2,168 matches
-
ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre: familia. Se va vedea atunci cînd vom analiza poezia dedicată erosului că Heliade pune la baza sistemului său de valori morale celula familiei, elogiază virtuțile conjugale și bucuria de a fi tată. Căminul este un loc de petrecere tihnită, de retragere fecundă: spațiul datoriei Împlinite și al unei sărbători sacre. Mai puternice literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
efecte muzicale, fiind un liric prin excelență auditiv, urmărește aici și efecte vizuale și deschide versul spre lumea imaterială a parfumurilor. Nuntirea celui dinții cuplu provoacă o beatitudine generală. Plantele, păsările, „svoltătoare”, astrele În frunte cu luna castă salută „amorul conjugal”. Erosul participă, În genere, În poezia lui Heliade, la starea pe care am putut-o numi ascensională. Să rămînem, pentru moment, la Anatolida unde În armoniile cerești pătrund, cum s-a putut vedea, aromele pămîntului. Nararea păcatului biblic, alungarea din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fericit” cînd tînărul zărise ființa scumpă și ființa-i spusese cu decizie: „Tinere-mi zice, d-acum trăiește Sub legea singură ce-am sfințit.” Heliade trăiește, În poezie cel puțin, sub semnul acestei sacre legi. Toate poemele lui glorifică amorul conjugal, familia, iar simțul lui cel mai puternic este acela al paternității. În dragoste, ca și În cultură, politică, Ion Heliade Rădulescu se simte un Părinte: „Nod și mai tare după-asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim: Cerul ne face părinți să fim
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mulțumit. Figura esențială a erosului heliadesc este, În fond, conjugalitatea. Simbolul feminității este pentru el Hera. Alții celebrează amorul pasional sau amorul spiritualizat, pe Afrodita Pandemos sau pe Afrodita Urania. Heliade face cu ardoare elogiul cuplului și al castei iubiri conjugale. Lucru rar În poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l’amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, În genere, simboluri erotice În afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea printre figurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ardoare elogiul cuplului și al castei iubiri conjugale. Lucru rar În poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l’amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, În genere, simboluri erotice În afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea printre figurile discursului Îndrăgostit. Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Don Juan, nu este, pînă la capăt, nici Tristan (mitul pasiunii devoratoare). Este mitul cuplului biblic, simbolul unei mîndre singurătăți În doi. Un Portret din 1836 este mai Încurajator. Liniile sînt mai ușoare, mai fine, imaginile se deplasează dinspre iarna conjugală spre primăvara logodnei. SÎnt imagini, nici vorbă, gata făcute: zîmbetul „vesel” strălucește pe buze, chipul este „dulce ca blîndețea”, sînul „ușure”, În pieptu-i Edenul e „Însinuit”, copila e „zîmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare”, ființa ei este o combinație de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va reveni și În alte poeme. În Mihaida pacea conjugală este figurată de o tînără mamă ce Întinde sînul cu ardoare lacomului său prunc sub supravegherea unui seraf caritabil, Însă „objectul adorabil al ardorilor materne” (și, fatal, paterne) Îl găsim, În toată plinătatea, În Anatolida. El se naște din imponderabilele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întreaga fericire Și-extrema pietate-a ritului plinire?” Zicînd că n-o poate spune, poetul o spune, În fapt, indicînd un model erotic. Heliade Îl reproduce, În genere, În poemele sale, chiar și În acelea În care simțul familiei primează. Conjugal, erosul este la el mereu lilial și virtuos. Patimile trupului nu sînt cuprinse În poem, erosul se oprește, prudent, la ușa iatacului. Chiar În Anatoliada, unde poetul vorbește de ritul Împreunării, fantezia părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poem, erosul se oprește, prudent, la ușa iatacului. Chiar În Anatoliada, unde poetul vorbește de ritul Împreunării, fantezia părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și Înmiresmat. CÎntul se sfîrșește, de altfel, cu elogiul (Încă un elogiu) al amorului conjugal. Este chemat acum bardul Albionei, Milton, să celebreze plăcerea instituționalizată, bucuria virtuților familiale: „Salută ca un vate amorul conjugal Cu care numai omul a fost dotat din ceruri”. În Serafita (1872) imaginația este mai slobod pămînteană, erosul mai vinovat. Heliade
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și Înmiresmat. CÎntul se sfîrșește, de altfel, cu elogiul (Încă un elogiu) al amorului conjugal. Este chemat acum bardul Albionei, Milton, să celebreze plăcerea instituționalizată, bucuria virtuților familiale: „Salută ca un vate amorul conjugal Cu care numai omul a fost dotat din ceruri”. În Serafita (1872) imaginația este mai slobod pămînteană, erosul mai vinovat. Heliade cîntă „buzișoarele” de coraliu, „limbulița” iute, dar trece repede pe puntea ce duce spre „focariu sacru” și „olacaustul divinilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sacru care, În esență, este amorul Închis În templul familiei. În el oficiază mama care-și alăptează, ca În scena sacră, pruncul, În timp ce de sus, dintr-un triunghi, privește ochiul ocrotitor al Părintelui. Heliade se abandonează acestei reverii a voluptății conjugale cu sentimentul că participă la recuperarea, unei plenitudini pierdute. O datorie care se transformă Într-o bucurie mistică. Recapitulînd, putem spune că Ion Heliade Rădulescu pune totdeauna Într-un poem mai multe teme (de la cosmologie la ideologie), În discursul său
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
virtutea vor aranja lucrurile așa cum se cuvine! Formula ideală a iubirii este, după Pann, aceea ce se deschide spre o căsnicie tihnită, cu roade dulci. Numai firea lui cusurgie, cîrtitoare de moralist Îl Împiedică să fie un filozof al amorului conjugal, ca Aristot sau Plutarc. Familia este, și pentru el, o uniune În care utilul Întîlnește agreabilul. Amorul este philia și philia trebuie să Înainteze mereu pe calea virtuții. Pe autorul CÎntecelor de lume Îl Înspăimîntă mania (erotică): „Înfricoșatele săvîrșiri ale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arhitectul și-și dădu seama de incoveniența legăturilor erotice. Ioanide îi apăru mai uman, superior unui banal candidat la dragoste, și chiar faptul de a-l ști afemeiat îi produse o altă impresie. Ioanide iubea femeia pe toate registrele, patern, conjugal și liber, era un om dedicat eternului feminin. Frenezia de la început a Sultanei se converti brusc în sentimentalism, voi să înlocuiască, în măsura în care putea, pe Pica. Frecventa pe madam Ioanide și o copleșea de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fărăsă știe nimeni. Am trecut altă dată prin emoțiile ceremoniei. . - Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvînteze! Tot ce am al vostru este. Deși expeditivă și autoritară, Sultana nu era mai puțin emotivă. Cât despre Demirgian, acest mod de uniune conjugală i se păru original. Deci amândoi luară cîte-o mână a lui Saferian și o sărutară. Modernismul și arhaismul se îmbinau. Cu toată înfățișarea scandaloasă a dialogului, uniunea Demirgian-Sultana nu decurse în modul libertin în care ne-am închipui. "Fata" lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părere că ideea soțului ei nu era convenabilă. Erminia n-ar fi devenit niciodată o bună soție, era obișnuită să trăiască împreună cu fratele ei. Pe urmă, Gonzalv nu cunoștea un amănunt. Erminia, tocmai poate pentru că nu era aptă pentru viața conjugală, era extrem de sensibilă și la o vorbă inofensivă plângea și se considera nefericită trei zile încheiate. Madam Conțescu încercase s-o țină în casă la ea spre a o scoate mai la lume, dar se izbise tocmai de incovenientul susceptibilității
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adaptează la transformarea socioeconomică (și aici întâlnim acele sate-teritorii cu populație numeroasă de la nord de Ewo); fie apar conflicte, și satele explodează în mici grupări înșirate de-a lungul șoselei, un fel de ferme care reunesc două sau trei familii conjugale, cum este cazul regiunii Souanke. Cifrele referitoare la volumul satelor nu înseamnă mare lucru în ele însele; ar fi trebuit realizată o anchetă specială pe un eșantion important pentru a determina dinamismele în care acestea se află integrate cu adevărat
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Nu trebuie să legăm acest rasism de un trecut tradițional oarecum: el este un fenomen al Africii moderne, al Africii citadine. După cum spuneam, conștientizarea apartenenței etnice își are rădăcinile în dezmembrarea rudeniei și întoarcerea către menaj. Această izolare a celulei conjugale este determinată de inserția individuală în economia de piață. Meșteșugari, salariați, cultivatori, șomeri, acestea sunt noile stratificări sociale care se substituie jocului rudeniilor și legăturilor familiale. Nu vom putea dezvolta acest fenomen, pe care îl vom regăsi mai târziu. În
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
drept continuator. Universul uman al autosubzistenței era încremenit într-o organizare a raportului personal; el își epuiza în el însuși realitatea (stereotipurile gesturilor și atitudinilor, jocul statutelor și al rolurilor etc.). În cadrul economiei monetare, contextul material determină noua societate: familia conjugală se sprijină pe el; ea își găsește acolo realitatea proprie, o individualitate teoretică se ascunde în spatele lucrurilor etc. Nu putem, din lipsă de elemente, să împingem mai departe această descriere a revoluției. Ce anume caracterizează acest univers material obiectivat? Ce
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
baza dezvoltării blocului de locuit. În mod normal, soțul și soția sau soțiile lui trăiesc în colibe separate, fiecare femeie având locuința ei. Noua modă cere ca bărbatul și femeia să coabiteze (fiecare, însă, având camera sa; nu există cameră conjugală comună în sensul pe care îl înțelegem noi). De aceea, casa unei familii monogame va fi alcătuită din trei încăperi: un salon (sufrageria în centru) și două camere de o parte și de alta. Rămâne bucătăria; în sistemul trecut, coliba
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în care locuise până atunci; • ea nu își depășește funcția imediată: adăpostirea de ploaie și un loc de dormit (vom vedea ulterior că, pentru bărbați, ea nu este nici măcar loc de odihnă). Casa de modă nouă e construită în jurul familiei conjugale, care tinde să trăiască sub același acoperiș (cf. acest ansamblu de locuit al soțului și al soției sau soțiilor lui). Această închidere în sine a familiei conjugale într-o locuință comună este însoțită de o separare față de lumea exterioară; astfel
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
este nici măcar loc de odihnă). Casa de modă nouă e construită în jurul familiei conjugale, care tinde să trăiască sub același acoperiș (cf. acest ansamblu de locuit al soțului și al soției sau soțiilor lui). Această închidere în sine a familiei conjugale într-o locuință comună este însoțită de o separare față de lumea exterioară; astfel, un element nou apare în peisajul sătesc: gardul. Două dintre casele cele noi sunt înconjurate de garduri solide, cu porți de intrare încuiate; celelalte șase sunt doar
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
regăsi deci aceste bunuri pe tot parcursul analizei noastre. Să ne mulțumim cu o remarcă. O tendință foarte netă apare în statutul de proprietate: mobilele, cuverturile, lămpile, piesele de veselă tind din ce în ce mai mult să intre în proprietatea colectivă a grupului conjugal (numai hainele rămân strict individuale). Ele se diferențiază de obiectele fabricate în cadrul autosubzistenței (plase, coșuri, mobile diverse, plase de vânătoare, recipiente de toate formele, unelte), care sunt proprietatea exclusivă a utilizatorului lor. Locuință, plantație, mărfuri; am făcut turul contextului material
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
zi el va ajunge și la Okelataka. Este vorba aici de o reacție individualistă a femeii care caută să compenseze pierderea venitului monetar personal pe care îl obținea din fărâmițarea palmierilor, de o reacție a femeilor încă neintegrate în grupul conjugal de exploatare a plantației industriale. Remarcă simptomatică: această supraproducție se datorează înainte de toate femeilor în vârstă, căsătorite sau nu. apariția de mici grădini în apropierea plantațiilor de arbori de cafea (6 cazuri). Îngrijite de bărbați, ele se caracterizează printr-o
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dotelor sau amenzilor, situația e mult mai ambiguă: dota înseamnă stabilirea unei legături durabile între soț și soție, dar și unul, și celălalt, prin banii familiali în cauză, sunt, înainte de a fi indivizi, membri ai unei familii. Banii izolează raportul conjugal, pe care tind să îl separe de cei doi indivizi în cauză, pentru a-i conferi o realitate colectivă familială independentă căreia îi sunt supuși actorii. Banii, în calitate de mediator între activitatea producătoare și marfă, se află blocați aici într-un
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
numele proprietarului și menționează cu caractere îngroșate "Plantator-comerciant". Fermierii aceștia, în majoritate citadini care nu au vrut să revină în satele lor de origine, reprezintă elementul de vârf al revoluției țărănești. Rupți de sat, ei se închid împreună cu grupul lor conjugal în exploatarea agricolă pe care au organizat-o. Toți, încă de la prima vânzare a produselor, organizează un mic comerț, în general mediocru:, câteva bucăți de stofă în cazurile cele mai favorabile, săpun, cutii de chibrituri, obiecte de mercerie. Aceste ferme
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]