2,124 matches
-
un subsol făcut în întregime din ciment dintr-un cartier mărginaș al Beirutului. Nu e așa de rău, mi-a spus Celine, ca și cum ar fi crezut cu-adevărat, după care mi-a zâmbit consolator, deși zâmbetul ei nu m-a consolat absolut deloc. Ce vrei să spui? aproape că am urlat eu. Ăsta e cel mai îngrozitor lucru care mi s-a întâmplat de când sunt! — Și-atunci nu crezi c-ai fost foarte norocoasă să ai o viață atât de lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de rom pe care eram sigură c-o văzusem undeva, dar atunci mi-am amintit c-o băusem cu o seară înainte. Rahat, m-am gândit, savurându-mi ghinionul. în absența unor substanțe artificiale de înveselire, am încercat să mă consolez gândindu-mă că Brigit urma să nu mai aibă nici un fel de viață, c-o s-o muncească pân-o s-o bage în mormânt, că o carieră de succes avea un preț foarte ridicat. Apoi m-am simțit cuprinsă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din profunzimile întunecate și cețoase ale depresiei și le puteam face să zboare către cerul albastru și senin al fericirii. Dar la Cloisters nu era nimic care să semene cu un scaun de evacuare în caz de urgență. M-am consolat cu gândul că aceea era ultima mea după-amiază de duminică în clinica de hibernare, că, în mai puțin de o săptămână, nu mai trebuia să trec prin ceea ce simțeam atunci. Dar, într-un acces de nefericire nediluată, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de echipă. Trebuia să întâlnesc un alt bărbat, care să mă facă să sufăr, ca să depășesc durerea pricinuită de cel dinainte. Reacția mea atunci când eram respinsă era să ies imediat în lume și să caut pe cineva care să mă consoleze. De obicei, asta însemna să mă culc cu alt mascul. Sau cel puțin să încerc. Desigur, nu reușeam întotdeauna. Mereu le-am invidiat pe femeile alea care ziceau: „După ce m-a părăsit Alex, m-am închis în mine. Aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
au dispărut din raza vederii, m-am simțit cuprinsă de o tristețe îngrozitoare. Unde se dusese Luke? Unde puteam să-l găsesc? Voiam să mă ia în brațe și să mă strângă la piept. Voiam să fiu consolată, așa cum mă consolase el cândva. Mă hrăneam cu o fantezie nebunească: să dau buzna în camerele personalului și să aranjez o întâlnire cu el. Eram sigură că dac-am fi vorbit calm, și-ar fi dat seama că încă ținea la mine. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke, înainte să plece, mi-a susținut privirea mult timp. Am încercat să citesc ceva în ochii lui. Căință? Rușine? Dar n-am văzut nimic. în timp ce ușa se închidea în urma lor, ceilalți pacienți s-au strâns în jurul meu ca să mă consoleze și să mă protejeze. Am recunoscut felul în care mă priveau - cu un amestec de milă și curiozitate - pentru că și eu recursesem la privirea aia de mai multe ori după ce CPI a lor venise în vizită. Și nu puteam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el cu siguranță, a adăugat. Nu știu de ce, dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat Billings. Am reușit să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute de Luke și de Brigit. Cel mai rău mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă viziteze. Eram foarte suspicioasă în legătură cu motivele vizitelor ei, așa că i-am ținut sub observație și pe ea și pe Chris ca nu cumva să se privească prea des. Deși Chris fusese atent cu mine din noaptea când îl prinsesem consolând-o pe Misty, în preajma lui eram tot timpul agitată și nesigură. Oaspetele surpriză de duminică a fost Anna! Am fost încântată s-o văd. Nu numai fiindcă era drăguță, dar și pentru că, desigur, speram să-mi paseze ceva droguri după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trăsese paiul cel mai scurt și devenisem dependentă de droguri. Cum toate emoțiile existente sub soare ieșeau la suprafață dinlăuntrul meu într-o ordine complet aleatorie, fără întâlnirile DA n-aș fi putut să supraviețuiesc. Nola și celelalte fete mă consolau, mă susțineau, îmi dădeau asigurări, mă încurajau și mă calmau. Indiferent ce simțeam eu, și ele simțiseră aceleași lucruri. Și-mi repetau tot timpul: Am supraviețuit și acum suntem fericite. Fetele mi-au fost de un ajutor neprețuit mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că trebuia să-l văd. Cel puțin, trebuia să încerc. Dar nu voiam să fac asta fiindcă probabil Luke se vedea cu altcineva, iar eu nu credeam că sunt în stare să fac față acestei situații. Am încercat să mă consolez spunându-mi că poate nu avea altă prietenă. Dar de ce să nu aibă? m-am întrebat. Până și eu făcusem un soi de sex cu altcineva. Iar la vremea respectivă, se presupunea că ar fi trebuit să duc o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sigur că nu te urăsc, am insistat eu. Adică acum nu-l mai uram. Nu-i așa? — Sigur? m-a întrebat el îngrijorat. Sigur, l-am asigurat eu. Ce ironie: Luke era îngrijorat dacă îl uram sau nu. Dacă te consolează cu ceva, să știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar a trebuit să le faci, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar a trebuit să le faci, i-am spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-am urât, mi-a replicat Luke. Nu trebuia, l-am consolat eu. Dar eu tot m-am urât, s-a lamentat el. — N-ar fi trebuit. Am fost îngrozitoare. —Ei, n-ai fost. —Ba am fost. —Ba n-ai fost. —Ba am fost. —Ei, presupun că uneori ai fost, a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de tare. Într-o altă seară, pachetul meu de țigări ar fi fost pe jumătate plin. Dar în seara asta, chiar și ideea de a-l privi pe Kiefer Sutherland salvând lumea, timp de șase ore la rând, nu mă consola prea mult. În primul rând, eram încă suferindă în urma unei despărțiri urâte de James, prietenul meu cu pretenții de star rock. (Ca să fiu sinceră până la capăt, aceasta a fost ultima din cele patru despărțiri ale noastre. Fiecare fiind, la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
niciodată nu m-am prea priceput la treaba asta. Așa că atunci când Jackson mi-a dat vestea, ochii mi s-au umezit imediat - jenant, dar lacrimile mele erau reale. — Ei, haide! Nu face asta. O să ținem legătura, draga mea, m-a consolat Jackson în felul lui tărăgănat și clintonian de a vorbi. După care m-a mângâiat ușor pe creștet și mi-a oferit batista lui. M-a tras către el, într-o semi-îmbrățișare stângace. Fruntea i s-a încruntat din cauza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bisericii. Și, ca atâtea alte tradiții englezești, murea greu. Autoritățile bisericești aveau grijă ca în Waterswick să fie repartizați preoți mai ciudați, ale căror pasiuni stânjenitoare tindeau să-i facă nepotriviți pentru parohii mai respectabile, așa că acești oameni, ca să se consoleze pentru izolarea parohiei lor și lipsa de interes a enoriașilor față de problemele spirituale, deveneau alcoolici. Părintele St John Froude continua și el tradiția. își îndeplinea îndatoririle cu aceeași fervoare fundamentalistă anglo-catolică ce-l făcuse atât de puțin popular în Esher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
poate angaja o discuție amicală cu o atât de instruită ascultătoare... Zâmbetul ei parșiv era un bun stimulent pentru sfidătoarele sale prelegeri. Dar nemaipomenitul Gerbert, papa Silvestru, ce zici de el? Ideea imperială și cea romană, amintire și speranță, să consoleze marile tristeți ale lumii? Genere graecus, imperio romanus. Grec - prin naștere, roman- prin imperiu!... așa se visau toți. A visat imperiul lumii și renunțarea absolută la zădărnicia lumească. „Un regim are nevoie de o poetică, nu mai puțin decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scoată din muțenia aceea de neînțeles. Nu mă deranja să îmi asum rolul acesta, dar se părea că bâlciul avea să se mute din Brooklyn în New England, iar eu să fiu înlocuit cu alt actor. Am încercat să mă consolez cu gândul că Lucy avea s-o ducă mai bine la țară, cu Pamela și copiii ei, dar ce știam eu despre Pamela? N-o mai văzusem de ani de zile, iar puținele noastre întâlniri din trecut nu-mi făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
inima. E și-așa uimitor faptul că bietul Kafka s-a înhămat să scrie prima scrisoare, dar acum se angajează într-un proiect care presupune câte o epistolă în fiecare zi - din nici un alt motiv decât acela de a o consola pe fetiță, care, întâmplător, îi e complet străină, un copil peste care a dat într-o după-amiază în parc. Ce fel de om face așa ceva? A ținut-o așa timp de trei săptămâni, Nathan. Trei săptămâni! Unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru că era, pentru moment, într-o stare de aiureală atât de profundă (îndurerat de moartea neașteptată a șefului său, tremurând de bucurie și de groază la această apropiere de M.F.P., făcând tot ce-i stătea în puteri pentru a-l consola pe aproape neconsolabilul Rufus), a băgat distrat mâna în buzunar și mi le-a întins. Abia când am ajuns la ușă și-a venit în fire suficient ca să mă întrebe ce fac. Nimic, am spus evaziv. Trebuie doar să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
unde vă aflați. — Poate. Dar Georgina nu e în America. E în Anglia. — Aha. Deci asta era. De ce nu mi-ai spus de la început? — E greu. Numai ce-i pronunț numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Bună, Celeste, spun calmă, remarcând diamantul enorm de pe mâna ei stângă. E măritată. Doamne, până și vaca aia a reușit să se mărite cu cineva. Și nici măcar nu e urât, la naiba. Cel puțin, dacă era urât puteam să mă consolez. Da, cu asta, e grozav. Acum, Celeste, ai putea să te așezi cât se poate de repede, pentru că și așa suntem destul de în întârziere? E furioasă. Două pete de un roz aprins apar pe pomeții ei ascuțiți. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mă întorc spre el. Am vorbit în șoaptă. Da... dacă îți convine și ție, dacă ăă... vrei... — Mi-ar plăcea, zâmbesc, curmându-i suferința. Poate sunt nebună, mă gândesc. Adică, de ce mă duc la Mike, când ar trebui să mă consolez cu o cutie de bomboane de ciocolată la mine în cameră, cântând All by myself? —Grozav, răspunde el vesel. De parcă doar i-aș fi spus cât e ceasul sau așa ceva. Nu ne spunem nimic până ajungem la el acasă. Locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vis-à-vis de parcul Politehnicii, spre Doris, Centrul de tratament care pe dinafară se arăta pustiu și sinistru, m-am găsit în fața unei alternative nesuferite, s-o urmăresc sau să întârzii la birou - și am pus capăt scurt muncii de detectiv, consolându-mă că, oricum, era de o frumusețe rece; ți-am mai spus că, atunci când urmăream câte-o fată, plăcerea era să trec neobservat, or pe aleile Centrului ar fi fost tot mai greu să n-am aerul că o urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
comunistă. Nu își dă seama de ce va să vină. E împăcată cu viața ei: ziua își caută un rol pe scenă, iar noaptea face pe patriota. Își vede numele menționat în ziarele de stânga. E mai bine decât nimic, se consolează ea singură. Nu încetează să se roage, sperând că ziarul va atrage atenția șefilor studiourilor de film. De ce nu? Ea e altfel. O eroină în viața adevărată, ca aceea pe care studiourile au început să o înfățișeze în filmele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub cămașa ei. Sună ca o scrisoare de protest, râde el. Ea zice că nu știe să scrie altcumva. E incapabilă să se plece mai mult de atât. El o consolează. Nu ar trebui să te duci la un călugăr să-i ceri un pieptăn împrumut - ar trebui să fii indulgentă cu defectele tovarășilor mei. La urma urmei, sunt țărani cu toții. În ce-l privește, îi apreciază sacrificiul. O scrisoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]