1,269 matches
-
cu regret... și visul meu tainic mă chinuia și mai mult. M-am strâns arc apăsând cu putere în cap și-n picioare, transformându-mă într-un pod peste limitele care mă țineau pironit la pământ. Uitasem că Sini e cocoțată pe mine și-am văzut-o cum cade râzând. După ce ne-am ridicat amândoi, ea m-a întors cu fața spre urmele ce le lăsasem în zăpadă. Vezi? Tocmai ai ieșit din oul tău. Urma mea semăna cu o matriță
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Distracție plăcută! M-am uitat câteva secunde la reflexia mea În geam Înainte să intru. Arătam binișor În fusta neagră a Mariei, deși mă simțeam parcă prea scundă fără tocuri. Picioarele mele nu puteau suporta Încă chinul de a se cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile minunate de cizme și pantofi care fuseseră exilate În debara. Era nedrept! Mi-am dat pe spate părul lung și ondulat și, luându-mi un zâmbet Încrezător, am intrat În cafeneaua micuță
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
erau năpădite de alge, iar în locurile periculoase înotătorii dornici de tămăduială erau avertizați cu stegulețe roșii, ceea ce era frumos. Am ajuns în piață, la statuia ocrotitorului. Era Păstorul cel Bun. Nu Păstorul Necunoscut, ci, cu neobrăzare, Păstorul cel Bun, cocoțat pe o coloană în stil doric, înconjurată de bănci, în amintirea țăranilor răpuși de holeră la întemeierea Băilor Vechi. Iar mai jos, pe malul din dosul pieței, era o singură vilă. Cu debarcaderul, cu pontonul și cu cabinele lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
atât de dificilă situație, asta te îndatorează, prințișorule shangdi di liwu, te responsabilizează în dragostea ta cea mare pentru prințesuța luo na. pentru nimeni altcineva căpetenia clanului urșilor abenaki nu ar fi tras singura săgeată galbenă a clanului. șase deasupra: cocoțat pe înaltul zid al cetății liang de la apus, în al douăzeci și unulea an al domniei sale, ducele li gao scoate măștile negre de pe capetele șoimilor-cu-gambe ascuțite, care se aruncă în picaj către tot ce poate fi pradă. oștirile dușmanilor tăi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
corp la corp, sunt liber să țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile castelului, ca și cum ar fi asurzit dintr-o dată. Vâsla trasa contururi largi în apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se îndepărta, nu plângeau, ci-și împreunau mâinile în rugăciune sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
RUJUL DE BUZE Băieții care fuseseră aleși pentru roluri de înger trebuie să i se fi părut Doamnei că au figuri angelice. Negreșit. Și nu numai figuri, ci și suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat pe un taburet și își examina de aproape fața în oglinda din baie, pe cap cu peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rictus. O luă spre catedră, dar nu pe lângă perete, așa cum făcea de obicei, ci pe intervalul dintre bănci, și băieții se feriră din calea lui, în tăcere. În tot timpul ăsta nu-l slăbi din ochi pe Dogaru, care rămăsese cocoțat pe pervaz, în așteptare. Și cum Dogaru nu se uita niciodată în ochii cuiva, nu se uită nici în ochii domnului Ionescu, ci își aținti privirea în jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe masă în casa pedagogului! A văzut-o atâta lume!... Care din ele? Auzi ce-ntrebare!... Dansa goală pe masă și casa era plină de bărbați! Stăteau în jurul mesei și nechezau de plăcere! Beți ca niște porci cu toții! Iar ea, cocoțată pe masă, goală, dădea din șolduri, Iapa dracului! Și toți ăia se distrau de mama focului!" Chiar și mama lui Dănilă înclina să creadă că cele două fete Onofrei își făceau de cap. Nu era ea chiar convinsă, dar dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acesta și nici nu se aventurase cu degetele aici sau acolo. Într-o seară, Dan, Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 porniseră spre Ilford. Ținta era un club de noapte celebru pentru barul închis într-o „cușcă“. Acesta era cocoțat pe un piedestal de beton, astfel încât să le permită bărbaților și femeilor care îl frecventau să atingă niveluri superioare de intoxicare cu alcool și să se comporte libertin fără a vandaliza, strica sau afecta în vreun fel locul. Înspre dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
citesc de pe buze că unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, dar faptul că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă eu nu și nu, atunci fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nicăieri și pretutindeni. Fața, trupul, mișcările se dovedeau precise în realizare, artă și pornografie. Îi dai lui Dawn ceva de băut? Mi-am ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță un gest spre scaunul de lângă mine, pe care se cocoțase, într-adevăr, Dawn, acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre mine. Apoi, bărbia i s-a înfipt în piept și a lovit iar metalul, de data asta fără vlagă. Timpul și căldura au izbucnit dintr-odată. Fielding Goodney mă aștepta deja la Dimmesdale Room. Era puțin trecut de șase. Cocoțat printre scaunele înalte, cam în dezordine, stătea cu spatele la mine, prăbușit în adâncurile paharului, cu două degete moi, ridicate în semn de avertisment sau solicitare. I-am văzut fața expresivă, peste care oglinda mată își revărsa albul oțelit. Barmanul cu figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se preface că nu știu că sunt urmăriți, dar ei se sprijină exact pe convenția cu spectatorul, și aproape că reușesc să convingă. Sunt și actori neplătiți (mi-am spus eu); și tocmai pe ăștia trebuie să-i vezi. Stăteam cocoțat pe marginea scaunului. Am reușit să fiu atent la dizertația ei secunde în șir, până în clipa când truda mea pe jumătate satisfăcută - sau putința mea de a mă supraveghea - a intervenit, împrăștiindu-mi gândurile. Mă simțeam încordat Cât de încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pierd sau câștig. Și o gaură dacă ar fi în perete, cred că mi-aș băga banii în ea. Mă duc în altă parte și mănânc fast food și beau un vin slab. Intru într-o casă de pariuri, mă cocoț pe un scaun și pierd o grămadă de parale. Mă învârtesc printre vânzătorii de ziare și mă uit la gagicuțele din reviste. Mă duc acasă și mă culc, după care totul o ia de la cap. Ce ar putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șocate, care serveau la acest raion, s-a ivit grăbita raza unei ușurări amuzate. Am pus Lovedolls ia locul ei și mi-am aruncat un ochi insolent prin paginile iui Plaything Internațional și Jungler. Am traversat strada și m-am cocoțat pe un scaun și am pierdut douăzeci de lire pe 3,45. M-am simțit bolnav, distrus. O, rahat, Iisuse, de ce nu l-ai ales pe altul? De ce nu l-ai ales pe atoli care ar fi avut mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apropiindu-se timidă de mine, venind dinspre bar. Sărmana copilă nu putea să aibă mai mult de șaisprezece ani, în fusta ei scurtă și roz, și boleroul din material de blugi. Capete de curiști s-au întors curioase. S-a cocoțat pe scaun și a pus pe masă sucul de portocale dat de barmanul morocănos. Mi-am dat seama curând ce trebuie să fac. Sigur, acum totul îmi era clar. O duceam înapoi la casa ei cu fațadă din cărămidă aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și calmantele, duc la o suprasolicitare serioasă. Cum se pot descurca violatorii cu toate astea?... Câtă vreme eu m-am uitat afară, Selina și-a făcut patul pe sofa. S-a cocoțat în el ca într-un vehicul fantomatic, închizând ușa albă în spatele ei. — Dorm eu aici, am spus eu. Du-te în pat. M-a ignorat. Am țipat la ea. Pentru prima oară în seara aia am simțit că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în pat și se uita la un film pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în pat și se uita la un film pentru adulți (o pornografie mută) care rula pe un ecran mare din peretele opus. M-am așezat lângă ea. Un tip gras și sărac în pigmenți i-o trăgea unei blonde bronzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adevărate aici. Și trebuie să si de-a face cu noul tip de oameni care produc bani, alergători iscusiți în costumele lor de mare efect, care se joacă cu mărunțișul și cheile banilor în timp ce aleargă grohăind în urma ta. * M-am cocoțat pe un closet din Air Kiwi cu picioarele ghemuite sub mine și am început să caut prin buzunare după bani sau după ceva ce le-ar fi putut ține locul. Mă gândesc deja să-mi vând ceasul, portmoneul și chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și orele din alte țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de acolo, oamenii...” Până la urmă, chiar Ceasornicarul - de parcă asta aștepta - a încercat să lămurească lucrurile. „...Va bate ora doar când va fi să se întâmple ceva important!” le-a zis, cocoțat pe scară, celor adunați. „Și o va face tocmai când ne așteptăm mai puțin: nici eu nu știu clipa. Dar atunci, după cel mult un ceas, va fi un eveniment. Ceva de bine sau de rău...Probabil că mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
toate, încât nu mai știa nimeni când se va așterne iar liniștea de odinioară. Disputele deveneau tot mai aprige, era de ales între viață și moarte. Orologiul continua să arate ora șapte și paisprezece minute, exact clipa în care bătrânul, cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar încremenită, dominau tot mai statornic urbea. Când a crezut că e timpul - sau doar pentru a se mai juca nițel cu îngăduința lumii -, scârbavnicul a pornit iar ceasul. Tocmai când târgoveții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
porni iar, mai aprig, s-a lăsat gerul. Pe sub pomi, dimineața, oamenii găseau păsări înțepenite; moara era un sloi, drumurile nu se mai cunoșteau. Cei porniți cu treburi o luau peste curți de-a dreptul, chiar și peste case uneori, cocoțați pe troiene. Doar Strada Primăriei fusese deszăpezită de bărbații târgului, chemați cu goarna. Așa era în ziua în care a bătut orologiul. Nici nu apucaseră oamenii să se dezmeticească - iar când au făcut-o, mintea lor s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceasu’!” „Așa e, ceasu’!” „Da, să-l vedem pe dinăuntru!” „Ceasu’! Ceasu’! Ceasu’!” Mai mult decât o dorință: un drept; ardoarea mulțimii era de nestăvilit. Orologiul era acolo, nu-l șterpelise nimeni: să-i fie arătat! Pe scară s-a cocoțat întâi Funcționarul. Pentru că mai era loc, s-a repezit și un telegrafist. Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din atelier de Jandarm, cei doi au desfăcut, în sfârșit, capacul! Nu știau ce să creadă... Mai văzuseră și ei cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]