3,295 matches
-
există posibilitatea de mobilitate Între generații, subliniază C. Attias-Donfut, și, de aceea, „este riscantă și nesigură comparația generațiilor situate În faze diferite ale ciclului lor de viață” (Attias-Donfut, 2002, 210). În acest sens, sociologul francez accentuează faptul că „aceste profiluri comparate permit numai situarea celor trei generații studiate În evoluția lor istorică”. În plus, În analiza generațională trebuie să se țină cont de diferențele sexuale, pentru că „În jurul lor se organizează schimburile Între generații și tot prin ele se trece la schimbul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
colaborarea dintre Carlo Ginsburg și Daniel Fabre este un exemplu În acest sens). Cum o atare temă de studiu intersectează și cu religia, și cu medicina, G. Pizza evocă apoi pe Ion Aurel Candrea, cu al său Folclor medical român comparat (1944), și Încercarea acestuia de a edifica o ,,știință etnoiatrică modernă”, printr-o ,,traducere a taxonomiei populare În grile anatomice și fiziologice clasice”. O altă analogie pusă În discuția asupra practicilor vrăjitorești și ,,șamanice” din Europa Orientală Îi aparține lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
limba franceză. Revine cu transpunerea romanului Familia Malavoglia de Giovanni Verga, în colaborare cu Nina Façon (1955), și cu o ediție a dramei Vlaicu Vodă de Al. Davila (1956). Volumul Carnet inactual (1970) reunește o serie de studii de literatură comparată axate pe aria romanică. P. este și autorul unei remarcabile traduceri românești din Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi (1975), care va cunoaște numeroase reeditări. După 1970 se ocupă de editarea scrierilor tatălui său, prefațând și îngrijind mai multe ediții
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
Rabindranath Tagore, Guillaume Apollinaire, Pablo Neruda ș.a., iar între 1943 și 1957 tălmăcește romane, nuvele și povestiri de Maurice Bedel, D’Ennery, Charlotte Brontë, Edgar Wallace, Upton Sinclair, Jorge Amado, Langston Hughes. În 1939 lucra la un Tratat de traduceri comparate, pe care nu a reușit să îl termine. SCRIERI: Îngerul din butoi, București, 1947; Ion poartă pacea-n desagă, București, 1947; Ce șurubărea Manolache, București, 1948; Moș Ion Roată, București, 1948; Moș Simion dă binețe tractoarelor, București, 1948; Bate vânt
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi ulterior bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității ieșene (1946-1949), asistent la Catedra de estetică și literatură comparată a Facultății de Filologie din Iași (1949-1952). Prin „restrângere de activitate” (de fapt „epurare”, în baza unor referințe politice denigratoare), este trecut în învățământul mediu, funcționând ca profesor de limba franceză și limba română la câteva școli din Iași (1952-1955
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
a Universității de Stat din Chișinău (1959), P. este angajat în 1961 la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe de la Chișinău. Doctor habilitat în filologie (1995), devine cercetător științific principal în 1996, fiind specialist în domeniul literaturii comparate și al teoriei traducerii. P. este autor al monografiilor Gorki în Moldova (1971, în limba rusă), și Fire vii trepidante. L.N. Tolstoi în Basarabia (1978, în limba rusă), care au ca obiect de studiu înrâurirea celor doi scriitori asupra literaturii
PANZARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288662_a_289991]
-
basme, în fine, muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât și calitativă, dintre dacoromâni și aromâni, în sensul că, spre deosebire de cel aromân, folclorul dacoromân e pe cât de fecund și strălucit ca fond și imaginație
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
latin, București, 1923; Cercetări în Munții Apuseni, București, 1925; Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925; Creațiunea poetică populară, București, 1926; Etnografie lingvistică română, București, 1926-1927; Macedoromânii sau aromânii, București, 1927; Images d’ethnographie roumaine, I-III, București, 1928-1934; Folclor român comparat, București, 1929; Originea muloviștenilor și gopeșenilor în lumina unor texte , București, 1930; Aromânii. Grai, folclor, etnografie, București, 1932; Universitate? Contribuții la istoria cultural-morală a Facultății de Filosofie și Litere din București, București, 1940; Paralele folclorice, București, 1944; ed. București, 1970
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
București, 1932; Universitate? Contribuții la istoria cultural-morală a Facultății de Filosofie și Litere din București, București, 1940; Paralele folclorice, București, 1944; ed. București, 1970; Concordances folcloriques et ethnographiques, I-II, București, 1946-1948; Din „Mic dicționar folcloric”. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, București, 1947; Poezia lirică populară, I, București, 1948; Dicționarul dialectului aromân general și etimologic - Dictionnaire aroumain (mácedo-roumain) général et étymologique, București, 1963; ed. București, 1974; Poezia lirică populară, București, 1967; Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, îngr. și
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
și etnografice comparate, București, 1947; Poezia lirică populară, I, București, 1948; Dicționarul dialectului aromân general și etimologic - Dictionnaire aroumain (mácedo-roumain) général et étymologique, București, 1963; ed. București, 1974; Poezia lirică populară, București, 1967; Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1979; Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1981. Antologii: Antologie aromânească, București, 1922; Flori din lirica populară. Doine și strigături, București, 1936. Ediții: Nuși Tulliu, Poezii, București, 1926; Poeții Z. A
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Bârlea, Ist. folc., 497-501; Nicolae Bot, Tache Papahagi, AMET, 1977; Adrian Fochi, Profesorul Tache Papahagi, REF, 1977, 2; Traian Herseni, „Mic dicționar folcloric”, „Ethnologica”, 1979; Paul Simionescu, „Grai, folclor, etnografie”, REF, 1982, 2; Zamfira Mihail, Tache Papahagi, promotor al etnografiei comparate, REF, 1989, 4; Matilda Caragiu Marioțeanu, Tache Papahagi - marele singuratic, „Deșteptarea”, 1992, 1; Cândroveanu, Aromânii, 82-83; Datcu, Dicț. etnolog, II, 142-145; Dicț. esențial, 615-616. I.D.
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
publicații de la Skopje, Sofia, Belgrad ș.a. Ca folclorist, P. realizează, dar mai cu seamă editează, singur sau în colaborare, colecții de literatură populară, precum și un curs universitar, Folclor literar românesc (1964). În 2003, sub titlul Novăceștii, publică studii de folclor comparat care își au punctul de plecare în teza de doctorat. Aici sunt examinate, în două capitole extinse, variantele sârbești și românești despre Novăcești. Cel mai semnificativ aport al cărții este acela că autorul nu își susține aserțiunile folosind traduceri germane
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
Săliște, Cisnădie și Sibiu. Când se înființează Institutul Pedagogic din Sibiu (1969) este chemat la conducerea Catedrei de limba și literatura română, din 1972 fiind conferențiar la Facultatea de Filologie și Istorie, unde va preda cursuri de literatură universală și comparată, teorie și estetică literară și folclor. Pensionat în 1980, își reia activitatea în 1992, la Facultatea de Litere și Istorie, apoi și la Facultatea de Geografie-Turism din Sibiu. Din 1977 este președinte al Asociației Folcloriștilor și Etnografilor din județul Sibiu
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
ipoteza paleoastronautică conform căreia Pământul a fost vizitat în trecutul îndepărtat de mai multe ori de extratereștri, urmele acestor vizite păstrându-se în memoria colectivă a unor popoare. Antologia comentată Miturile esențiale (1978) îl arată preocupat de cercetări de mitologie comparată și de istoria religiilor, iar Dicționar de mitologie generală (1983), amplificat în 1989 și revizuit în 1995, reprezintă o prețioasă sursă de documentare prin bogăția și calitatea informației și prin încercările de sinteză, o lucrare de referință. În ultima carte
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
de emigrare, în 1986 pleacă în Germania de Vest, unde locuiește la München, iar în 1987 se stabilește în Canada. Urmează studii postuniversitare în domeniul literaturii comparate la Universitatea din Toronto (1987-1989) și tot aici își ia doctoratul în literatură comparată (1992), cu o teză despre literatura mistică (High Nights. Aspects of Post-Tridentine Mystical Literature). Ocupă diverse funcții universitare în Canada: asistent la Universitatea din Toronto și la Victoria College, profesor-asociat (de spaniolă, literatură comparată și teorie critică) la Universitatea Western
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
aici își ia doctoratul în literatură comparată (1992), cu o teză despre literatura mistică (High Nights. Aspects of Post-Tridentine Mystical Literature). Ocupă diverse funcții universitare în Canada: asistent la Universitatea din Toronto și la Victoria College, profesor-asociat (de spaniolă, literatură comparată și teorie critică) la Universitatea Western Ontario din London și, din 1997, editor al revistei Asociației Internaționale de Literatură Comparată, „Literary Research - Recherche littéraire”. În 1994 obține Premiul pentru literatură „John Charles Polanyi”, decernat de Guvernul Provinciei Ontario. Colaborează intens
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
Literature). Ocupă diverse funcții universitare în Canada: asistent la Universitatea din Toronto și la Victoria College, profesor-asociat (de spaniolă, literatură comparată și teorie critică) la Universitatea Western Ontario din London și, din 1997, editor al revistei Asociației Internaționale de Literatură Comparată, „Literary Research - Recherche littéraire”. În 1994 obține Premiul pentru literatură „John Charles Polanyi”, decernat de Guvernul Provinciei Ontario. Colaborează intens, între 1986 și 1990, la posturile de radio BBC și Europa Liberă, ca și la revistele românești din exil: „Lupta
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
și contemporanii săi români și străini (II, 1984), Biblia de la București (1988) -, cartea se înscrie în aria cercetărilor pozitiviste de bună tradiție nu numai universitară. Investigația la obiect combină posibilitățile oferite de critica, teoria și istoria literara, literatura universală și comparată, lingvistică, sociologie și istorie. Consistentă îndeosebi este a doua secțiune - Relații culturale și literare -, cercetarea trimițând aici exclusiv spre comparatismul binar, româno-polon. Demersul istorico-literar are drept scop principal completarea unor date referitoare la personalități reprezentative ale culturii și literaturii române
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
noastră populară, București, 1967, 192-197; Dumitru Pop, Ion Șeulean, Contribuții la studiul baladei populare românești. Balada voinicească, SUB, Philologia, t. XII, 1967, fasc. 1; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971, 283; I.C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 94-95; Dicț. lit. 1900, 582-583. L.Bd.
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
virtuți demonstrative. Întreg proiectul are o deschidere didactică și o ținută de lecție. Din unghiul în care se situează autorul în vasta sa sinteză ideologică, se văd foarte clar drumurile care se deschid în fața unor discipline cum sunt critica, literatura comparată sau teoria literaturii. În matricea ideologică pe care o schițează, comparatismul are o pistă de decolare spre un nou ecumenism și pentru depășirea teoretofobiei. Critica se vede impulsionată în efortul de a integra și a sili la cooperare tehnici preluate
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Spiridon, Spiritul și litera, RL, 1987, 30; Laurențiu Ulici, Dialectica literaturii, CNT, 1987, 30, 31; Constantin Noica, Hermeneutica după Adrian Marino, TR, 1987, 32; Carl Olson, The Fore-structure of Eliade’s Hermeneutics, „Philosophy Today”, 1988, 1-4; Marian Papahagi, O teorie comparată a literaturii, TR, 1988, 41; Al. Călinescu, Comparatism și poetică, CL, 1988, 11; Andrei Corbea, Poetică și comparatism, CL, 1989, 5; Cornel Moraru, Nominalism critic, VTRA, 1991, 11; Radu G. Țeposu, Un model românesc pentru ideea de literatură, „Euphorion”, 1992
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
țărani mai răsăriți, revistele au exercitat în cultura română o influență majoră asupra educației generale. Dacă pentru intelectuali ele au avut o funcție catalizatoare - racordând dezbaterea internă la agenda internațională -, asupra cititorilor simpli au avut efectul sănătos al oricărei lecturi comparate. Predica scrisătc "Predica scrisă" Excepție de la regulă nu face nici unul dintre vrednicii teologi români ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un larg câmp de investigație. La fel, într-o universitate care găzduiește secții cu predare în limba maghiară sau germană (e.g., Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), s-ar putea crea un departament de studii interdisciplinare (lingvistică, antropologie, etnologie, istorie și religii comparate) privind viața comunităților rromani și relațiile ei cu românii, ungurii și maghiarii conlocuitori. Este timpul să recunoaștem că reputația țiganilor printre români suferă din motive deopotrivă reale și imaginare. Dar pentru a trata problemele acute, atât Biserica, cât și instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Yannaras, precum și dificultățile pe care o lectură atentă le poate revela. Lipsit de precauții metodologice și refuzând demonstrația pe texte, Yannaras învinovățește vehement o întreagă tradiție creștină difuzată și păstrată în Europa Occidentală pe diferite straturi de profunzime. O istorie comparată a teologiei sugerează mai degrabă faptul că, până către a doua jumătate secolului al XIII-lea, creștinismul occidental a interiorizat - cu accentele sale specifice - toate exigențele spirituale prescrise de tradiția răsăriteană. Yannaras vrea să împingă cezura mult mai adânc, tratând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
frământări interioare nu au nici o importanță pentru experiența colectivă). Opinia publică, lipsită de surse de informare alternative ușor accesibile și credibile (posturile care emiteau din străinătate erau vitale, dar nu infailibile), era o pradă ușoară pentru Ministerul român al Adevărului. Comparat (în mod implicit) cu stalinismul românesc înfățișat în literatura „obsedantului deceniu”, regimul lui Ceaușescu părea o înfloritoare democrație. Oricum, noul mutant literar-propagandistic adăuga cel puțin o tușă de umanitate chipului crud al comunismului. Ca „valoare de adevăr”, i-am preferat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]