scurgă în scaun când Fran îi puse centura de siguranță și o conduse, prin traficul agitat, la căsuța ei cochetă din apropierea orașului. Când ajunseră acolo, trebui până și să caute cheile în geanta Camillei. Imediat ce o instală pe Camilla lângă șemineu, Fran încercă să-l sune pe Laurence ca să-i spună să vină, dar plecase deja, neobișnuit de devreme. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
auzit foarte clar când Francisc ― s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul ― a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui enormă mi-a arătat săpunul. Am priceput. Trebuia să mă spăl. Mi-am adus aminte că într-unul din visele mele, în care întemeiasem o nouă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]