2,717 matches
-
plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că acțiunea insulinei asupra metabolismului endotelial se exercită prin intermediul receptorilor insulinici, care nu sunt implicați în transcitoza insulinei prin endoteliu. Scăderea afluxului AGL din periferie către ficat subliniază primordialitatea acțiunii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
HEPATOCITUL 1. Structură Hepatocitele constituie celulele parenchimului hepatic și reprezintă componenta epitelială a lobulului hepatic clasic (Kiernan), formând aproximativ 80% din populația celulară a acestuia. Celelalte componente ale lobulului clasic sunt: sinusoidele hepatice (componenta vasculară), țesutul conjunctiv localizat intralobular în spațiul Disse (componenta stromală) și pasajele intercelulare prin care este drenată bila către periferia lobulului (componenta biliară). Lobulul hepatic clasic este considerat un fragment de parenchim, de formă prismatică, având baza poligonală (clasic hexagonală), de aproximativ 1
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
un fragment de parenchim, de formă prismatică, având baza poligonală (clasic hexagonală), de aproximativ 1 mm diametru și maxim 2 mm înălțime. În centrul său se află o venă centrolobulară, tributară venei cave inferioare iar marginile sunt delimitate de țesut conjunctiv. În locul de întâlnire a doi sau trei lobuli hepatici se delimitează un spațiu denumit spațiu portobiliar (Kiernan) la nivelul căruia, înconjurate de țesut conjunctiv, se află trei structuri: o arteriolă (ram din artera hepatică), o venulă (provenind din vena portă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
său se află o venă centrolobulară, tributară venei cave inferioare iar marginile sunt delimitate de țesut conjunctiv. În locul de întâlnire a doi sau trei lobuli hepatici se delimitează un spațiu denumit spațiu portobiliar (Kiernan) la nivelul căruia, înconjurate de țesut conjunctiv, se află trei structuri: o arteriolă (ram din artera hepatică), o venulă (provenind din vena portă) și un canal biliar. Aceste structuri formează împreună triada portală. Macroscopic, hepatocitul are formă poliedrică, dimensiuni variabile (20-30 μm) și se dispune în plăci
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
tubulare vine în raport cu membrana bazală, structură complexă care realizează o interfață epiteliu-mesenchim. în microscopia optică poate fi evidențiată prin reacția PAS sau prin impregnare argentică; electronomicroscopic, prezintă trei lame suprapuse: lamina lucida (spre epiteliu), lamina densa, lamina fibro-reticularis (spre țesutul conjunctiv). Din punct de vedere molecular, membrana bazală conține: colagen de tip IV, cu lanțuri a1, a2, a3, a4, a5, a6; laminină, în special L5, L6 și L7, molecule trimeri (lanțuri A, B1, B2) care se asociază cu colagenul de tip
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se explică efectele multiple (pleiotrope) ale genelor PKD? Manifestările renale și extrarenale din ADPKD au fost considerate expresia unor perturbări ale matricei extracelulare și interacțiunii sale cu celulele. ADPKD este cert o boală (multi)sistemică ce afectează în principal țesutul conjunctiv. Descoperirea policistinelor și a structurii lor ipotetice obținută prin modelare moleculară pledează pentru o perturbare a acestor interacțiuni în cazul absenței policistinelor. Confirmarea ar trebui să vină, mai întâi, prin studiul distribuției subcelulare a policistinelor (prin imunolocalizare cu anticorpi monoclonali
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
care se formează și cresc chiștii renali. Printre acestea un loc important l-au ocupat alterarea (slăbirea) membranei bazale tubulare sau obstrucția intratubulară prin celule hiperplazice. Mulți ani s-a crezut că factorul principal este reprezentat de reducerea rezistenței țesutului conjunctiv care, datorită stresului hidraulic, cedează în diferite puncte, apărând dilatații fuziforme sau în deget de mănușă. Inițial, ele sunt în contact cu nefronul și se umplu cu filtrat glomerular. Ulterior, chiștii se măresc prin acumularea de lichide, separându-se total
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
epitelial cu o citologie și histoarhitectonie diferită (simplu stratificat, pavimentos, cubic, cilindric). De cele mai multe ori, un chist este format dintr-o singură varietate de epiteliu. Țesutul epitelial este situat pe o membrană bazală prin intermediul căreia vine în contact cu țesutul conjunctiv și vasele sanguine înconjurătoare. Strict morfologic, cavitatea chistului este închisă, nu are nici o comunicare, motiv care determină creșterea sa în dimensiuni, fenomen la care participă proliferarea epitelială și forța de expansiune, prin acumularea conținutului. Dilatația chistică reprezintă o creștere importantă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cu lumenul unui canal excretor (alte exemple: canale galactofore, glande uterine). O dilatație chistică se poate transforma într-un chist prin proliferarea epiteliului de căptușire care va închide comunicările. Pseudochistul este reprezentat de o cavitate formată de obicei în țesutul conjunctiv (stroma unui organ) prin acumulare locală de fluid interstițial, dar care însă nu este căptușită de țesut epitelial. Un chist poate fi uni- sau multilocular; în ultimul caz este vorba despre cavități chistice care comunică între ele, dar care pe
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
microscopic), în zonele de separare a chiștilor. Procesul de acumulare a MEC se desfășoară în paralel cu o hiper-proliferare a fibroblastelor interstițiale. Fibroblastele identificate în țesutul interstițial al bolnavilor cu ADPKD prezintă diferențe morfologice evidente, comparativ cu fibroblastele unui țesut conjunctiv propriu-zis. Ele au caractere similare cu fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației celulare. Experimental, pe culturi de celule (18) s-a demonstrat că fibroblastele din ADPKD pot să crească în mediu de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nediferențiate devin înalte, cubice sau cilindrice, extrem de dense, organizate în arii în care nu se mai poate identifica segmentul tubular de origine; ele formează fie agregate dispuse la întâmplare, fie proiecții intrachistice papilare sau micropolipi pedunculați, cu miez de țesut conjunctiv vascularizat; tipul neoplazic, în care celulele se transformă malign, generând tumori epiteliale solide. Studii in vitro (9) au demonstrat o creștere intrinsecă a potențialului de proliferare a celulelor epiteliale ADPKD, datorată capacității lor de diviziune, mai mare decât la populațiile
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de mase de țesut mesenchimal nediferențiat, care poate conține mușchi neted sau insule de cartilagiu hialin (planșa 5). 3. ARPKD Tabloul morfologic este caracterizat prin afectarea renală bilaterală, asociată cu fibroză hepatică congenitală (lărgirea spațiilor porte, lărgirea masei de țesut conjunctiv, proliferarea de ducte biliare). în perioada embrionară, în uter, este tipică apariția de oligohidramnios, urmată, consecutiv, de hipoplazie pulmonară. Macroscopic, rinichii sunt foarte mari, având tendința de a umple spațiul retroperitoneal și de a disloca/înlocui conținutul abdominal; suprafața externă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
proeminente, fără o hipoplazie a ramurilor venei porte. în cazul acestei asocieri, diagnosticul anatomo-patologic impune diferențierea de fibroza hepatică congenitală (în care se realizează expansiunea spațiilor porto-biliare prin creșterea numărului de ducte biliare anormale ca formă, dilatate, înconjurate de țesut conjunctiv fibros, din care pleacă benzi largi de fibre de colagen, formând septuri și segmentând ficatul în teritorii neregulate) asociată frecvent cu ARPKD sau prezentă la persoane cu rinichi normali, dar cu diverse alte defecte de dezvoltare moștenite. 2. Chiștii pancreatici
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
atriului stâng (drept consecință a contactului prelungit cu valva prolabată), apariția de trombi pe suprafața atrială a valvei, formarea de calcificări focale la baza foiței mitrale posterioare. în patogenie, este discutată ipoteza unei anomalii de dezvoltare care implică, probabil, țesutul conjunctiv din întregul organism; în sprijinul acestei ipoteze este adusă asociația cu sindromul Marfan, precum și apariția prolapsului de valvulă mitrală în contextul altor boli ereditare, ca, de exemplu, ADPKD (3, 14, 15, 21, 26). 5. Anevrismul de aortă Definit drept dilatație
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
deoarece are o certă implicare prognostică. Afectarea aortică în afară de afectarea anulo-ectaziantă a rădăcinii aortei (10% din cazuri după Leier et al. 1984), la bolnavii cu ADPKD se pot dezvolta anevrisme ale aortei toracice sau abdominale datorită hipertensiunii și alterării țesutului conjunctiv. Incidența acestor anevrisme ar atinge un nivel de peste 7 ori mai mare decât șansa asocierii fortuite (2), ajungând în unele statistici la 10% din cazuri (Chapman și Hilson, 1980). Torra et al. (1996) au realizat recent un studiu sonografic al
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
55-60 mm ar impune o acțiune chirurgicală. B) CONSIDERAȚII PATOGENICE Leziunile histopatologice constatate atât la nivel valvular (degenerescența mixomatoasă), cât și vascular (degenerescența chistică a mediei), prezența constantă a rupturilor fibrelor de colagen au determinat studierea aprofundată a componentelor țesutului conjunctiv, constatându-se mai ales alterări ale proporției și modului de dispunere a componentelor matriciale extracelulare: colagen tip IV, proteoglicani, undulină, fibronectină, tenascină (Calvet și Kanwar, 1993, cit. 7). Ipoteza patogenică cea mai plauzibilă pare a fi aceea a unui defect
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
pe durata tratamentului. Devine, astfel, evident faptul că limitarea volumului intraabdominal prin masele renale mărite de volum are un impact negativ asupra eficienței metodei. în plus, creșterea presiunii intraabdominale ar determina apariția unor hernii abdominale, favorizate și de anomaliile țesutului conjunctiv frecvente în ADPKD (vezi patogenia și manifestările extrarenale). în pofida acestor potențiale dezavantaje, 7-10% din totalul bolnavilor cu rinichi polichistic și IRC folosesc ca metodă de supleere dializa peritoneală. Aproximativ 8% din pacienții aflați în programul de dializă peritoneală continuă ambulatorie
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
generală, Înregistrându-se, anual, peste 300.000 de decese. În țările dezvoltate, ciroza hepatică este a treia cauză de mortalitate, după bolile coronariene și cancer. Este o Îmbolnăvire cronică a ficatului, constând din inflamarea exagerată și lezarea ireversibilă a țesutului conjunctiv, cu evoluție progresivă spre fibrozare prin modificarea structurii ficatului și sclerozarea țesutului În benzi. Boala continuă spre degenerarea gravă a țesutului hepatic, datorită distrugerii morfo-funcționale a unei părți din celulele hepatice active și Înlocuirea lor, treptată, cu țesut fibros, inactiv
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
căptușesc organele interne. În mai puține cazuri, cancerele apar În sistemul imunitar sub formă de limfoame, mai exact În ganglionii limfatici de la nivelul gâtului, stomacului, intestinelor și a altor organe interne. Formele de sarcoame sunt posibile să apară În țesuturile conjunctive din mușchii netezi. Reușita vindecării prin oprirea procesului evolutiv spre metastază depinde de stadiul În care a fost depistată boala. De cele mai multe ori, bolnavii nu cunosc simptomele inițierii cancerului În diferite organe. Din necunoaștere și de teama aflării adevărului, pacienții
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
afectare multisegmentară până la forma extremă de degenerare mixomatoasă - sindromul Barlow și deficiența fibroelastică, entitate specifică vârstnicului. Deficiența fibroelastică este o condiție descrisă de Carpentier și colaboratorii săi, carac- terizată nu prin exces de material valvular, ci prin lipsă de țesut conjunctiv, care afectează primar cordajele. Cordajele sunt subțiri, elongate, frecvent cu evoluție spre ruptură, și de obicei este implicat segmentul mijlociu al valvei posterioare (70% dintre cazuri) (21). Apare în mod tipic la pacienții peste 60 de ani cu un istoric
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
Conform Yale Center for Thoracic Aortic Disease, rata medie de creștere a anevrismelor aortei toracice este de 0,1 cm/an, mai mare în cazul celor localizate la nivelul aortei descendente, anevrismelor disecante și la pacienții cu boli ale țesutului conjunctiv. În cazul anevrismelor aortei abdominale, peste 25% dintre cazuri se complică cu ruptură și decedează înainte de a ajunge la spital, iar în cazul în care supraviețuiesc, mortalitatea perioperatorie ajunge până la 46% (2). Rata medie de creștere a anevrismelor aortei abdominale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
DZ și anevrisme aortice. Deficitele neurologice secundare ischemiei medulare sau a membrelor apar în 8,1% dintre cazuri, iar deficitul de puls în 20,3% dintre cazuri (17). Factorii de risc ai disecției de aortă sunt HTA, afecțiunile de țesut conjunctiv (sindrom Marfan, sindrom Turner), aortită, leziuni iatrogene, ateroscleroză, anevrism de aortă toracică, valvă aortică bicuspidă, traumatisme, coarctație de aortă, hipervolemia de sarcină, stenoză aortică congenitală, boala polichistică, sindrom Sheehan, sindrom Cushing. 36.2.6. Strategii terapeutice în disecția acută de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
mecanism care slăbește tunica medie a aortei și duce la creșterea tensiunii din perete, ceea ce poate determina dilatarea aortei și formarea de anevrism, disecție de aortă sau ruptură (74). La vârstnici nu se întâlnește disecție de aortă consecutiv patologiei țesutului conjunctiv, însă predomină etiologia hipertensivă, aterosclerotică, iatrogenă sau anevrismul disecant (75). Clasificarea și stadializarea sunt redate în tabelul 48.4. Incidența disecției de aortă este estimată la 2,9-3,5/100.000 persoane/an. Două treimi dintre pacienți sunt bărbați și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Silvia Iancovici, Andreea Mitescu, Maria Dorobanțu () [Corola-publishinghouse/Science/91965_a_92460]
-
au ca suport de rezistență, pe de o parte, joncțiunile intercelulare (legături în plan orizontal), iar pe de altă parte, lamina bazală sau membrana bazală (legături în plan transversal). Lamina bazală (membrana bazală) și matricea extracelulară sunt alcătuite din țesut conjunctiv fibroelastic (bogat în colagen de tip IV și V, nu și de tip I și III), precum și de alte variate molecule proteice (fibronectină, laminină, integrină ?1 etc.). Aceste proteine sunt produse de endoteliu sau, în funcție de organ, de alte tipuri de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
proteice (fibronectină, laminină, integrină ?1 etc.). Aceste proteine sunt produse de endoteliu sau, în funcție de organ, de alte tipuri de celule „ajutătoare”, precum pericitele în retină, podocitele în rinichi și celulele Schwam în neuroni. Aceste celule fac parte din familia „celulelor conjunctive“, înrudindu-se cu celulele netede vasculare. Generarea pericitelor se face sub influența stimulatorie a unei proteine secretate de endoteliu. De o importanță deosebită în metabolismul țesutului subendotelial sunt metaloproteinazele matriceale („matrix metalloproteinase” - MMP) care reprezintă o familie de enzime care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]