4,535 matches
-
reconcilieze încetul cu încetul cu vocea de dincolo de perete. — E un adevărat tanc zburător... Cockpitul e protejat cu titaniu... Poate lupta pe timp de zi și pe timp de noapte... Într-adevăr, îl ascultam fără mânia de altădată. Ca orice conferențiar talentat, își avea subiectul său predilect. Era vorba despre elicopterele de luptă (pilotase mai multe modele, înainte de a deveni instructor). Tema asta îl făcea epic. Tot repetând generațiilor de soldați aceeași poveste, reușise să elaboreze o adevărată mitologie, care prezenta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros. Apoi, furtuna se potolea. Profesorul căuta printre ascultători un chip prietenos, un zâmbet de speranță, un elogiu consolant. Uneori cei doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat, Conferențiarul avea aerul de a-l lua de o parte, de a-i face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeții grozave
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
4. Uniunea Europeană și viitoarele conflicte etnopolitice 268 Bibliografie 273 Rezumat 301 Indice de nume 309 Indice tematic 313 Overview 317 Abstract 319 Despre autoritc "Despre autori" Dragoș Paul Aligică este Senior Fellow al Mercatus Center, Fellow la Hudson Institute și conferențiar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (București). Este doctor În științe politice al Indiana University (Bloomington), doctor În economie al Academiei de Studii Economice (București) și doctor În sociologie al Universității din București. A scris numeroase studii referitoare
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Dynamics of Ethnic Conflict Settlement (Berghahn, Books, New York, 2002). A studiat la Universitatea din Leipzig, Universitatea din Cambridge și la London School of Economics and Political Science. Marian Zulean este consilier În cadrul Departamentului de Securitate Națională din Administrația Prezidențială și conferențiar la Universitatea din București. Aria sa de expertiză include analiza politicilor publice, securitatea internațională și relațiile dintre armată și societate. Printre cele mai recente publicații ale sale se numără „The military in post-communist countries in transition”, În G. Caforio (ed.
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
absolvind apoi Facultatea de Litere a Universității clujene (1941-1945) la Sibiu, în timpul ocupației Transilvaniei. Licențiat în filologie modernă, este profesor la liceele „G. Barițiu” și „Gh. Șincai” din Cluj, unde predă limbile latină și franceză, devenind lector, apoi, din 1975, conferențiar la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, unde ține cursuri de literatură comparată și universală, limbi romanice și limba latină. În 1975 își susține teza de doctorat despre opera lui Ugo Foscolo, poet din care a dat cele mai bune
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
ale spiritualității sibiene din primul deceniu al secolului al XX-lea datorită vastei sale informări în materie de literatură națională și europeană, traducerilor exemplare din limbile germană, engleză, franceză și italiană, cunoștințelor temeinice în muzică și pictură, precum și reputației de conferențiar de elită. Liric prin structură, manifestă predilecție pentru poezia vieții interioare. Versurile au muzicalitate, imagini poetice sensibile, discreție în investigarea și transpunerea trăirilor sufletești. Temele preferate sunt dragostea, considerată ideal de esență divină, starea de pace, de puritate, asociată sentimentului
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
Libertatea” (București, 1915-1916), fiind totodată profesor la Turnu Măgurele. Participă ca voluntar la războiul de reîntregire, iar din ianuarie 1918 îl însoțește pe Onisifor Ghibu la Chișinău, unde este profesor la Liceul „Regina Maria”, publicist la „România nouă” și „Răsăritul”, conferențiar. În anul următor se află la Sibiu, ca prim-redactor al ziarului „Patria”, scos de Partidul Național și aflat sub direcția lui Ion Agârbiceanu. În toamna lui 1919 este ales deputat de Hunedoara, situație reiterată în 1926, dar de data
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
la Liceul Național din Iași (unde a predat până în 1916). Între 1902 și 1907 s-a specializat în limba și literatura germană la Universitatea din Berlin, trecându-și doctoratul în 1907 cu teza Fouqués Lyrik. Este numit, în același an, conferențiar suplinitor de limba și literatura germană la Universitatea din Iași (profesor titular din 1916), al cărei rector a fost în 1921-1922 și între 1933 și 1938. Personalitate cu largi vederi democratice, era adeptul unei atitudini judicioase față de naționalitățile conlocuitoare și
BRATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285869_a_287198]
-
A Short Survey on the Neolatins of the Near East, și culegerea Studii și observații. Înființându-se la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, în 1924, Catedra de limba și literatura engleză, B. este chemat să o suplinească. Ajunge conferențiar, iar în 1926, profesor titular. Este și decanul facultății între 1926 și 1936. Studiile apărute în plachete, „Hamlet” în tragedia shakespeareană (1925), „King Lear” și concepția dramatică a teatrului shakespearean (1927), Sentimentul răzbunării și supranaturalul în „Hamlet” (1928), „Shylock” în cadrul
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
activități didactice și gazetărești la Brașov, Cernăuți și Sibiu, iar din 1901 se stabilește la Lugoj, unde înființează și conduce gazetele „Drapelul” (1901-1920) și „Banatul” (1905), semnând un mare număr de articole socio-politice, dar și de limbă, literatură și folclor. Conferențiar apreciat și orator cu faimă, este o prezență mult solicitată la toate manifestările cultural-artistice importante din Banat. Își încearcă șansa și ca regizor artistic al unor spectacole de teatru și de operetă jucate de diletanți, după ce, la Cernăuți, urcase pe
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
întâi la Liceul Militar (1910-1911), apoi la Liceul Național (1912-1927). Între 1912 și 1915 își continuă studiile la Berlin, Geneva, Grenoble. În 1925, își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre A. D. Xenopol, obținând docența cinci ani mai târziu. Conferențiar suplinitor, din 1927, la Catedra de critică și estetică literară a Facultății de Litere și Filosofie din Iași, titularizat în 1931, suplinește din 1930 - G. Ibrăileanu fiind din ce în ce mai bolnav - și Catedra de istorie a literaturii române moderne; în 1937 devine
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
Franța (1926-1928), unde elaborează lucrarea Edgar Quinet et leș Roumains, care îi va aduce și titlul de doctor (1931). Din 1928, este angajat în cadrul Muzeului Limbii Române din Cluj, dar deține și unele posturi în învățământul universitar. În 1942, devine conferențiar de istoria literaturii la Facultatea de Litere, apoi profesor, conducând după 1951 și Secția de istorie literară și folclor a Filialei Cluj a Academiei. A fost un foarte activ militant cultural, deținând și funcțiile de „secretar propagandist”, apoi de „secretar
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
licențiată a Facultății de Litere din Toulouse, specialitatea limba și literatura portugheză (1969); susține teza de doctorat la aceeași facultate (1970). La Catedra de limbi străine a Academiei de Științe Economice din București (din 1966), ocupă posturile de lector (1971), conferențiar (1976) și profesor universitar (1991). Din 1992, conduce Catedrea de limba spaniolă la Facultatea de Limbi Străine a Universității „Spiru Haret” din București, iar din 1998, este și prorector. Colaborează la „Secolul 20”, „România literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires
BALAN-OSIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]
-
Les Confessions” et „La Cité de Dieu”, apărut cu un an înainte la Paris. După stagiul de la Roma, publicase cercetarea De Quintiliani fontibus graecis (1927). La Universitatea din Iași, asistent al lui I. M. Marinescu la Catedra de latină, avansat conferențiar în 1932, devine profesor la Catedra de greacă în 1937 și decan în 1945. Este transferat în 1948 la Universitatea din București și i se acordă acum mai multe demnități: membru al Academiei (1949), rector al Universității, director al Muzeului
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
Pavois. După absolvirea, la Sorbona (1952-1953), a cursurilor care pregăteau profesori de franceză pentru străinătate (CAEFE), e angajat profesor stagiar, apoi titular, de limba și civilizația franceză și consilier la Alianța Franceză (1953-1985). Din 1955, funcționează concomitent ca asistent (ulterior conferențiar) al profesorului Alain Guillermou, la Catedra de limbă și civilizație română din cadrul Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale, Sorbona III. Între 1970 și 1983 este redactor al publicațiilor „Bulletin informatif” și „Cahiers”, editate de Asociația Francezilor de Origine Română
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
BĂILEANU, Gheorghe (18.IV.1901, Iași - 10.VII.1975, Iași), prozator. După absolvirea școlii primare „Gh. Asachi” și a Liceului Internat din Iași (1919), B., fiul Elenei (n. Mârzescu), profesoară, și al lui Gheorghe Băileanu, profesor de liceu și conferențiar la Universitatea din București, va obține licența în drept (1922), apoi în litere și filosofie (1925) la Universitatea ieșeană. Își susține doctoratul în drept (1926) și funcționează, din același an, ca asistent la Facultatea de Drept din Iași. A fost
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
ani pe Émile Picot la École Speciale des Langues Orientales Vivantes. Înapoiat în țară, a funcționat ca profesor de limba franceză la Gimnaziul „Frații Buzești” din Craiova și la Liceul „Mihai Viteazul” din București. În anul 1913, a fost numit conferențiar suplinitor în specialitatea filologie romanică la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. În 1916, a devenit docent, iar în 1922, conferențiar definitiv. Între anii 1927 și 1936, a activat ca profesor titular la Catedra de dialectologie și
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
Buzești” din Craiova și la Liceul „Mihai Viteazul” din București. În anul 1913, a fost numit conferențiar suplinitor în specialitatea filologie romanică la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. În 1916, a devenit docent, iar în 1922, conferențiar definitiv. Între anii 1927 și 1936, a activat ca profesor titular la Catedra de dialectologie și folclor romanic a aceleiași facultăți. În anul 1938, s-a pensionat pentru limită de vârstă. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Arhiva românească
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
studiile Influența țiganilor asupra literaturii poporane române (1893), demonstrație ale cărei concluzii sunt considerate, parțial, depășite, și Poreclele la români (1895). A făcut parte din ceea ce s-ar putea numi „școala folcloristică” de la „Grai și suflet”. Numirea în postul de conferențiar la București îi oferă posibilitatea prezentării lecției de deschidere din 19 noiembrie 1913, Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice. Pentru cercetările sale orientate spre folcloristică, ca de altfel și pentru cele privind dialectologia sau istoria limbii
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
profesor secundar la Hotin și Cernăuți (1934-1936), asistent la Catedra de literatură română modernă și folclor a Universității din Cernăuți (1937-1944), secretar la Institutul de Literatură, Filologie, Istorie și Folclor de pe lângă aceeași catedră, profesor secundar la Râmnicu Vâlcea (1944-1964), lector, conferențiar universitar (1964-1974) și secretar științific al Institutului Pedagogic din Bacău. A debutat cu proză și versuri în „Junimea literară” (1927). A mai colaborat cu comentarii de critică și istorie literară la „Aurora”, „Ateneu”, „Cronica”, „Bucovina literară”, „Artă”. A fost fondator
CANTEMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
și Filosofie a Universității din București, specialitatea istorie-geografie (1928-1933). Face un stagiu de redactor la ziarele „Zorile” și „Lumea românească”, apoi este profesor la liceele din Siliștea și Călărași (1938-1939), la Școala Normală și Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1943-1949), conferențiar (1949-1972) și profesor (1972-1975) la Facultatea de Istorie a Universității din București, la care rămâne profesor consultant după pensionare. Prorector al Universității Populare din București (1985-1993), este profesor și la Facultatea de Istorie a Universității „Spiru Haret” din același oraș
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
să simtă o atracție morbidă față de diferitele mele necrologuri aflate lângă cartea vizitatorului. Cele mai multe ziare conțineau aceeași amestecătură de date biografice: „Născută În Shanghai... A fugit din China Împreună cu familia când era mică, În 1949... Absolventă a Mills College și conferențiar invitat la aceeași facultate, pe probleme de istoria artei... Proprietara magazinului The Immortals... Membru În consiliile a numeroase organizații...“. Urma apoi o lungă listă de cauze nobile față de care mă dovedisem a fi un donator fidel și generos: liga X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dacă acordă privilegii unei clase în detrimentul altora. Aceasta devine demagogie, incompatibilă cu Biserica, istoria, politica și rațiunea umană". Se găsesc aici, in nuce, argumentele de mai târziu ale lui Salazar împotriva comunismului. Un jurnal din Porto scrie astfel despre tânărul conferențiar: "De mult n-a mai luat cuvântul în saloanele noastre un orator atât de distins, atât de impecabil în forma sa, atât de superb și mare în ideile sale. Este o mare inteligență și unul din cele mai puternice creiere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai bune erau premiate. Iată cum: unul făcea o conferință, altul era însărcinat să-i facă critică, tot în serii. Cel criticat răspundea etc. Apoi făcea altul conferința, altul îl critica etc. Așa că tuturor ne venea rândul să fim și conferențiari și critici. Și nu făceam numai conferințe, ci și literatură. Scriam, adică, orice. Mi-aduc aminte că am scris odată o conferință despre influența romanelor, arătând ce rău pot face romanele rele. În genere, eram cam dușman al romanelor. Odată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]