1,239 matches
-
să schimbe, vreme de-un trimestru, berea pe „Fru-Cola“ și chitara lui Garry Moore pe mandolina lui Tudor Gheorghe. În fine, mai erau unele, parcă mai hoațe decât toate, care-ți întorceau spatele cu bună-știință. Le observai numai de la distanță, cocoțate pe câte-un calorifer lângă cancelarie sau ascunse prin clasă de-un vraf de cărți și caiete, jucându-se de-a tocilarele frumoase și inabordabile. Scria pe ele, mare și strălucitor, „belea“ și, naiba știe de ce, ardeai de nerăbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ore pe la mine (o ascundeam de părinți; așa se proceda atunci), cine mai poate ști și cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna și prietenii mei, la o votcă sau un „Vinifruct“: Gino și Cezar, cocoțați pe dulapul bunicului, sub tavan; Mihnea și cu mine, spate-n spate pe ziarele de pe dușumea; Andrei ținând afară de șase (oricum n-ar fi încăput pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam din priviri: când mergem la meditații? cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă lua la întrebări: „Ce faci? La ce te gândești la ora asta?“ „La vremurile de-altădată...“, îi răspundeam cinstit, adică imprudent. „Cum puneam toate prostiile de-obiecte deoparte. Mă screm să-mi amintesc.“ „Deci nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de fontă; Mihai Viteazul, cocoțat pe cal, cu fesul ăla strâmb ca un stup de-albine; Heliade-Rădulescu, fiert de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o zonă frumoasă, de literatură și istorie adevărată. Am ocolit-o cu grijă și-am ieșit în spate, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tablă și-am luminat o arătare ovală. „Bă, du-te-n chiloți! Cine-i ăsta?“ „Cum, nu-l recunoști?“ Îmi venea să râd. Nici eu nu l-aș fi recunoscut pe Bălcescu: negricios, secționat sub stern și, colac peste pupăză, cocoțat pe-o etajeră de lemn, deasupra tablei. Te uitai respectuos la el, cu spaimă, de jos în sus. „Văd c-aveți o modă, să-i urcați în tavan...“, a observat Mihnea. „Să nu-i tragă de barbă sau ce?“ „Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
casă. Mai coborâsem în Alte Donau, locul părea ideal pentru o capcană: izolat, la periferie, cu cele patru turnuri Windsor excavate și-umplute cu niște clădiri rotunde de sticlă. Pluteai compact, prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndeosebi ar putea deveni vreodată populare la noi. Când contele Andrassy a vorbit de insula romanică împresurată de valurile oceanului slav n-a gândit, nici a putut gândi numai la statul politic al regelui Carol, unde deasupra insulei s-a cocoțat o mână de grecotei și de bulgăroi malonești cari formează un ciudat epizod în istoria noastră. A gândit desigur la espresia etnologică, la poporul românesc astfel precum se află. aci și pretutindenea același, și care la un loc formează insula
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lipită de pământ, sclava pe de-a pururea a plebei bulgărești, grecești, jidovești, imigrată din cîteși patru colțurile lumii. O stârpitură de grecotei cinic, fără sentiment de patrie, fără umbră de iubire pentru acest vechi și nenorocit neam, s-a cocoțat în fruntea țării; neagra străinătate, umbra spinului la ușa noastră a tuturor! Ce iluzii să ne și facem în adevăr? Românul e deja străin în țara lui proprie, nimic n-a mai rămas decât numirea geografică. La ce să mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
după multe insistențe și îndelungi rugăminți. Nu pentru că unitatea la care lucrează și-ar fi dereglat activitatea din cauza absenței lui, ci pentru că existau și niscaiva invidii că, iată, peste câteva luni va obține diploma de inginer și, cine știe, se cocoață la șefia unei secții sau chiar mai sus... Acum, când au mai rămas doar câteva zile până la trecerea ultimului hop, înainte de licență, Horia a ajuns la capătul puterilor. Oboseala acumulată de-a lungul unei sesiuni încărcată de examene și de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Holboca la gospodarul ce se oferise să-mi dea un cățel. Când am intrat în curtea acestuia am fost întâmpinat de lătrăturile furioase pe trei voci ale vajnicilor paznici, toți legați și posesori de cuști. Mi-a indicat un cățel cocoțat pe cușcă, frumos, zvelt și foarte gălăgios. Omul mi-a precizat că este fetiță și urmează să împlinească un an peste câteva săptămâni. De la prima vedere mi-a plăcut cățelușa, pe care stăpânul o botezase Furnica și am procedat împreună
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
mai departe. Locul centrului de echilibru este gol, dar ceea ce contează aici este faptul că pozițiile și interrelațiile spațiale ale formelor au sens doar dacă le privim corelativ la acel centru. Verticala centrală este ocupată numai de aglomerarea formelor mărunte cocoțate aproape de vârf. Importanța compozițională crucială a acestui nucleu este determinată de poziția sa și înălțimea îi este definită de cota de deasupra centrului de echilibru. La fel de absentă este și orizontala asupra căreia am atras atenția din primul moment. Dar și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sunt viețile curmate de misterul Dealului lui Iorgu. Firele de tutun sunt simboluri ale războjului celest. Un alt deal straniu din mitologia personală a lui Aurel Brumă este Dealul Marconi. Este o apariție spectrală de entitate roș-argiloasă. Pe el apare cocoțat enigmaticul Marconi. Asemenea unei creaturi din altă dimensiune, Marconi își hrănește materializarea în această lume prin energie furată. Invită muritorii de rând să deseneze himere, adică păsări ce nu există ... Or, însuși desenul păsării pe cer este un act de
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
un subiect la care nu s-ar fi gândit nimeni, în urmă cu cinci-șase ani, că ar ajunge pe agenda zilnică. Nu ne-ar fi trecut prin cap că îi vom vedea pe toți șefii de partide și de țară cocoțați pe mesele din talk-show-uri pentru a dezbate o măsură socială. Că vom urmări un președinte care să explice ca un ministru de finanțe cum stă treaba, în viziunea sa, cu fondul de pensii, că se va derula și un război
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța cauzativă. 3.3.2.3. Mișcare direcționată: ● reflexive: a se apropia, a se cățăra, a se clinti, a se cocoța, a se deplasa, a se duce, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a se mișca, a se opri, a se plimba, a se prăbuși, a se prăvăli, a se rostogoli, a se roti, a se sui, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a glisa, a încetini, a trece (derivate). Verbele incluse în această clasă, deși puțin numeroase, au comportament diferit, motivația considerării lor ca fiind inacuzative nefiind aceeași. Pentru cele mai multe dintre aceste verbe (a ajunge, a se apropia, a ateriza, a se cocoța, a se duce, a ieși, a intra, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a pătrunde, a pleca, a reveni, a se roti, a sosi, a se sui), caracterul inacuzativ este dat de includerea informației "mișcare direcționată" în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cațără în pod tranz.: Ion cațără în pod lucrurile inutile part. cățărat, -ă nom. cățărarea, cățăratul A SE CLINTI Mașina nu se clintește din loc tranz.: Iarna, Ion clintește cu greu mașina part. clintit, -ă nom. clintirea, clintitul A SE COCOȚA De frică, Ion s-a cocoțat pe dulap tranz.: Ion cocoață pe dulap lucrurile inutile part. cocoțat, -ă nom. cocoțarea, cocoțatul A SE DEPLASA Ion se deplasează la serviciu cu metroul tranz.: Ion deplasează un volum mare de marfă zilnic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în pod lucrurile inutile part. cățărat, -ă nom. cățărarea, cățăratul A SE CLINTI Mașina nu se clintește din loc tranz.: Iarna, Ion clintește cu greu mașina part. clintit, -ă nom. clintirea, clintitul A SE COCOȚA De frică, Ion s-a cocoțat pe dulap tranz.: Ion cocoață pe dulap lucrurile inutile part. cocoțat, -ă nom. cocoțarea, cocoțatul A SE DEPLASA Ion se deplasează la serviciu cu metroul tranz.: Ion deplasează un volum mare de marfă zilnic part. deplasat, -ă nom. deplasarea, deplasatul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cățărat, -ă nom. cățărarea, cățăratul A SE CLINTI Mașina nu se clintește din loc tranz.: Iarna, Ion clintește cu greu mașina part. clintit, -ă nom. clintirea, clintitul A SE COCOȚA De frică, Ion s-a cocoțat pe dulap tranz.: Ion cocoață pe dulap lucrurile inutile part. cocoțat, -ă nom. cocoțarea, cocoțatul A SE DEPLASA Ion se deplasează la serviciu cu metroul tranz.: Ion deplasează un volum mare de marfă zilnic part. deplasat, -ă nom. deplasarea, deplasatul A SE DUCE Ion se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
romanul Groapa, a publicat iute câteva romane foarte „pe linie”, adică demonstrând grosolan tezele, și ele momentane, ale conducerii de partid. (Trebuie spus că Matei, ca șef al secției de critică, a publicat nu puține cronici „scandaloase” În ochii „culturnicilor” cocoțați În posturi puternice În aparatul politic și literar: două cronici În care În prima, cred, Îi creează, cu argumente, o postură de mare poet lui G. Bacovia - până atunci, autorul volumului Plumb trecea drept un poet minor, eroare ce venea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
incomodă, neplăcută concurență! Deoarece, am mai spus-o, la debutul nostru și chiar după el, noi am avut lupta nu numai cu activiștii politici din literatură și artă, dar, nu rareori, cu propriii noștri colegi, ceva mai vârstnici sau nu, cocoțați deja În „posturi” și În opinia publică. Evident, acest „război” cu cei „deja instalați” În nomenclatura literară este un fenomen etern și el are loc și avea loc și În lumea liberă, În Occident. La noi, Însă, În anii ’50
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dubioase, prinde cumva... teren. Acest „articol”, respectul de sine, unul dintre cele mai rare, mai inflaționate, mai falsificate, mai scumpe, la urma-urmei! Da, mă joc cu acești „termeni-jucărie” și am avut chiar insolența ca pe „unul dintre aceștia” să-l cocoț deasupra acestor volumașe - Sensul vieții! Kitsch!, vor exclama nu puțini oameni fini, universitari sau nu, kitsch Îngrozitor; oare Breban nu-și dă seama că... despre acest lucru nu se vorbește? În lumea bună, se’nțelege! Da, e adevărat, azi, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
răspunsul este la fel de simplu, dacă a urma cariera tatălui nu e cumva o dovadă uneori de lipsă a vocației, dacă nu direct de parazitism, cum vedem pe nu puțini feciorași ce urmează nu profesiunea tatălui celebru, ci mai ales se cocoață, uzitând de un nume deja cunoscut, În stima și În creditul contemporanilor... Pentru un scriitor, o spun mereu, vocație Înseamnă „să scrie și să publice cu regularitate”, indiferent dacă are sau nu „inspirație” și mai ales dacă nu are, deoarece
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de sănătate și de chef de viață, pe cînd Dorel obosea văzînd cu ochii. Treabă multă la avere multă. Zorii te prindeau la o mulțime de îndatoriri și cînd răsărea Soarele erai deja sleit de puteri. Cînd Soarele era sus, cocoțat pe dealul dinspre Răsărit, atunci se trezea Natașa. Se freca la ochi alene și striga alintată: Băietu', ce-i dai fetei să pape? Surpriză, spunea vesel Dorel. Dar mai întîi băița. Nu, băița după masă, gîngurea gingaș Natașa. Abia după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de-ale tale. Oamenii politici sînt ouați de partide și cînd ies din găoace, ce văd întîia oară le este mamă și tată. Ai văzut tu pe unul ajuns sus care să nu fie devorat de cei care l-au cocoțat acolo? Vezi pe Năstase, Constantinescu, Roman și acuși pe Tăriceanu. Păi, asta este. Un Rege este un Rege și are o aură pe cap care nu cade nici măcar cînd este ghilotinat. Cam în acest moment sosesc și eu la masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un elicopter mi-ar fi părut ceva firesc, dar o mașină? ...se încălzește berea... Da, sigur că da, răspund mecanic. Printre frați (II) Muntele Soratte rămîne semeț de oriunde te-ai uita spre el. Chiar și din comuna Sant'Oreste, cocoțată pe vîrful unui munte ce-și trăiește orgoliul său. Din nord, ca și din sud, din est sau dinspre vest, acest colos de șase sute de metri înălțime domină Tibrul ca un tiran gelos pe supușii săi. Localnicii nu ezită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]