9,252 matches
-
am poftit, dar înghețata nu se topea. La cel de gumă, după ce am mușcat, guma a crescut la loc, iar la celelalte calculatoare m-am comportat ca atare. Îmi plăcea foarte mult că ciupercile pe care stăteau calculatoarele erau frumos colorate, dar erau și moi și eu săream pe ele și mă distram. Acea voce mi-a spus că trebuie să merg la regele calculatoarelor, să mă răsplătească, dar pentru ce, nu știam. Iată ce mi-a spus atunci când am ajuns
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toamna. Frunzele, după o frenetică plutire în cerul înmiresmat, se aștern la picioarele noastre, veștede, moarte. Picuri de ploaie bat în geam, poc! pic! Și-ți poartă privirile în amețitorul dans pe sticla aburită. Oamenii trec pe stradă grăbiți, umbrele colorate se ivesc de după colț. Simfonia stropilor de ploaie se împletește cu ritmul grăbit al pașilor pe trotuar, încântând auzul celui ce o cunoaște îndeaproape cu o muzică plină de nostalgie. Orașul e încă tânăr. Nici nu se cunoaște că are
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alte flori, una mai frumoasă decât alta: ochiul-boului, crizanteme, guraleului și laleaua care își înalță floarea ei ca o cupă. Un liliac străjuiește alături de un măr și un păr grădina mea cea minunată. Fluturii cei frumoși, cu aripile lor frumos colorate, se amestecă și ei printre flori. Albinele zboară din floare în floare culegând nectarul. Frumoasa grădină este plină de farmec și mirosuri suave, plină de frumuseți și minunății. Daniela-Ioana Chirica, clasa a VI-a C Tristețea stiloului meu Era o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ani În șir, ai săi s-au dus la băi la Sovata cu exact o săptămână Înainte de Încheierea anului școlar. Așa erau seriile prin sindicat. La Întoarcere, Îi aduceau de fiecare dată câte o carte indigestă și două, trei vederi colorate. Șederea la băi le prindea bine. Noaptea, prin peretele subțire al camerei sale, treceau, ca printr-un pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cea de toate zilele! Grațian frământa Între degete o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău bucătăria. Cu rufele colorate Întinse la uscat pe o frânghie deasupra sobei din fontă semăna cu un vapor pavoazat de ziua Marinei. Nu mai fumezi pipă? Rar, când reușesc să-mi cumpăr un tutun mai bun sau când primesc... Ai anumite surse? Mda... Foști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Brândușă a anunțat mari reduceri de prețuri. În timp ce Își calcula pierderile a ajuns la concluzia că mărfurile se pot degrada și din motive neobișnuite, cum ar fi bunăoară emoțiile. Ele acționează și asupra lucrurilor. A luat o bucată de cretă colorată și, apropiindu-se de tabla pe care anunța zilnic prețurile cele mai interesante, a scris cu litere mari de tipar: Emoțiile e un factor de risc! După care a semnat: Ignat P.Brândușă. Pentru diminuarea lor, Brândușă a plătit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înțelege o limbă pe care nu o mai auzise până atunci. Adăugă plin de năduf: Are el rude acolo, da' câine să latre pe gratis ca Edu nu mai găsește. „Căci despre vis e vorba aici, dragi prieteni. Un vis colorat ca o broșă de Marusia Klein.” Witz? Milyen witz? Melyik Maruszja? Nem witz, hanem víz! Víz? Milyen víz? Halott víz. Halott víz? Igen, a Holt Tengerből. Holt Tenger? Ja, igen, a zsidók Balatonja, ha úgy vesszük. Az, a zsidók Balatonja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
explica apariția ei În vis? Eu Însă, după cum bine se vede, lipsesc cu desăvârșire din visele lui Petru. De ce? Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu a dat greș și fără vărsare de sânge. Cu respect Bejan Iustin. Încă o dată Doamne Ajută! Își privi ceasul. Era ora șapte. Putea prin urmare să intre. Curtea era scăldată doar În lumina difuză a unei verande cu geamuri colorate. De undeva din casă venea lătratul răgușit al unui câine de pază. „Banca de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acest lucru și de fiecare dată Îl trezea cu Knockin' on Heaven's Door al lui Bob Dylan. Minunat cântec! Terente purta ochelari de soare negri, de contrabandă, cu care duminica mergea și la ski. E ceva să vezi zăpada colorată, neagră În cazul de față, Își spunea domnul Húsvágó Tamás Húnór. El nu văzuse zăpadă neagră decât la Copșa Mică. Un fel de zăpadă pentru doliu și Înmormântări. Ocazii speciale, bun Înțeles. Poate la Halivud să mai vezi așa ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înțelegeau că vor Împărți această tăcere cu bucurie și cu recunoștință cât mai aveau de trăit. 5. Privirile li se Întâlniră Într-un punct incandescent, o perlă de mărimea unei boabe de ceasla. Aici, gândurile se auzeau și se vedeau, colorate Întocmai ca tablourile pictorilor din Școala de la Baia Mare. Chiar și tăcerile aveau, prin urmare, formă plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care Întâlnește vasul, modelându-l și punându-i În evidență buza În contre-jour, scufundând restul culorilor Într-un dialog de griuri colorate, subliniate de contrastul puternic al negrurilor calde. Asistăm la o problematică picturală de interior În care lumina este rece, În galbenul său strident, iar umbra caldă. Nagy Oszkár fiind un pictor care Își rezolvă spațiul plastic prin divizarea În planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile lor, fără iluzii și fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu coclit ale tablourilor pe care zarurile colorate ale vieților lor fuseseră demult aruncate, fără să abolească Însă hazardul, vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn, inedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu lipsa sa de experiență erotică. Ceea ce se anunța a fi o simplă reluare, cu variațiuni, a aceleași teme, se transformă În miracol: cuvintele care Însoțeau evocarea Reginei se preschimbau În chiar lucrurile pe care le numeau. Pluteau În aer, colorate ca niște fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de teamă să nu se destrame minunea. După un zbor În cercuri largi, de câteva minute, fluturii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri ce replică a Iolandei. Intră În sufragerie. Lipită de perete, Iolanda privea afișul intens colorat prins În pioneze la mijlocul peretelui din fața ei. Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine, zise Iolanda. Cadou de casă nouă. Deschide-l cu grijă. Știi că la Asediul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu aveau nici de mâncat, nici de băut. În afară de propria lor sudoare sărată. 3. Adormiră cândva târziu, spre seară, și se visară unul pe celălalt. Când se treziră, văzură cu uimire cum pe trupuri purtau pelicula când delicată, când violent colorată al visului lor. IX. Stepa de lavandă Grațian ceru centralistei pentru prima dată În viață numărul acela de telefon nesfârșit de lung. A răspuns chiar ea. Nu se aștepta. Și-au urat „La mulți ani” și multe alte lucruri. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-au atins, ale mele calde și unsuroase, ale lui reci și netede, alcătuite doar din lumină colorată, răsfrântă în sticlă. Am tras mâna înapoi și-am strigat imaginea din oglindă pe nume. Iar ea a răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar erau suficiente ca să-mi dau seama că nu se întâmplase din nou, că eram încă aceeași persoană din noaptea trecută. Stăteam întins pe sofa. Adormisem aproape de-ndată ce mă întorsesem de la doctorița Randle și televizorul era încă deschis, viu colorat, vesel și deloc obosit după o perioadă de funcționare atât de îndelungată. M-am ridicat în capul oaselor și m-am frecat la ochi. Prezentatorii cu părul aranjat impecabil ai unei emisiuni matinale discutau cu un actor american de comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar ea scotoci într-un buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
limpede ca sticla și ceruri necuprinse, fără umbră de nor. Un vis din Fragmentul becului, poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru a lăsa lumina să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în celălalt capăt al clădirii. Fâșiile de cer de deasupra noastră erau colorate în același purpuriu încețoșat și jos pe care îl remarcaserăm în oraș, în dimineața aceea. Era ca și când lumina zilei nici n-ar fi existat. M-am întins pe podeaua zgrunțuroasă de lângă rucsacul meu și m-am uitat în sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în aerul uscat și prăfos, uitându-se în jos la copaci, bambuși și la corturile colorate din tabără preț de o clipă, înainte să pornească spre plajă. Am trecut ca o rachetă peste barul taberei și peste taverna cu felinare colorate, peste șirurile de umbrele albe și pe deasupra apei de un albastru luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la cât de mult ți-ai dorit să vezi pozele alea, să vezi dacă au ieșit. Nu mă gândesc decât la cum am râs și la tine bălăcindu-te în mare cu aparatul ăla pe Naxos, căutând următorul pește viu colorat sau mare sau ciudat și aruncându-te în valuri. Mă gândesc la cât de fericiți am fost acolo, în locul ăla, în cortul nostru, pe plaja aia. Mi se rupe inima și vreau pozele înapoi, Clee. Mi le doresc atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se închega o nouă imagine, nu în alb-negru de data aceasta, ci animată de tonuri de roșu și albastru și galben și verde. În câteva secunde țineam în mână nu o vedere, ci o fotografie subacvatică a unui pește viu colorat. M-am uitat fix la imagine, copleșit de-un imens sentiment de interconectivitate, o relevanță zdrobitor de apăsătoare pe care o simțeam, dar nu reușeam s-o găsesc. Se întâmpla ceva de necuprins. Ceva atât, atât de important... O trâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]