1,892 matches
-
un dialog versificat până când poarta se desfereca. Până la dobândirea miresei, mirelui și alaiului său i se arătau pe rând alte mirese: o copilă, o babă, etc. De obicei, după o Împăcare simbolică, după dobândirea miresei, colăcarii mirelui primeau câte un colac iar vornici câte un litru de țuică și o batistă frumos cusută, dar al miresei. Acum un vornic lua la joc o drușcă și apoi mireasa. Se juca Învârtita și Țărănește. Mireasa cerea apoi iertăciune de la părinți (moment emoționant) după
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-și bocească mortul și nu al străinilor. Două sfeșnice cu lumânări străjuiau mortul În cele trei zile, timp În care acesta nu trebuia să rămână singur În odaie. În tot acest răstimp, vecinele veneau să pregătească praznicul. Făceau bureciță, tocmagi, colaci și sarmale. În ultima seară, la cina mortului, În odaia În care era sicriul se mânca și se bea. Dacă era vară se aduceau coroane Împletite cu flori de câmp pe crengi de brad alb. Mortul era invitat și el
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tine, În fundul pământului, Unde nici lumină nu-i. În drumul cel de veci, chiar dacă-i scurt, doar până În grădina cu cireși sau pruni din spatele casei, cel dus este străjuit de prapori la care sunt puse ștergare cu dungă neagră și colaci, În fața cortegiului aflându-se crucea de care este legat, la fel, un colac și un ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau tot În gospodărie. Înainte de coborârea sicriului În groapă se aruncau monede aflate
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
chiar dacă-i scurt, doar până În grădina cu cireși sau pruni din spatele casei, cel dus este străjuit de prapori la care sunt puse ștergare cu dungă neagră și colaci, În fața cortegiului aflându-se crucea de care este legat, la fel, un colac și un ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau tot În gospodărie. Înainte de coborârea sicriului În groapă se aruncau monede aflate În circulație. Se spune că mortul trebuie să aibă cu ce-și plăti
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dus este străjuit de prapori la care sunt puse ștergare cu dungă neagră și colaci, În fața cortegiului aflându-se crucea de care este legat, la fel, un colac și un ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau tot În gospodărie. Înainte de coborârea sicriului În groapă se aruncau monede aflate În circulație. Se spune că mortul trebuie să aibă cu ce-și plăti vămile văzduhului. Groparilor trebuia să li se dea peste groapă câte o găină
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
astfel că cele două secvențe narative din expoziție nu constituiau decât Situația inițială-Pn1 a povestirii piesei în curs de desfășurare. Se dă de această dată, cazul inserării a două secvențe într-o povestire inserantă: Urmează enunțarea Complicației-Pn2: Sylvestre: Și-acum, colac peste pupăză, întoarcerea neprevăzută a tatălui, care nu era așteptat decât peste două luni, descoperirea tainei căsătoriei de către unchi și cealaltă căsătorie pe care vor să o pună la cale cu fiica domnului Geronte de la nevasta lui de-a doua
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
s a scos un gram de fân (și, pentru vite am strâns multe grămezi de frunze din pădure), nici un gram de grâu, orz, ovăz sau floarea soarelui. V. Marin a adunat o căruță de babe din 7 ha cu porumb. Colac peste pupăză a venit și o iarnă grea. Nu știu de unde a scos tata grâu, el care se ducea în Oltenia după boabe de porumb pentru care vindea zestrea soră-mii Constanța. În primăvară a semănat și când a dat
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de androginie, Dumuzi și Amos, Adonis și Attys reprezintă principii și profesiuni înainte de toate, nu biografii individualizate. Dumuzi se delimitează și atîta tot de demonii Galla, spirite ale răului și ale morții. Aceștia nu cunosc hrana binefăcătoare, apa pentru libații, colacul ca jertfă ritualică, nici „dulcea” iubire omenească; prin urmare, se opun, tot la nivelul principiilor, comportamentului stimulator de viață ce-l caracterizează pe zeul-păstor, Dumuzi. Osiris se diferențiază și el de Seth, fie direct, fie prin intermediul fiului său, Horus, iar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sat. Se făcea mortul împodobit ca la orice înmormîntare. I se punea pe piept o iconiță, iar pe crucea de lumînare de ceară din mînă, un leu. Caloianul era apoi dus la biserică. La terminarea înmormîntării se împărțeau colivă și colaci. La întoarcerea spre casă, se aruncau în fîntînă o icoană sau bani. Deci credința în eficacitatea ritului și, prin urmare, în respectarea rînduielii ceremonialului de înmormîntare era atît de puternică, încît ficțiunea se confunda cu realitatea. În Dobrogea, la Niculițel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ape și la a treia l-am aruncat. L-am plîns tot drumul. Pe urmă am mers acasă și am găsit trei mese mari întinse și pline cu pîine și cu mîncare, care gătise mama mea. Și femeile care făcuseră colacii ne serveau la masă. Ne-am cinstit cu țuică, cu vin. Toată lumea din sat ne-a adus cîte ceva. Eu aveam treisprezece ani. Era secetă mare. Peste patru zile a plouat”. Cele relatate s-au întîmplat într-un sat românesc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Umblă Maica după Fiu,/Raza soarelui,/Tot umblînd și întrebînd...“. Sau: Mai pe lîngă mare, Mai pe drumul mare, Dai Domnului, Doamne, Mergu-mi-ș mai mergu, Cete-mi de feciori, Mari colindători. Înainte le ieșeà-re, Le ieșea Sfînta Marie, C-un colac de grîù, C-o ploscă de vinu. Din colac tăià-re, Cu plosca-nchina-re, Din gură-ntrebà-re... Semn distinctiv: Maica îi întîmpină pe cetași cu daruri, potrivit momentului și datinei, amănunt care nu apare în niciuna dintre variantele propriu-zis mioritice. Apoi: Cam pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întrebînd...“. Sau: Mai pe lîngă mare, Mai pe drumul mare, Dai Domnului, Doamne, Mergu-mi-ș mai mergu, Cete-mi de feciori, Mari colindători. Înainte le ieșeà-re, Le ieșea Sfînta Marie, C-un colac de grîù, C-o ploscă de vinu. Din colac tăià-re, Cu plosca-nchina-re, Din gură-ntrebà-re... Semn distinctiv: Maica îi întîmpină pe cetași cu daruri, potrivit momentului și datinei, amănunt care nu apare în niciuna dintre variantele propriu-zis mioritice. Apoi: Cam pe drumul mare, Domnului nostru, Cam pe lîngă cale, Ciată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
daruri, potrivit momentului și datinei, amănunt care nu apare în niciuna dintre variantele propriu-zis mioritice. Apoi: Cam pe drumul mare, Domnului nostru, Cam pe lîngă cale, Ciată de voinici Cu cai pogonici. 'Nainte le iasă Cea Sfîntă Mărie C-un colac de grîu, C-o ploscă de vin. Din colac tăià-re, Din ploscă-nchinà-re, Din gură-ntrebà-re... De observat și aici: colindătorii au luat locul unei cete de călăreți, probabil oșteni aflați în campanie ori în pribegie. În acest punct, colinda amintește de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în niciuna dintre variantele propriu-zis mioritice. Apoi: Cam pe drumul mare, Domnului nostru, Cam pe lîngă cale, Ciată de voinici Cu cai pogonici. 'Nainte le iasă Cea Sfîntă Mărie C-un colac de grîu, C-o ploscă de vin. Din colac tăià-re, Din ploscă-nchinà-re, Din gură-ntrebà-re... De observat și aici: colindătorii au luat locul unei cete de călăreți, probabil oșteni aflați în campanie ori în pribegie. În acest punct, colinda amintește de un anume tip de baladă de curte feudală, despre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acest nou cuprins, printre „ai săi”, dalbul de pribeag poartă cu sine semne menite recunoașterii. Moartea privită „de sus”, cu ochi sufletești, este o renaștere ce trece prin proba recunoaștere. Pe lîngă secvențele repetitive (scalda, masa, practicile de exorcizare, darurile, colacii, bradul, făclia) și obligatorii în cuprinsul celor trei secvențe (nașterea, nunta, moartea, ca rituri de trecere), altele au caracter accidental, local. Ele fixează un semn (-punct) pe parcurs, cum ar fi „slobozirea casei”, după naștere, „cernutul” la nuntă sau „stîlpii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cicero și ai lui Seneca. Cum spuneam, unitatea spectaculară și de proiect de gîndire, în cele trei mari și esențiale ipostaze ale existenței, nașterea, nunta, moartea, se întărește (confirmă) cu fiecare secvență ritualistică în parte ori simbol orientativ: scaldă, masă, colac, brad, etc. Niciodată nu se ajunge la monotonie în planul limbajului, al indisponibilității sufletești. Luarea „în „răspăr”, forma întoarsă, răsucită a unuia și aceluiași fapt de cultură, perpetuează și intensifică, în context nou, starea conflictuală, sporește virtuțile expresive, credibilitatea discursului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cel puțin, așa auzeam eu. Mama pregătea mămăliga și când ajungea și la noi, o lua, o băga într-o traistă mare și slinoasă, făcea o plecăciune și spunea „bodabrud”. În fața casei, dincolo de drum, se afla o străveche fântână cu colac de piatră. Apa verzuie, care nu era bună de băut se vedea la o adâncime de vreo patru metri. Umbla o vorbă că acolo, în războiul din 1877, un ostaș rus, care mâncase o oaie cu tot cu blană și cu talancă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era bună de băut se vedea la o adâncime de vreo patru metri. Umbla o vorbă că acolo, în războiul din 1877, un ostaș rus, care mâncase o oaie cu tot cu blană și cu talancă, beat fiind, s-a împiedicat de colacul de piatră al fântânii, a căzut în ea și sa înecat. Se mai spunea că încă se mai auzea câteodată sunând acea talancă. Bineînțeles că aceasta nu era decât o legendă în care nu credeam. Stăteam într-o zi pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de piatră al fântânii, a căzut în ea și sa înecat. Se mai spunea că încă se mai auzea câteodată sunând acea talancă. Bineînțeles că aceasta nu era decât o legendă în care nu credeam. Stăteam într-o zi pe colacul fântânii și mă uitam într-o carte la niște poze viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
anul trecut, dar nu era nimic, peste tot numai apă și... apă. Bănuiam doar sălciile de la locul de pescuit, căci din ele nu se vedeau decât vârful coroanelor, biete sălcii bătrâne, care ne-au ocrotit atât de bine împotriva țânțarilor! Colac peste pupăză, a început să sufle vântul, un vânt persistent, cam rece, cu picături de apă. Ce-o să ne facem? Nici nu concepeam să ne întoarcem acasă! - Dacă vreți, vă debarcăm pe insulă, văd că e destul de înaltă, zise cel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
paralel cu strada, din colțul casei pornea un cat de vreo cinci odăițe în care soții Ionescu țineau în gazdă studenți veniți la studii la facultățile din Iași. În fața casei și a catului de odăițe se afla o fântână cu colac de piatră cu o apă rece și limpede, din care am băut și eu de nenumărate ori. La stradă, era gardul din scânduri și din metru în metru, copăcei de liliac, ce înflorea primăvara înmiresmând atmosfera din jur. Case de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu asupra lui semnul crucii și îl frânse în patru părți, dându le fiecăruia câte o bucată. S-au așezat în jilțuri și, în timp ce preotul vorbea, ei mâncau mestecând îndelung miezul alb și moale cu miros de anason. Au vorbit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să cred că are ceva, educație. - Eu sunt Steluța a lu’ Tudorița, căpețeleasa satului, mi se zice și Nae! Mamei ei i se spunea așa fiindcă era singura din sat care se pricepea să facă niște pâini Împletite, ca niște colaci, numite “căpețele”, pâini speciale la care li se aplicau câte o pecete cu o cruce, se slujeau și se dădeau de pomană Împreună cu ștergare pentru iertarea păcatelor mortului și toată lumea din localitate apela când avea nevoie la ea. Când a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
uneori pe la tălpi. Nu găsisem niciodată interesanți zgậrậie-norii, îi consideram niște blesteme pentru cei nevoiti să le populeze, dar tragedia celor plecați la muncă pentru eternitate mă afectase mult. Țin minte că în ziua aceea am cumpărat o ladă cu colaci și un kilogram de lumậnări și am pomenit “în neștire” pe cei dispăruți fără vreo vină, decật aceea de a se fi născut cu aroganța că sunt americani. Impresia aceasta avea să mi-o confirme ceva mai tậrziu dezastrul uraganului
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aur. Dar mai ales de lașitate. Marile spirite sunt împroșcate cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu și - a păstrat soclul : forța. În imaginația ratatului, viciul are conturul unui uluitor colac de salvare. Există picioare care nu acceptă să se bălăcească decât în izvor. Când vine vorba de corupție, nu există demnitar care să nu se considere o fată mare în bordel. Două cauze degradează omul : sărăcia lucie și bogăția în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]