6,344 matches
-
autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
soartă în North Dakota și Canada centrală, obligate să trăiască în boxe întunecate și aglomerate, cu un cateter înfipt în ele pentru a le colecta fiecare picătură de urină și lăsate să iasă afară doar ca să fie futute din nou. Comic e că asta descrie destul de bine orice ședere îndelungată într-un spital, dar de-așa ceva am avut parte numai eu. — Nu te uita așa la mine, zice Brandy. N-or să se-ntoarcă mânjii din morți dacă nu iau io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
multe spitalele la care poți merge pentru operații estetice importante. Sari înapoi la călugărițe. Călugărițele erau cele mai rele când venea vorba de pisălogeală, călugărițele care erau infirmiere. O călugăriță-mi povestea despre-un pacient de la alt etaj care era comic și fermecător. Era avocat și știa să facă trucuri magice doar cu mâinile și-un șervețel de hârtie. Infirmiera asta din tura de zi era genul de călugăriță care purta o versiune albă a rasei ei călugărești și-i povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pozează, proptită pe-o targă cu rotile și c-o perfuzie cu morfină într-un braț și-o călugăriță franciscană care-ți strigă într-o ureche: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă mai pierde sânge! Nu, sincer, a fost mai comic decât pare. A devenit comic atunci când eram întinsă pe targă, o păpușă de cârpe anatomic corectă fără nimic pe ea decât peticul ăla mititel și fața-mi era așa cum este acum. Polițiștii o puseseră pe călugăriță să țină cearșaful ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu rotile și c-o perfuzie cu morfină într-un braț și-o călugăriță franciscană care-ți strigă într-o ureche: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă mai pierde sânge! Nu, sincer, a fost mai comic decât pare. A devenit comic atunci când eram întinsă pe targă, o păpușă de cârpe anatomic corectă fără nimic pe ea decât peticul ăla mititel și fața-mi era așa cum este acum. Polițiștii o puseseră pe călugăriță să țină cearșaful ridicat peste sânii mei. Asta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de plastic, ce mai manechin de mâini sunt deja, inele de cocteil, brățări de identificare din plastic atât de frumoase, că până și-o mireasă a lui Christos nu-și poate dezlipi ochii de la ele. Zice: — Ce simți? Asta-i comic. Zice: — Nu vrei să te îndrăgostești? Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi răbdare. Flash. Dă-mi stăpânire de sine. Flash. Faza e că am doar o jumătate de față. Sub bandaje, fața mea încă stoarce punctișoare de sânge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
este prietenul nostru miraculos -, lumea erei spațiale pusă în mișcare de puterea nucleară și alimentată de combustibili fosili, unde ai fi putut merge să vizitezi blocul farfurie zburătoare al familiei Jetson, după care să iei monotrenul până în centru pentru o comică pălărie-flacon de medicamente de la Bon Marché. Toate speranțele și știința și cercetarea și strălucirea lui rămase aici în ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu domurile lui dantelate și globurile de lumină agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
căzut, s-au prăvălit pe podeaua cabinei de probă, și sârmele și osatura sunt rupte și desprinse, lăsând doar câteva urme roșii care deja dispar pe pielea lui Brandy, cu Brandy rămasă mult prea aproape de mine, doar în chiloți. — E comic, zice Brandy, da’ asta nu-i prima oară când distrug rochia frumoasă a altcuiva, și-un ochi mare Aubergine Dreams îmi face semn, clipind. Îi simt respirația și pielea calde, așa-i de aproape. În noaptea când am fugit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îl privim noi acum, ce va fi cu el va fi stupid. Poate chiar caraghios. N-aș putea să-ți spun acum, dragă Leonard, cum anume se va întîmpla, dar nu se poate să fie altfel decît caraghios. Poate chiar comic. Va muri întocmai cum își dorește, la manșă, ascultînd bătaia motorului ca pe bătaia propriei inimi și, cine știe, poate va fi mulțumit; soarta îl va ajuta ca pînă la capăt să privească lucrurile numai dinspre el, niciodată către el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuia să plece din Vladia și să caute acul în carul cu fîn. Trebuia să-l găsească pe Leonard Bîlbîie și să-i dezvăluie secretul, să-i deschidă ochii asupra nenorocirii ce se pregătea sub masca unui carnaval, chiar dacă nu comic, tot un carnaval rămîne. Ceea ce puseseră la cale bătrîneii în Vladia, "ordinea" pe care o instauraseră în așezare, nu era decît un decor sinistru care să-i convină domnului Caraiman, să-i întărească moralul, încrederea că țara întreagă poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fentă neobservată a timpului, greșind cu zeci, cu sute de ani intrarea în scenă. Și ce ar putea să mai facă, o dată intrați sub reflectoare decît să-și joace singurul rol pe care îl știu, tragic în plini comedie ori comic în nepăsarea generală. Se strecură cu pași repezi și mai dorind un singur lucru, să ajungă cît mai repede în stradă, viu, Odată ce va fi ajuns acolo hotărîrea sa va fi luată. VII Vestea morții lui Leonard Bîlbîie, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și uitasem de el, însă l-am întâlnit la o recepție în casa Basarab Cantacuzino. Era o petrecere cam balcanică, de aceea nici nu m-am mirat foarte mult văzîndu-l acolo, o lume amestecată, domnule Mihail, tare amestecată..." Era destul de comic să-l vezi pe Șerban Pangratty sincer îngrijorat, mai îngrijorat decît dezgustat, de faptul că în casa unui Cantacuzino lumea era amestecată și asta pentru că toți știau felul scandalos în care el însuși se "amesteca" în cele mai bizare medii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult! -, ca să poți să te consideri navigator, comenta Miti Matái, ușor amuzat. Dar de undeva trebuie să începem... Chiar nu-ți vine nici o idee? — Nu. —Bănuiam... Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire severă, părând că-l surprinde neștiința elevului sau. — Nimic din ceea ce se petrece în natură nu se ivește dintr-odată, sublinie. Natură întotdeauna își vestește intențiile cu destul timp înainte... Depărta mâinile într-un gest comic, de neputința. Problema este ca, de cele mai multe ori, nu știm să ascultăm ce spune sau să-i interpretăm semnele. Și acum semnele sunt clare? Nu foarte clare, admise căpitanul Mararei. Am spus doar că, dacă marea continuă să se încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fruntea trupei și drept urmare acum preda "elevilor" ei înmulțirea și împărțirea. Plictisită de noțiunile pe care le știa prea bine, Emanuela căscă cu toată gura. Educată, "profesoara" îi făcu observație "Doamna" scrise câteva exerciții pe tablă, cu un aer comic de superioritate, apoi îl scoase pe Dan în față să le rezolve. Mai inteligent și mai rapid decât ea, băiatul completă atât de repede rezultatele, că Luana rămase în urmă cu socotitul. Deși cei doi zâmbeau pe sub mustăți și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
una în vederea cumpărării, mai târziu. De fapt, adevărul e că mi-am luat una. Luana se uita la el cu ochii strânși, încercând să priceapă ce vrea să-i spună. Îl privea atât de intens, cu o încruntătură așa de comică, încât Ștefan se topi de drag, o luă în brațe și-o strânse tare, ca ea să se lipească pentru veșnicie de el și astfel să poată dormi liniștit. Vrei s-o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se jucase, în locul în care crescuse. Își dorea, mai mult decât orice, un loc de muncă dar nici unul dintre ei, cu multele relații pe care le aveau, nu se oferise s-o ajute. Acum, în acest moment de o stupiditate comică, probabil că numai vârsta înaintată îi făcea s-o ia razna. Văzându-i cum fac spume la gură, se gândi să fie îngăduitoare. Am să mă ridic și-am să plec, considerând că nu s-a întâmplat nimic. Vanda fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-se pentru o idee iluzorie. Astfel de dispute o făceau să-și imagineze lupta dintre un elefant și o albină care, din lipsă de inspirație, în loc să-l înțepe și să-l facă să urle de durere, se chinuia zadarnic și comic să-l dea de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice. Radu era incapabil de așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la îndemâna oricui și de un efect uluitor. Veber plecă nemulțumit, acordând o perioadă de gândire de trei zile. Directorul de creație izbi planșa pe masă. Ce vrea ăsta, un clip cu Donald Rățoiul? Și-au ascuns zâmbetele cu o stângăcie comică. Erau obosiți și plictisiți de acest veșnic joc de-a "Hai să-ți dau, nu vreau să iau". Privirea cruntă a lui Bariu nu mai avu nici un efect. El ceru, cu severitate, proiecte noi. După plecarea echipei, se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nici la stânga, nici Înainte. Orașul dispăruse În valul mulțimii care continua să sporească. Înaintau centimetru cu centimetru. Din când În când, câte un copil trecea și bătea darabana cu palma pe capotă, iar uneori oamenii Îi huiduiau sau se strâmbau comic la ei când treceau: Ameri-ka, ușchiți-vă de la noi! Chestii de-astea. Bill i a cerut să-nchidă fereastra, și așa a și făcut. Nu-i era frică. Iar acum se afla În mașina asta, Închisă ca Într-o cușcă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
orice, de ce faci așa? te-am tras de păr tare? mă gândesc eu, știind că unor oameni nu le place absolut deloc să-i tragi de păr, nu, așa mai face omul, zice el imediat după sunetul acela și pare comic cum iese el din film și se autoironizează, iar mie îmi place asta și râd cu el de tot felul de lucruri, ne sărutăm mult și el mai lipăie ca o pisică, scurt și repede, dar învață și a 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de caracter. 11. Coborî În stația de la cinematograful „Municipal”. Altfel se mișca și altfel respira: firesc, degajat, viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler. — Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler, am spus, dându-mi jos ochelarii de soare și mijind ochii spre ea. Tuturor li s-a părut comic atunci când a făcut-o Peter Sellers. — Mda, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler. — Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler, am spus, dându-mi jos ochelarii de soare și mijind ochii spre ea. Tuturor li s-a părut comic atunci când a făcut-o Peter Sellers. — Mda, zise ea, ștergându-și părul. Numai că el era comic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler. — Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler, am spus, dându-mi jos ochelarii de soare și mijind ochii spre ea. Tuturor li s-a părut comic atunci când a făcut-o Peter Sellers. — Mda, zise ea, ștergându-și părul. Numai că el era comic, nu? — O, da, am rânjit. Am uitat. — Deci, zise ea. Ce ai de gând să faci? N-o să mai salut ca Hitler. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]