3,668 matches
-
rămas se va simți frustrat. Ulterior, relația se șterge și cuplul sfârșește prin a se dizolva. 3Ă Nevroza de separare Aceasta se datorează, În principal, unor conflicte afective, morale, sociale, de interese Între partenerii cuplului. În aceste situații cu caracter conflictual, partenerii cuplului nu mai pot menține un echilibru firesc În relațiile dintre ei. Sentimentele afective inițiale, de atracție, care au dus la constituirea cuplului, vor fi Înlocuite cu sentimente negative, de respingere, de refuz reciproc, de repulsie. În locul atracției apar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În schimbările produse asupra persoanei, prin asimilarea lor de către aceasta. Notăm astfel următoarele situații: aă Întâlnirea cu situații pozitive, situații deschise de viață, cu caracter stimulant pentru individ; bă contactul cu situații negative, de tipul situațiilor Închise de viață, contrariante, conflictuale, tensionale, generatoare de traume psihice pentru individ. Evenimentele vieții trăite sunt asimilate de către individ indiferent de voința sa. Ele lasă Întotdeauna urme adânci În viața persoanei. Efectul lor de schimbare a individului poate fi pozitiv, de progres, sau negativ, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de neliniște și tensiune interioară, o mare Încărcătură emoțional-afectivă, dificil de suportat, situații conflictuale sau complexe de culpabilitate, inferioritate etc., sentimentul unui pericol, mai mult sau mai puțin definit, insecuritate, impresia de incapacitate de a se putea apăra, centrarea atenției și activității asupra unei singure „teme” legate de nesiguranța și pericolul care amenință individul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a modelelor psihobiografice cuprinde următoarele tipuri: modele psihologice, modele morale, modele culturale, modele etnoculturale. 1. Tipologiile psihologice Acestea pun accentul pe latura psihologică a biografiei, a vieții individuale, pe evenimentele care au contribuit la progresul sau la generarea unor situații conflictuale În viața individului. În conformitate cu acest punct de vedere, fiecare individ are o istorie personală, unică și irepetabilă. Această „istorie” are În primul rând un caracter interior, reprezentând „viața trăită de individ” În planul conștiinței sale, cu succesele și eșecurile sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau o persoană În vederea realizării unui „scop final” care să aducă un beneficiu sau o „satisfacție”. Aceste „teme” pot fi reprezentate prin intenții de cooperare cu caracter pozitiv moral sau, dimpotrivă, prin intenții cu caracter negativ imoral: intrigă, calomnie, situații conflictuale etc. Temele pot fi pregătite anterior sub forma unor „proiecte de acțiune” sau pot reacutiza vechi pasiuni aflate În stare de latență, după cum pot izbucni În mod spontan sub formă de conflicte. Temele acțiunilor psihologice se dezvoltă pe fondul unor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Înainte de a trece Însă la tratarea propriu-zisă a temei, notăm faptul că acordul și dezacordul, ca aspecte ale Întâlnirii, apar În cadrul acesteia, fie că se succed, fie că avem de-a face numai cu situații de acord sau de natură conflictuală. În orice caz, ele nu se suprapun niciodată. Întâlnirea Întâlnirea dintre două persoane este o situație particulară, care presupune mai multe aspecte: psihologic, moral, social, de comunicare etc. În cadrul Întâlnirii, două persoane comunică Între ele, schimbă informații, realizează o punte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aspecte ne demonstrează că, de fapt, În cadrul Întâlnirii sunt cuprinse atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale relațiilor interpersonale. Astfel, Între două persoane poate exista o relație de Întâlnire permanent pozitivă sau o relație de Întâlnire permanent tensionată, negativă, conflictuală. În mod egal Însă, tot În cazul relației de Întâlnire dintre două persoane, se poate construi o situație de natură pozitivă, apoi pot apărea conflicte Între ele, care ulterior să dispară, iar persoanele să se Împace. Toate acestea reprezintă de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deosebit de important și la el trebuie să ne referim de fiecare dată când au loc sau când sunt pregătite Întâlniri. Importanța Întâlnirii impune ca de fiecare dată aceasta să fie pregătită, În așa fel Încât să se evite situațiile negative, conflictuale, și să se stabilească Întotdeauna un acord Între persoane, de factură pozitivă. Tehnica Întâlnirii este de fapt o strategie pe care fiecare individ trebuie să o aibă În vedere atunci când urmează să se Întâlnească cu altul. 1. Acordul Prin acord
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la un pericol pe care persoana, cunoscându-l sau presupunându-l, Îl evită din cauza nocivității sale. Din acest motiv, conflictul, ca o confruntare care, prin apelul la violență, declanșează pericolul, poate fi opus conduitei de evitare. De aceea, analiza conduitelor conflictuale trebuie completată cu cea a conduitelor de evitare. Conduitele de evitare sunt, În primul rând, atitudini psihomorale aflate sub semnul conștiinței morale. Aceasta evaluează situațiile vieții, reacțiile posibile la care mă pot aștepta din partea celorlalți, și-mi indică ce atitudini
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
diferențiază un anumit tip de relație Între persoanele care prejudiciază sau violează și cele care sunt prejudiciate sau violate. Le vom analiza În continuare. Prejudiciu și persoană Orice prejudiciu este un tip particular de relație interpersonală, o relație de natură conflictuală, din punct de vedere psihologic și moral, dintre doi indivizi. În cadrul acestei relații, persoanele implicate au statuturi și roluri bine definite prin acțiunile lor. Semnificația acestei relații speciale decurge din următoarele caracteristici ale sale: aă orice prejudiciu, ca acțiune negativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tipul prejudiciului ne pune În fața unui scenariu psihologic, În care fiecare persoană are un rol precis. Acest scenariu este o „relație În trei”, În care sunt implicați următorii factori: persoana celui care prejudiciază; persoana care este prejudiciată; elementul de referință conflictuală, care a determinat prejudiciul. Le vom analiza, pe rând, pe fiecare. 1. Persoana care prejudiciază După cum se poate deduce din cele deja prezentate mai sus, nu orice persoană poate fi Împinsă În direcția prejudicierii alteia. Sunt absolut necesare anumite condiții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Multe dintre aceste persoane sunt singure, adesea cu o imaturitate emoțional-afectivă, indiferente, superficiale. Unele dintre ele caută aventura, riscul, au gust pentru situațiile noi, neprevăzute. Toate acestea favorizează, În mare măsură, situația de a cădea victimă. 3. Elementul de referință conflictuală Pentru ca un prejudiciu să se poată produce este necesar ca Între cele două persoane să existe un anumit motiv. Acesta va constitui un element de referință de la care va porni conflictul, care va duce la prejudicierea uneia dintre cele două
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
următoarele răspunsuri: tulburările psihomorale sunt Întoarceri În trecut ale persoanei; ele mă Închid, În ceea ce privește perspectiva de Înaintare către viitor; tulburările psihomorale obligă persoana umană să trăiască Într-un prezent dat de alteralitatea sa interioară; tulburările psihomorale reprezintă astfel o Întoarcere conflictuală la categoriile apriorice ale unei conștiințe morale care judecă și pedepsește; acest fapt se explică prin aceea că imaginea de sine, ca Întindere și durată, reprezentând valoarea unei persoane, este aprioric fixată În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cele ale psihoterapiei În general. Ea se axează pe ideea de catharsis, ca formă de purificare și restaurare morală a persoanei aflate În suferință. Orice catharsis urmărește o desprindere a persoanei de situațiile care o Încarcă. Acestea, dincolo de aspectele psihologice conflictuale pe care le presupun, contribuie Într-o măsură apreciabilă la devalorizarea morală a individului. Catharsisul, În cazul terapiei morale, trebuie să se adreseze conștiinței celui aflat În suferință. Conștiința acestuia, Încărcată de sentimentul vinovăției, al rupturii, al frustrărilor este cea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este mama inculpatei. Intervievatorul (In): Descrie-mi, te rog, ce relații au existat între mama dvs. și ceilalți frați, cum se înțelegeau? Inculpata (I): A existat o răceală între ei, certuri în legătură cu diferite lucruri (deținuta vorbește de existența unor relații conflictuale, de o anumită „răceală” între membrii familiei - mamă, frate și surori. Pe frații tatălui nu-i cunoaște, mama despărțindu-se de acesta în perioada primelor două luni de sarcină). In: Care a fost motivul despărțirii tatălui de mama ta, cum
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
lipsuri materiale, soțul nu mai lucra...], inculpata ia decizia să revină, să locuiască cu mama și tatăl vitreg. Aici intervine un mecanism inconștient care declanșează acest comportament al inculpatei. Cu toate că ea cunoștea realitatea, atitudinea părinților față de ea, atmosfera familială, starea conflictuală existentă, ea decide să revină acasă: „Pentru a o ajuta pe mama, eu sunt o fire mai emotivă, mai sentimentală, pun repede la suflet, o să mă deranjeze apropourile, fluierăturile imbecilului.., dar...”. Adevăratul motiv care a declanșat comportamentul inculpatei se pare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
vărsat toată ura, m-am răcorit...”]. După bătaia administrată tatălui vitreg, polul de putere din casă s-a schimbat. Acesta era bolnav, îmbătrânise și nu mai avea curajul să o provoace deschis pe inculpată. În casă persista totuși o stare conflictuală latentă, datorată adversităților, nemulțumirilor, urii acumulate în timp de cei doi, inculpată-tatăl vitreg. Fetița era la școală. Inculpata de frica de a nu mai avea un eșec, o nouă dezamăgire afectivă, nu se mai implică într-o relație afectivă cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu 4 ani mai tânăr ca inculpata, avea opt clase, fără ocupație. Cu familia lui nu întreține relații, cunoscând-o doar pe o soră. Din păcate, și de data aceasta așteptările inculpatei sunt înșelate. Relația dintre inculpată și concubin devine conflictuală, tensionată, presărată cu certuri, chefuri, băutură: beam amândoi, ce, să fiu eu mai proastă...beam când eram supărată, să uit...lucram prin piețe... De data aceasta, când se ajungea la conflict, inculpata adopta față de concubin o atitudine proprie tatălui vitreg
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
alcoolic cât și pentru familia acestuia. În sociologia religiei este larg acceptată ideea conform căreia credința religioasă influențează atât viața individului, cât și a comunității. Datorită acestei relații dintre credință și comportament în societatea pluralistă contemporană pot să apară situații conflictuale nu doar la nivel teoretic, ci și social. MacIntyre este de părere că societatea postmodernă nu este caracterizată de consens, ci de divizări și conflicte nu doar între diverse tradiții, ci și în interiorul aceleiași tradiții (MacIntyre, 1988, p. 2). Prin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
între diverse tradiții, ci și în interiorul aceleiași tradiții (MacIntyre, 1988, p. 2). Prin urmare, Netland consideră că răspunsurile aduse provocării pluralismului religios trebuie să ia în considerare, în primul rând, natura adevărului religios, iar în al doilea rând, problema pretențiilor conflictuale de deținere a adevărului (Netland, 2001, p. 181). Totuși, în ciuda deosebirilor, unii autori consideră că, de cele mai multe ori, există consens cu privire la distincțiile morale dintre bine și rău, iar acestea își găsesc justificarea în religie (Fairweather, McDonald, 1984, p. 96). Astfel
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
asigurarea unor perioade de odihnă, necesare refacerii organismului (somn, relaxare, managementul stresului etc.). Dimensiunea emoțională a stării de sănătate include gradul în care o persoană este capabilă să facă față stresului, să rămână flexibilă și să adopte compromisuri în situații conflictuale. Ceea ce simte o persoană în relație cu familia și prietenii săi, cu scopurile și ambițiile din viața sa, cu situațiile din viața de zi cu zi apare ca fiind relaționat cu această dimensiune emoțională a sănătății. Grija pentru menținerea stării
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
semio-discursivă) mecanismele discursiv-reprezentaționale care amplifică potențialul de impact negativ al conținuturilor violenței televizuale: ● Absența consecințelor negative, după grade de nocivitate (reprezentarea violenței drept cea mai bună, mai atractivă și mai eficiență metodă și soluție de rezolvare a problemelor, fie ele conflictuale sau neconflictuale). ● Recompensarea și absența penalizării (ceea ce mărește riscul influenței nocive asupra copiilor, care nu reușesc încă să facă distincția dintre recompensarea rezolvării situației și recompensarea modului în care s-a făcut rezolvarea). ● Desensibilizarea, ca o consecință a faptului că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
an, A. se stabilește definitiv în Franța. Convingerea lui că, dacă scriitorul ia calea exilului, „bunul simț îl obligă să scrie în limba țării de adopțiune” și că „ieșirea din cercul de cretă al originilor lui nu creează un spațiu conflictual particular, ci degajă o mai mare forță de creație, a cărei energie e profitabilă tuturor” (Fie pâinea cât de rea tot mai bine-i la Paris), îi determină opțiunea pentru limba franceză. În 1972 participă la Bienala Internațională de Poezie
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
o bogată fantezie a situațiilor banale, abia detașate de clișeu. Alcătuite după o arhitectură supravegheată, urmează canoanele tradiționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ca și povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situații conflictuale, ca o plonjare directă în ficțiune; explicațiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
întrucât nu perturbă facultățile intelectuale, permițând desfășurarea acțiunilor cu un consum corespunzător de energie. Dezechilibrul emoțional limitează și perturbă întreaga activitate, fapt ce impune asigurarea unor condiții optime de prevenire a acestor stări. În acest sens se recomandă: evitarea stărilor conflictuale, asigurarea unui acord corespunzător între oferte și posibilități, ridicarea nivelului de pregătire, autocontrol al reacțiilor impulsive. Stările de echilibru importante în biologie și medicină sunt (Rusu, 1983): a) echilibru termodinamic - stare staționară caracterizată prin entropie maximă sau prin energie liberă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]