27,125 matches
-
se developa cea de la palatul Buckingham. E o mică parodie balcanică, departe de procesiunea veche, în care schimbarea gărzii avea motivație deplină.Acum, flăcăii ăștia, vreo cinci-șase, într-un albastru foarte chimic, anevoie retinîndu-si rîsul, apar, nu prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, catre majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observa. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii flăcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
Probabil din această cauză au înflorit (și prosperă incredibil) oamenii de televiziune cu fețe de procurori și maniere de killeri. înfigându-și agresiv-sașiu privirile în cameră, ei își execută, în numele culturii de groapa lui Ouatu, preopinenții, din care își extrag colții doar atunci când i-au adus la moliciunea unei cârpe. Imprudenții care acceptă să treacă pe la "talk-show"-urile nocturne trebuie să fie cel puțin la fel de nesimțiți precum "anchor-men"-i, sau, în cazuri rarissime, să posede o candoare dezarmantă. Dacă nu ești
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez. Desenul e baza. De ce ați ales portretul ca subiect al desenelor dvs.? O, eu desenez orice, dar îmi place figura umană. Raporturile între vârful nasului și un colț al ochiului... ...proporțiile... ...da, întotdeauna e o problemă de proporții. Și muzica e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e foarte ritmată... Da, mă pasionează Bartók. Am o nepoată
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
mii de fotografii străvechi, palide, șterse, agățate pe pereți și avînd patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică țară de pe glob;... ei bine, știu că nu se face, dar trebuie să spun că, înaintea acestor viziuni, am bocit singur, într-un colț, ferit, cu greu venindu-mi în fire.
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
stare să vă gîdile simțul dumneavoastră estetic" (s.m.). Fraza, pînă una-alta, ne irită simțul nostru sintactic. Tot ce v-ați închipuit (și dorit) în legătură cu sexul oral este detaliat expus în examenul pe care îl veți trece în articolul cu colți de vampir..." Ei, așa mai merge ! Finalul revistei ne va permite, sîntem asigurați, să rămînem "cu cel mai plăcut gust pe limbă (și nu doar)". În același stil grosier e redactat și sumarul revistei. Spicuim un titlu: "Fanar: La umbra
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
aici, cît facem caz noi scriitorii, moralizîndu-ne compatrioții... Fiindcă atunci cînd ajung pe una din galeriile de sus ale Uzinei, privind prin peretele coridorului de sticlă o hală a topitoriei, pe care n-o văzusem încă, deodată observ într-un colț al halei întinse doi negri ce mătură hala fiecare cu cîte o mătură primitivă de nuiele, în mînă, exact ca la noi, plus lenea tipică acestei meserii înapoiate pretutindeni în lume. Rog să fiu iertat: dar o bucurie subită mă
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
aveau să observe cu timpul că imediat îl bîrfea imediat pe cel plecat, și că, de fapt, tuturor, din cînd în cînd, după asemenea întîlniri, le venea rîndul să fie forfecați... * Blond, nevrotic, anxios. Copilăros la figură. Pliuri amare în colțul gurii. Dinți strînși, îndesați, de rozător, fără succes la femei. Tipul de bărbat care rămîne atașat pe viață unei singure femei, nu ca morală sau din fidelitate. Cu greu s-ar înțelege el cu alte femei și ale cărui dorinți
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
a devenit în România post-ceaușistă singura regulă a vieții politice. Un semn indubitabil că partidele de la noi sunt aglomerări de interese conjuncturale, și nu asociații pe bază de opțiuni doctrinare. Ca dovadă, ele se destramă atunci când și-au înfipt adânc colții hămesiți în ciolanul generos al guvernării. O banalitate, veți spune. însă tocmai astfel de adevăruri elementare sunt bagatelizate, dacă nu disprețuite, de starurile vieții publice. La ce să te mai aștepți, când noii demisionari țărăniști au fost calificați de către cei
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
marele pictor care seamănă fizic uluitor de bine cu un alt mare nesupus, Julius Evola, le visionnaire foudroyant, a cărei urnă cu cenușă a fost dusă sus în Alpi, unde nu mai crește fir de iarbă și nu mai e colț de piatră, ci numai gheață albastră pe care calcă tălpile de foc ale îngerilor". (p. 21) În fond, miza principală a cărții rămâne aceasta - reconstituirea traseului unei existențe excepționale, care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
dornici să dezmembreze, contra cost, niște vagoane vechi? Cum să descrii o țară în care minerii refuză să lucreze la construcția de drumuri, preferând un ajutor de șomaj ce nu le ajunge nici pentru a se cinsti la bodega din colț? De unde clarviziune la o populație care a redescoperit minciuna stângii, înainte de a avea răbdare să se convingă de virtuțile dreptei? Cele mai deprimante imagini pe care le-am văzut în ultima vreme nu au, însă, legătură nici cu jefuitorii de
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
Pleacă de-aici, nemilostivule Marte, mie să-mi vină Apollo!" (Privește la soția lui, care a scos sandvișurile pe mușama.) Cu ce sunt sandvișurile astea, scumpo? MAMA: Cu diamante. MAX: Atunci să mâncăm. (Apare Militarul, care se postează tăcut în colțul scenei. Nu are armă.) Aerul ăsta îți face o poftă!... (Ia un sandviș și îl duce la gură, dar tocmai atunci îl vede pe Militar și, șocat, începe să tușească.) BEN (ascultând la copaci): Ce e asta?... O pitulice sau
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
stilistic care o face de nepreluat (sau cel mult de preluat în mod ironic) de către limbajul curent și familiar: termenul comunitar pare prea tehnic, prea serios, prea "instituțional" pentru a desemna simpatica (sau, după gust și împrejurări) terifianta vietate de la colțul blocului. Opțiunea lexicală permite în acest caz și alte speculații ironice: putem observa că adjectivul (uneori substantivizat) comunitar capătă un sens "intern" ("cîinii care s-au aciuat pe lîngă întreprinderi, garaje sau blocuri", EZ, loc. cit.) alături de care circulă, în
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
curent. Versul sau e fluid, plutitor, aerian. Ininteligibilul n-o înspăimînta, abstracțiunile n-o fac să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică trăită cu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
însuși, un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare/ Mă înhamă la sacralitate./ Aș geme între colții sulemeniți cu rod/ Ai întîmplării și m-aș depărta./ Ce bun a fost misterul ascultîndu-mă/ De aceea-i șunt copil ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele, simt jocul aromind./ Mă bate gîndul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Grigorie de Nișă chiar îi ironizează pe cei ce cred că ebraica ar fi limba cea mai veche pentru că ar fi fost limba lui Dumnezeu. "De parca Dumnezeu ar fi fost un dascăl de gramatică", pufnește învățatul. Odată cu Renașterea, în toate colțurile Europei apar descoperiri ale "adevăratei" limbi a Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
numele mă-sii!», deci totul este OK. La următoarea aniversare nu ne va lua la... poceală. Dacă Îl Întâlnești cumva din Întâmplare pe Sorin, te rog să-i transmiți că am găsit explicația cum de știa țiganul (sic!) de pe Calea Victoriei, colț cu Griviței - „că c-ar fi inginer la avioane” În Canada. Iată răspunsul la dilema lui - este simplu: unchiul „nașparliului” În cauză s-a aciuiat la Montreal și are ziar, numit și... PȚ, la care colaborezi cu succes și ai
Dragă Sake,. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
o dată cu lăsarea nopții. La ei ajung sunete îndepărtate, zvonuri, imagini discontinui (Horia Pătrașcu fiind, în acest sens, un maestru al gradației) - coloana de manifestanți mărșăluind spre Piața Palatului, elicopterul care survolează orașul, TAB-ul singuratic "bolovan din oțel cambrat pe la colțuri, care se rostogolește acum alunecând în tăcere și fără a da socoteală la nimeni aici... pe asfalt" (asfaltul ca simbol al habitatului urban, dar și al unei lumi uniforme, cenușii, în care până și câinii i-au împrumutat, printr-un
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
încă unul cu condei sec, implacabil. Oarecum "ingineresc". Înverșunării caricaturale, îi ia locul apatia. Dezabuzat, plictisit, poetul înscenează comedia anodinului: "Mă gîndesc la fericire/ că la o bucată de cherestea./ Una uscată și veche,/ lăsată în plată Domnului într-un colț uitat de lume,/ Fericirea asta nu mai are miros de rășina,/ doar de praf, gîze și cenușiu./ Rugoasa și uscată că inima,/ așa o simt/ și mi se face pielea de găină.// Stau pe muchie și mă uit prin pîlnia
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
S-a întâmplat asta și acum, în primul "solo" cu care Kallen Esperian se arătă tot emoțională, locuită de pasiune teatrală. Dar aria "Vissi d^arte" din "Țoșca" de Puccini are capcane (atacurile rafinate, din acut în acut) și la colț pândea o oboseală a glasului; timpurie, după cât putem aprecia "la vedere". Secvență lirica desăvârșită a fost "All things You Are", arie din "Very Warm for May" de Jérome Kern (muzică) și Oscar Hammerstein (libretul). Americanii consideră "comedia muzicală" o formă
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
în lumea săpunurilor, a fixativelor, a lenjeriei a mijloacelor tradiționale contraceptive, a fardurilor, parfumurilor și a intimității feminine. Puțin mai departe, pe aceeași stradă a optimismului, băuturi, țigări și cafea, dulciuri și îndulcitoare, apoi casete cu muzica, iar dacă dai colțul, iti reamintești, pe largă autostradă pe marginea căreia așteaptă ceapă, cartofii, fasolea, porumbul de floricele, roșiile de seră sua de import, tocmelile aprinse sau întrebarea sfioasa dacă asta e ultimul preț, circuitul se închide. Într-o lume a lor, florăresele
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
evidență a graniței care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu. În salonul incomod și prăfuit, construit pe scena de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumină crudă pătrunde din cînd în cînd tăios prin ușile batante, atît de improprii intimității. Colțurile de mobila și figurile din tablouri își dezvăluie treptat întregul, prevenindu-ne parcă în legătură cu ce va urma, o poveste încîlcita cu personaje care înțeleg greu ceea ce văd și nu prea reușesc să pună cap la cap ceea ce li se întîmplă
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
predispoziția bărbaților de a-si prăsi peri lungi în orificiile nazaleă (bid.). Factorul ămediuă adică ăidentitatea Barcelonei că nucleu urbană decurge, nici mai mult nici mai puțin decât din uimirea localnicilor la vederea elefanților lui Hanibal: aIa te uita ce colți au, ce urechi, ce trompa și ce bota (ibid.). În fine, în chip de ămomentă ni se dau o serie de jaloane temporale, dar care sunt fie anterioare, fie posterioare sosirii lui Onofre Bouvila la Barcelona. Rămâne tonul specific al
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
balcanică, de-a lungul unei șosele nesfârșite, cu rare blocuri îndepărtate, fără identitate, fără memorie, cu un mărunțiș neînsemnat în buzunare. Este un vis obraznic, frate bun cu acela în care, tre-când pe ulițe de la noi, gloduroase, spre a da colțul în străinătate, si nu oriunde, ci pe principala stradă comercială, timpul se și încetinește, dar se și scurtează, secvență nu face trecerea, înțelegi că te vei poticni acolo, nevolnic, între molozuri și obstacole. Atroce, dacă stai să te gândești ce
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
I-a văzut în patul rustic larg, încăpător, cu tăblii pictate. Un pat țărănesc, de țărani avuți, cumpărat de la tîrg, cu ceva săsesc în el... Fetiță de patru ani este o năzdravana hiperinteligentă, hipersensibila, și ea ședea ascunsă într-un colț al încăperii largi și ea, cu geamuri înalte, ca încăperea unei case de orășeni; iar în tevatură iscata de naștere, nimeni n-o observase cum ședea pitita după un scaun peste care atîrnă o rochie... Cînd dăduseră de ea, în timp ce
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]