1,551 matches
-
dezvoltate în mod expres, dedicate unui oponent) pot fi realizate rapid și cu eficacitate. Viral marketing-ul reprezintă o altă formă de acțiune. În acest proces este vorba de dezvoltarea propagandei de la om la om, condiționată prin prezența și performanțele comunicaționale ale Internetului. Satul global se contractă tot mai mult. Dată fiind accesibilitatea comunicării în masă, pragul de inhibiție pentru multiplicarea unui conținut scade. Principiul marketingului viral se bazează pe presupoziția că un număr mare de oameni este gata să transmită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
un patrimoniu împărtășit de membrii aceleiași comunități culturale. Practicile lor fundamental conviviale, întemeiate pe o conivență, sunt puternic înrădăcinate în oralitate. Desigur, nimic nu împiedică poveștile sau cântecele deocheate să fie, în subsidiar, adunate într-un volum, dar realitatea lor comunicațională fundamentală e aceea a unei plăceri împărtășite de oameni de același tip. Oralitatea vorbelor deocheate atrage după sine încă una, aceea a împărțirii bucatelor și băuturii. Ele întrețin deci o strânsă legătură cu literatura carnavalescă, ce se folosește sistematic de
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pasaje, de altfel, care amintesc și de așa ceva: „M-am văzut din nou pus în fața certitudinii că, indiferent cât de legate una de alta ajung să se simtă două persoane, lipsa de comunicare este o problemă imposibil de rezolvat“. Golul „comunicațional“ alunecă firesc în stranii momente de voluptate concretizate cu răsuciri stilistice de-a dreptul abracadabrante: „Ea se porni să geamă, ademenindu-l ca prin vis cu pufuleții ei de viermișor și cărnișoarele aburinde de scoică fragedă. (...Ă Făcuseră dragoste de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
înțeleagă mesajele verbale recepționate și să se facă înțeleși de către interlocutori. Așa cum am arătat mai sus, din ce în ce mai mulți specialiști din întreaga lume sunt adepții utilizării comunicării totale<footnote Pentru a comunica eficient trebuie să te faci ăînțeles prin toate mijloacele comunicaționale posibile: orale, auditive, scrise, gestuale. (Roy Holcomb, 1967) footnote> în abordarea instructiv educativă a copiilor cu deficiențe de auz. Comunicarea verbală va fi, astfel, adesea însoțită, precedată sau urmată de comunicarea nonverbală ca sprijin în transmiterea cât mai clară a
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
aceasta, comunicarea guvernamentală se caracterizează prin multitudinea actorilor politici implicați: ea privește guvernul în ansamblu, dar și instituțiile specifice (ministerele), miniștrii și primul ministru. Desfășurarea acesteia pune serioase probleme de legitimitate, în sensul că există în permanență riscul deturnării campaniilor comunicaționale, și, prin asta, a persuasiunii guvernamentale, către un sens mai curînd politic decît unul instituțional sau educativ, precum și riscul utilizării personale a avantajelor obținute în urma gestionării resurselor colective. În același timp, comunicarea este necesară atît la emergența problemelor și elaborarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în stabilirea unei legături sociale, oricare ar fi influențele teoretice. Gînditori contemporani precum J. Habermas și N. Luhmann consideră comunicarea politică drept conceptul cheie al teoriei lor: unul cercetează condițiile de existență a consensului rațional elaborînd o teorie asupra activității comunicaționale; celălalt prezice, fără ezitare, că "raportul dintre comunicare și societate va fi reprezentat nu numai de subiectul unui studiu specific al comunicării, ci și de tema centrală a oricărei teorii asupra societății"1. Mai recent, A. Giddens scria: "Consider că
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
simbolic) și praxiologică (interacționism strategic). Modelul dialogic se fondează pe ideea că legitimitatea constă în consensul obținut prin discuție. Acest model perpetuează o tradiție filosofică ce urcă pînă la Aristotel și care a fost caracterizată prin consubstanțialitatea dintre politic și comunicațional. Prin intermediul discursului, oamenii pot stabili puncte comune între opinii contradictorii și pot delibera, adică pot ajunge la o decizie grație unei discuții argumentate. Spațiul public rezultă din interlocutoriul cetățenilor care își desăvîrșesc libertatea prin participarea la problemele publice. După ce Hannah
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politice. "Asigurarea asentimentului plebiscitar al unui public vasalizat "este obiectivul publicității manipulate care dezvăluie comunicarea în cadrul spectacolului. "Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a orientat spre descoperirea unei teorii a competenței comunicaționale, prezentate ca o pragmatică universală. Distingem două tipuri de acțiuni sociale: cele orientate spre intercomprehensiune (acțiunea comunicațională) și cele orientate spre succes (acțiunea strategică). Acțiunea strategică este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a orientat spre descoperirea unei teorii a competenței comunicaționale, prezentate ca o pragmatică universală. Distingem două tipuri de acțiuni sociale: cele orientate spre intercomprehensiune (acțiunea comunicațională) și cele orientate spre succes (acțiunea strategică). Acțiunea strategică este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie despre o manipulare definită ca iluzie zămislită în mod conștient, fie despre o comunicare deformată sistematic în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie despre o manipulare definită ca iluzie zămislită în mod conștient, fie despre o comunicare deformată sistematic în care iluzia este, în mod inconștient, produsă. În acțiunea comunicațională, dimpotrivă, "participanții nu sînt de la început orientați către propriul succes; ei își urmează obiectivele individuale, cu rezerva de a-și acorda concomitent planurile lor de acțiune cu fundamentul definițiilor comune ale situațiilor". Intercomprehensiunea presupune componentele universale ale dialogului: cerința inteligibilității
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
calitatea conținutului și restructurarea relațiilor sociale. Mai întîi, tema exploziei informației este un laitmotiv pe care îl regăsim, de exemplu, la A. Toffler etichetată drept "infosfera celui de-al treilea val", sau la A. Moles (1986) în conceptul de opulență comunicațională. Transmiterea instantanee a informației la distanță luminează spațiul și timpul, lucru care se repercutează în conduitele politice. Nu numai că informația poate circula cu foarte mare viteză de la un capăt la celălalt al planetei, surmontînd astfel constrîngerile teritoriale, dar memoria
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
puternică indecizie în cadrul unei campanii puțin definite unde, de exemplu, apar candidați noi sporește probabilitatea rezultatelor directe ale publicității politice. Totuși, pare tot mai incorectă izolarea rezultatelor obținute direct prin publicitatea televizată, fără a se lua în calcul întregul mediu comunicațional în care publicitatea a fost concepută, difuzată și acceptată. În schimb, ipoteza rezultatelor indirecte ar părea mai rodnică. Aceasta constă în a demonstra că, prin comunicarea lor publicitară, candidații caută să definească situația electorală și să accentueze dinamica simbolică a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lumea a treia, care au declanșat aspirația spre "o nouă ordine mondială în informație și în comunicație, mai dreaptă și mai eficientă" (ca să reamintim subtitlul raportului întocmit de Mac Bride 51). Analizele relațiilor internaționale inspirate de sistemism subliniază importanța fluxurilor comunicaționale. Au fost emise și teorii privind rolul informației în emergența ipotetică a unei opinii publice internaționale. De asemenea, perspectiva deschisă de caracteristicile sistemului internațional de producție și de difuzare în masă determină înțelegerea funcțiilor strategice ale dezinformării, înțeleasă ca o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comportă asemeni unor strategi, adică acțiunile lor sînt îndreptate spre succesul campaniei lor de mobilizare a electorilor. Altfel spus, strategiile lor constau în determinarea unei oferte și în comunicarea cît mai desăvîrșită a acesteia, astfel încît să poată gestiona fluxurile comunicaționale prin mass media și să mînuiască cuvinte, citate, argumente, imagini etc., adică resurse simbolice. Transpunerea în practică a acestor resurse este continuu alterată de perturbările, zgomotele din teoria matematică a comunicării, provocate de strategiile adverse, într-o situație prin definiție
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
opinie sau marelui public, în funcție de conținutul lor politic sau administrativ. SID coordonează campaniile de informare și acțiunile publicitare, administrează relațiile publice și relațiile cu presa și coordonează informarea utilizatorilor. Coordonînd comunicarea guvernamentală, SID mai acordă și asistență ministerelor pentru nevoile comunicaționale ale acestora, dar are și funcția de informare pentru guvern. În sfîrșit, el conservă discursurile liderilor politici, informațiile privind personalul politic și materialul campaniilor de informare. Campaniile guvernamentale reprezintă manifestarea cea mai spectaculară a acțiunii SID. Ele confirmă bugetele publicitare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
piețe a comunicării locale. Ar fi, totuși, lipsit de prudență să credem mai înainte de vreme că implantarea noilor tehnici de comunicare va genera, în mod automat, democrația locală. Faptul că tehnica partajează puterea constituie o componentă egalitaristă a mitului societății comunicaționale. Așa cum descentralizarea a consolidat puterea marilor personalități locale, tot astfel modernizarea comunicării locale poate întări poziția celor ce dețin puterea instituțională. Putem crede că la nivel local, dar și național, modernizarea deține poziția de putere, fiind un factor determinant în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în relație tendința recentă de dezangajare și de respingere a politicii profesionalizate, pe de o parte, și mediatizarea crescîndă a activității politice, pe de altă parte. Însă procedînd astfel, ar fi ca și cum am elimina total ipoteza optimistă despre o opulență comunicațională care ar duce automat la democrație. După cum remarca cu amărăciune comentatorul american T. Gitlin: "În măsura în care politica devine mai profesională, descrește participarea electorală". Participarea politică desemnează ansamblul de practici prin intermediul cărora cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
codului, a registrelor și a întregului sistemul de mesaje, și recunoașterea acestor forme. Studiul limbajului partinic relevă ceea ce M. Offerlé numește "bunuri discursive" și utilizatorii săi, repertorii de comunicare omoloage repertoriilor de acțiune. Cu toate acestea, nu sînt singurele aspecte comunicaționale pe care le evidențiază atunci cînd propune o analiză a partidului politic văzut ca "un spațiu de concurență obiectivată, între agenți dispuși în așa fel, încît aceștia luptă pentru definirea legitimă a partidului și pentru dreptul de a vorbi în numele
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
colective, la a cărei existență sau, mai degrabă, credință în existență contribuie prin intermediul competiției lor"91. Lupta pentru definirea situației, munca pentru legitimare, construirea identității, dreptul de a vorbi constituie mai curînd procese sau aspecte, în care se desfășoară activitatea comunicațională, conformă unei perspective apropiate constructivismului. În competiția internă pentru cucerirea pozițiilor de putere, ca și în competiția interpartinică, manipularea resurselor simbolice îmbracă un caracter strategic fundamental: la putere trebuie instalată definiția pe care aceasta o dă situației, precum și cuvintele care
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în analiza comunicării politice au un punct comun. Fie că este vorba de competiție între definițiile de interes social, fie că este vorba de triumful gîndirii tehnice ori despre viziunea mediacentrică asupra vieții politice, există întotdeauna riscul abaterii politicului asupra comunicaționalului, cu alte cuvinte, reducerea politicului la o manifestare între multe altele, în loc să fie înțeles ca o formă elementară a vieții în societate. BIBLIOGRAFIE Bateson G. et al., La nouvelle communication, Paris, Seuil, 1981. Edelman M., Constructing the Political Spectacle, Chicago
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
obiectivelor și structurii comune a Planurilor Naționale pentru Incluziune Socială. Acestea sunt: * facilitarea accesului la locuri de muncă și resurse, drepturi, bunuri și servicii pentru toată lumea; * prevenirea riscurilor de excluziune, arătând riscurile ce apar în contextul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale, necesitățile persoanelor cu dizabilități, situații personale de criză rezultate din cauza excluderii, cât și solidaritatea familială; * să se ajute ceea ce este cel mai vulnerabil îndeosebi femeile și bărbații care se confruntă cu riscurile persistente ale sărăciei, copiii și zonele geografice cu
Ghid de incluziune socială by ANCA TOMPEA, CARMEN MIHAI () [Corola-publishinghouse/Science/950_a_2458]
-
se constituie astfel doar într-un pretext pentru analiza propriei maniere de a comunica și pentru căutarea/exersarea de "soluții" de optimizare a "interpretării", în varii contexte, a oricărui rol ne-am asuma la un moment dat în jocul vieții comunicaționale. Partea I Comunicare discurs teatru: coordonate teoretice și aplicative Planul general al comunicării este avut în vedere, în lucrarea de față, din perspectiva relaționării acestuia cu planul discursului și cu implicațiile particulare aferente diferitelor forme de manifestare a universului teatrului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
fiecare persoană își poate dezvolta o înțelegere pentru celălalt și în măsura în care poate (spre satisfacția sa) interpreta sistemul de semnificații al celeilalte persoane" (Duck, 2000, pp. 77-78), de aici importanța deosebită a acestei accepțiuni a comunicării care presupune relație. Ca "ființă comunicațională", în comunicare fiecare individ "devine ceea ce este și intră în relație cu ceilalți" (Sălăvăstru, 2004, p. 173). Particularizând (cf. Alexandrescu & Micle, 2002, pp. 16-17), comunicarea înseamnă relație și prin: sincronizarea locutor interlocutor (sincronizare corporală, paraverbală, verbală, la nivelul sistemului de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acest sens, arhitectura diferită a aceluiași mesaj transmis face-to-face, telefonic, prin SMS, pe Messenger, prin e-mail, pe Facebook, printr-o prezentare Power Point etc.). (d) Stiluri de comunicare Comportamentului comunicativ invocat supra i se subsumează, în teoria și în realitatea comunicațională interpersonală, anumite stiluri de comunicare proprii locutorului, respectiv interlocutorului grupate pe categorii (în funcție de perspectiva considerată dominantă de un cercetător sau altul): * stil directiv vs. egalitarist vs. structurativ 18 vs. dinamic vs. de abandon vs. de evitare (Jamț, Ștefănescu & Samson, 2006
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
emoțiilor versus efectul lor distructiv; cultivarea relațiilor interpersonale. (g) Coordonate ale competenței comunicative Elementele care fac dintr-o persoană un comunicator excelent sunt, în opinia lui I. Vlădescu (2008, pp. 18-21): un vast repertoriu comportamental, abilitatea de a alege comportamentul comunicațional cel mai potrivit, abilitatea de a se exprima cât mai eficient comportamental, complexitatea cognitivă, responsabilitatea asumată față de relație (responsabilitate față de interlocutor sentimentele, ideile lui -, față de mesaj interes față de ceea ce vrei să transmiți la un moment dat -, față de interacțiune și continuarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]