1,467 matches
-
psihologici pe care se construiește arta lui Bitzan. însă artistul deplasează net zonele de interes și perturbă cu desăvîrșire toate reperele. El separă natura neutră, anonimă și indiferentă în sine, care secole de-a rîndul a fost sursă directă pentru contemplația și pentru acțiunea artistică, de formele artificiale, de produsele culturii și ale civilizației. Și în loc ca actul mimetic, după cum ar fi fost de așteptat, să se exercite în relație cu natura, cu lumea așa zis obiectivă, el se manifestă exclusiv
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Numai atunci se șterg greșelile, când, urând pricinile prin care s-au săvârșit, ne oștim împotriva lor, schimbând înfrângerea dintâi prin biruința de pe urmă<footnote Teognost, „Despre făptuire, contemplație și preoție”, cap. 4, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 248. footnote>. Iar dacă totuși am săvârșit păcatul, Părinții neptici ne învață să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
al textului cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate în punctele lor de contact, devenite obiecte de contemplație estetică. Palimpsestul limbii este, implicit, unul al memoriei afective și al trăirilor, cuvântul având valoare existențială, fiind creator de lumi. „Eu în altă Varșovie am avut treburi,” spune Evelyn Sonjacoffski, confruntat cu imposibilitatea fizică de a se fi aflat în
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
că recomandă folosirea unor tehnici sau chiar a manualelor de lectura, refuzul narcoticelor moderne prin care se arde timpul, ci prescripția unor comportamente prin care, într-un mod echilibrat, se evită europocentrismul, adică provincialismul de care vorbea Ananda Komaraswamy: meditația, contemplația, conservarea energiilor mentale, apropierea de marile ritmuri ale naturii. Eliade a iubit cărțile cu o patimă aproape religioasă și a vorbit despre ele cu un patetism rar în cultura noastră. Acestea sunt depozitarele unor "colosale energii sufletești", iar cele stenice
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere, șterge adesea pronumele de lângă verb, dând un anume accent de impersonalitate discursului, o ținută vag ermetică, provocând mici distanțe între secvențele concentrate, sugerând spații ale contemplației, singurătăți așteptând comunicarea, absențe receptive, tăceri gata să se exprime. Selectate cu precădere din spațiul marin, elementele care compun aici ambianța - orizontul infinit, stâncile albe, solare, pe care crește, "fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Corina Anghel Contemplație Auzeam pasărea serii pe vîrful înroșit al pomilor - purta în ochi o lumină de lună. Abandon O ghilotină a frunzelor căzînd încet pe gîtul tău cel alb. Vedere de noapte Doar răsăritul lunii. Doi mesteceni prin care tîmpla aburește geamul
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
se trezi că este pe jumătate înăuntru și pe jumătate afară din textul ce aliniază geografic interogațiile despre sinele dedicat imateriei - dar poate că nu text ci lumină era matricea acelei matematici ce se deșira în mintea lui obligînd-o la contemplație - și, da, mai observă apoi cum vocea i se lăsa privită dintr-o dată cum un nud roșu ascuns într-un squar deasupra căruia răsună Mazurka în a-Moll de Chopin, iar nu mult după aceea, din gîtlejul unui țiuit, înregistră cu
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
în loc să dispară, problemele se înmulțesc: elevii chiulesc din greu la lopată, Ursescu, bătut măr, devine apatic și trebuie dus cu trenul "la Măgureni", pentru a fi "operat de buboaie" (p. 33), iar pedagogului nu îi rămîne decît satisfacția neutră a contemplației universale ("Era o dimineață frumoasă de ți se strîngea inima. Ninsese liniștit, fără vînt, zăpada se întindea acum, moale și scînteietoare, pînă hăt departe. Îți venea să-ți culci obrazul pe ea și să te gîndești la basme." - p. 31
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
alimentează și atenuează concomitent procedee și fluxuri de putere ale narațiunii aparent incompatibile: furie/seninătate, cinism/melancolie, violență/suavitate, compasiune/indiferență, suferință/jubilație, cruzime/delicatețe, expansiune/retractilitate, frustrare/împlinire, timiditate/agresivitate, licențiozitate/ pudoare, gratuitate/profunzime, justificare/aleatoriu, senzațional/banal, acțiune/contemplație, metaforă/metonimie, stilizarea realității/"realificarea" stilului. Procesul animă dramatismul vesel al povestirilor, creînd rupturi de ritm și pauze, tensiune și relaxare, suspans și eliberare, iar, la nivelul personajelor, făcînd să încolțească psihologia abisală din cea rudimentară și invers. Se obține
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ni-l dă Cuviosul Nichita Stithatul. El zice că Dumnezeu, știind dinainte despre căderea protopărinților noștri, a făcut lumea pentru urmașii lor ca parte a Proniei divine. Omul, chiar după pierderea raiului, avea astfel posibilitatea să cunoască pe Dumnezeu prin contemplația naturală a celor create. Deci toată zidirea acestei lumi văzute și simțite [...] s-a făcut ca un rai mai mare tuturor oamenilor, înainte de cel pregătit și sădit lui Adam în Eden [...] Pentru că știind, ca un înainte-știutor, greșeala aceluia și că
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
va clătina (Ps. XLV, 5). Iar pomul cunoștinței sau al cunoștinței binelui și răului este firea noastră și alcătuirea omului<footnote Ibidem. footnote>. Același autor filocalic, referindu-se la cunoștința binelui și a răului, spune: împărtășirea de acest pom al contemplației se numește cunoștința binelui și a răului în înțelesul următor. Întâi, pentru că celor desăvârșiți le dăruiește puterea cunoașterii tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, omenești și dumnezeiești. Căci e o putere ce robește toată mintea ascultării lui Hristos (2Corinteni 10,5
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
fără pericol, printr-o simțire călăuzită de minte, căci celor ce au ajuns cu timpul la deprinderea statornică a virtuții, ea nu le este și nu li se face abatere de la bine, ca unora ce au pășit cu tărie în contemplația dumnezeiască. Privirea lucrurilor sensibile, cu o simțire necălăuzită încă de o astfel de minte întărită, era periculoasă, din pricina lipsei lor de tărie în stăruirea în bine<footnote Ibidem, p. 321. footnote>, deoarece această contemplare poate atrage și răpi spre ea
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Ortodoxă..., p. 326. footnote>. Unii dintre Sfinții Părinți acordă celor doi pomi o semnificație mistică. Aceasta nu contrazice cele relatate anterior, ci dimpotrivă, le încununează, căci este mai presus de ele. Astfel, cei doi pomi ar reprezenta două căi ale contemplației: contemplația naturală și teologia mistică. Teologia tainică este pomul vieții, căci are ca rod dătător de viață și de nemurire credința în Sfânta Treime, care se naște în suflet în afară de orice rațiune și simțire; căci Sfânta Treime nu se cunoaște
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
p. 326. footnote>. Unii dintre Sfinții Părinți acordă celor doi pomi o semnificație mistică. Aceasta nu contrazice cele relatate anterior, ci dimpotrivă, le încununează, căci este mai presus de ele. Astfel, cei doi pomi ar reprezenta două căi ale contemplației: contemplația naturală și teologia mistică. Teologia tainică este pomul vieții, căci are ca rod dătător de viață și de nemurire credința în Sfânta Treime, care se naște în suflet în afară de orice rațiune și simțire; căci Sfânta Treime nu se cunoaște nici
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
cuvinte desăvârșirea, nedespărțirea, care poartă în sine singura participare la bine<footnote Sf. Ioan Damaschin, op. cit., p. 69. footnote>. În felul acesta s-ar explica și căderea primilor oameni. Ei nu erau pregătiți duhovnicește să recurgă la o astfel de contemplație, la o astfel de hrană spirituală, deoarece ea este bună pentru cei desăvârșiți, pentru cei ce s-au fixat în contemplația dumnezeiască, pentru că ea vestește prin ea însăși măreția Creatorului. Acest tip de contemplație este periculoasă pentru cei tineri, care
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
acesta s-ar explica și căderea primilor oameni. Ei nu erau pregătiți duhovnicește să recurgă la o astfel de contemplație, la o astfel de hrană spirituală, deoarece ea este bună pentru cei desăvârșiți, pentru cei ce s-au fixat în contemplația dumnezeiască, pentru că ea vestește prin ea însăși măreția Creatorului. Acest tip de contemplație este periculoasă pentru cei tineri, care sunt mai lacomi cu pofta. Aceștia, nefiind fixați în contemplarea singurului bine, grija propriului corp îi atrage și îi smulge spre
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
să recurgă la o astfel de contemplație, la o astfel de hrană spirituală, deoarece ea este bună pentru cei desăvârșiți, pentru cei ce s-au fixat în contemplația dumnezeiască, pentru că ea vestește prin ea însăși măreția Creatorului. Acest tip de contemplație este periculoasă pentru cei tineri, care sunt mai lacomi cu pofta. Aceștia, nefiind fixați în contemplarea singurului bine, grija propriului corp îi atrage și îi smulge spre ea<footnote Ibidem. footnote>. Dacă strămoșii noștri se împărtășeau de pom făcând ascultare
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
bine, grija propriului corp îi atrage și îi smulge spre ea<footnote Ibidem. footnote>. Dacă strămoșii noștri se împărtășeau de pom făcând ascultare de Hristos, li se făcea pricină de viață, căci celor desăvârșiți, împărtășirea de acest pom dumnezeiesc al contemplației le dăruiește o astfel de putere (a cunoașterii tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, omenești și dumnezeiești), când se împărtășesc de ea la vremea potrivită pornind de la lucrurile dumnezeiești și omenești, ba chiar de la cele contrare acestora. Dar celor nedesăvârșiți și
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă înfiorat la intersecțiile realului cu arta, încărcate de prestigiul apodictic al celui dintîi, înmuiate în relativitatea
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
au învins gravitația și au dobîndit o natură imponderabilă. Obsesia peisajului a devenit o obsesie a raporturilor, a dialogului cromatic, a relației pure într-un sistem vizual care a nimicit nenumăratele variante ale mimetismului. Tacit, privirea s-a transformat în contemplație, formele naturale în semne ale unei realități superioare, iar imaginea convențională a tabloului în pretext pentru o lectură în cod spiritual. Floarea soarelui, cu spectaculosul ei potențial expresiv, s-a topit într-un ceremonial de forme și culori care trimite
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
naive. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic, literatura îi apare Ťca un uriaș foc aprins noaptea, în jurul căruia chipurile cititorilor, inundate de lumină și dogoare, capătă expresii stranii: contaminate de frenezie sau, dimpotrivă, placide și somnolente, pierdute în actul contemplației sau schimonosite de refuz și neînțelegereť (Jurnal de critic, p. 166), comparația e revelatoare pentru ce vrea să spună despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește a-și păstra capacitatea de înțelegere la cota unei lucidități ce respinge
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
o mișcare care, treptat, golește realitatea de conținut. Într-o asemenea vîrtelniță, profunzimea este înlocuită cu superficialitatea, expresia cu informația, dialogul cu comunicarea, iar adîncimea de reflexie cu viteza de reacție. Tot ce are legătură cu starea, cu zăbovirea, cu contemplația și concentrarea dispar spre a face loc repeziciunii, alunecării, acțiunii și atenției distributive. Să stai e totuna cu a muri. Să te miști echivalează cu a trăi, chiar dacă viața, în noua sa ipostază, aduce cu o alunecare bezmetică la suprafața
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
de mare finețe este folosită de Valeriu Anania pentru a defini personalitatea unui alt scriitor de primă mână, V. Voiculescu: ,Față de meditativul Arghezi și de ritualistul Ion Marin Sadoveanu, Voiculescu era un contemplativ, pe o treaptă cu mult superioară. Nici contemplația lui nu avea un sens comun, el nu trăia starea de extaz, adică de revărsare a spiritului afară, ci pe aceea de entaz, înmănunchere a sufletului în propriul său interior, o perpetuă angajare în urcușul lăuntric". Punctele forte ale cărții
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
contemporan cu noi prin vivacitatea investigației și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare în contemplație. Trecute prin alambicurile imaginarului, aserțiunile, îndeobște reactive, se transformă în fantasme acide, fulgurante personaje ale unui real imaginativ. "Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas prețioasă, cu condiția să se rărească
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
mari, două spețe de poezie religioasă. Una este cea conceptuală, deliberativă, în care Dumnezeu este pus în problemă, „discutat”, fie de pe poziții de acceptare, fie de pe pozițiile îndoielii, nu o dată printr-o alternanță a atitudinilor. Alt tip se întemeiază pe contemplație și extaz. Fiind în bună măsură transverbală, emoția mistică își aproximează un limbaj prin plasticizări nuanțate, prin semitonuri. Caligrafia se manifestă ca un corespondent mundan al rîvnei de îndumnezeire. Raportul cu divinul nu constituie obiectul unei „demonstrații”, al unei „dezbateri
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]