1,120 matches
-
zâmbetul meu profesoral a fost urmat de hohotele lor recunoscătoare. Apoi am trecut pe lângă studentul evreu cam stânjenit (David Abromowitz) pe care l-am salutat și de care, trebuie să mărturisesc, îmi cam plăcea. Complimentele referitoare la petrecere nu mai conteneau și le-am răspuns făcând cu mâna unor studenți pe care nu-i mai văzusem înainte. Pe ușa biroului era țintuit un bilet de la o studentă de care nu auzisem și care se scuza că trebuie să contramandeze o programare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o gheretă acoperită, inundată de muzică disco, pe malul Nogatului. Mâncare consistentă, ca pentru niște turiști care nu se grăbesc: friptură, cartofi, legume în porții mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește pe ploaia aceasta care nu mai contenește. Stăm la masă cu András Ferenc Kovács, care scrie cărți poștale pentru ai săi, din România, la Târgu-Mureș. Această obsesie a cărților poștale trimise acasă, prin care îți marchezi prezența pe harta traseului. Și ceilalți colegi români - Andrei Bodiu, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmi descurajează condeiul... Tai pe diagonală Piața Palatului, complet pustie la ora aceea a dimineții, pe lângă coloana lui Alexandru, cu greutatea celor 650 de tone de granit ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov înainte de a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței. Faimosul intrând arcuit, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și curat pe stradă, nici un pic de noroi, o plăcere să deambulezi. Șirul de edificii rectangulare este întrerupt, la un moment dat, de o piață, mai slab luminată, în care perspectiva se diluează, la propriu, din cauza ploii ce nu mai contenește. Zăresc aici, învăluite în umbră, câteva clădiri istorice - seamănă cu două catedrale, deosebit de impunătoare, în stil clasic, și o statuie ecvestră alături. Tăblița de pe soclu mă dumerește că este Regele Frederich cel Mare. Fiecare loc, cu eroii săi mitizați. Abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie, la dialogul privighetorilor cu luna: "Mergeam tăcuți, cu sufletele mișcate, spre ele. Ajunseserăm într-o roată de sălcii vechi lângă pârâul lui Faur. Apele parcă conteniseră, și chiar deasupra noastră, în streașina verde, o privighetoare cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne uitam la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în grabă făcute, cu dragoste slujite, ne aduce inimile la loc și Eliseu procurorul uită să ne spuie dacă barometrul său mai prevestește ori nu, ploae. Veselul nostru căpitan Pastia, pe care noi l-am proclamat președintele reservei, nu mai contenește cu amintirile lui din toate vremurile, și în lumina casei primitoare e o veselie și o voe bună ca în vechi zile, și cuconu-Nicu, cu inima bună și deschisă, are o singură părere de rău că n-a știut mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dimineață pornim spre tabără, "spre pământul făgăduinței", unde zile lungi vom bate dealurile și vom duce în corturi vieață de nevoi. Tabăra noastră e așezată pe un podiș trist și sărac, ars de soare, bătut de vânturi care nu mai contenesc. Cât vezi cu ochiul, dealuri și iar dealuri; afară de un buchet de stejari îndărătul casinului ofițeresc, încolo pustietate goală. Zări triste și pustii, arșiță nemilostivă și nici o umbră, unde să pleci capul. O apă turbure și sălcie nu poate potoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alarmă întâiu în Rădășeni, clopotele dela biserica cea nouă, pe urmă în alte sate, la Baia lui Ștefan Vodă și mai departe spre Bucovina; ca prin vis veneau vuete metalice dela mari depărtări. Apoi, în pacea nopții, la Rădășeni au contenit clopotele și s-au auzit semnale de corn și chiotele rezerviștilor. În ziua mobilizării era o însuflețire ș-o ațâțare în toată lumea adunată cum nu mi-am închipuit niciodată să văd. Doi oameni treceau pe drum și vorbeau despre veșnicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la amiază, viscolul a contenit. Îmi comunică azi (13 Aprilie), Huidei, care a venit la mine cu budgetul Teatrului, că vremea e tot umedă și învăluită și omătul încă nu s-a topit. Asta întârzie din nou lucrările agricole. E o întârziere care poate deveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fulgerând din geană. Adevărat, precum paserea, frate, confirmă cu melancolie ungureanul. Și eu o chem iar și scot a patra bumașcă; și iar îmi cântă și iar o chem. Târziu tare când s-a arătat pe țancuri faptul zilei, am contenit; nu mai aveam nici o hârtiuță de douăzeci-și-cinci. Lui Ghiță Adămoaia i-am dat un leu, ce-mi mai rămăsese și pentru rest m-a scris la condică. Ai rămas precum calicul... a complectat badea Chirilă. Întocmai precum spui, prietine, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deși foarte puțină dar totuși e ceva, are figura veselă, surâde și recunoaște. Medicament, în interior, e cu neputință a i se introduce, i să fac fricțiuni cu mercur și prin ele a venit ameliorarea stării sale; de eri am contenit a i le face pentru câteva zile din cauza slăbiciunii și-a salivațiunei. Doctorii Isak, Hynek, Urzică, Palanza și Calișar vin de-lu visitează. Părerea medicilor e că peste câteva zile va fi destul de puternic pentru a întreprinde un voiaju la băi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai devreme chiar pe sine. Ajuns la București, autorul viitoarelor Poeme cu îngeri, cum o atestă scrisoarea către prietenul său Tutoveanu, va face diligențe pe lângă mai marii zilei în vederea obținerii de fonduri pentru tipărirea revistei Florile dalbe și nu va conteni colaborarea cu publicațiile la care activase pe când lucra ca medic militar: În 1908 scrie poeme de dragoste dedicate viitoarei sale soții dar nu le publică, ci le păstrează în arhiva familiei. Le va valorifica, oare ? Târziu, târziu, când va cunoaște
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în conștiința omului, atunci își face apariția frica și întreaga viață se transformă într-un coșmar, la fel ca și pentru personajul din povestirea Spaima: . Același lucru se întâmplă și cu Nikolai Ivanov din piesa cu același nume. Ivanov nu contenește să dezvăluie tuturor celor care știu să-l asculte, epuizarea sa totală, fizică și morală, dar nu știe care este cauza acestei epuizări: . Situația în care se află Ivanov îl determină pe acesta să încalce datoriile pe care le are
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
un oarece impediment, mai cu seamă ridicat de nurori care seară de seară trebuiau să-și adune odraslele din odaia bunicii, unde totul era parfumat și mirosea a șerbet și bragă proaspătă. Ne adunam în jurul ei, și bunica nu mai contenea cu bucatele sale, de fiecare dată altceva și într-o prezentare inedită. Cum să poți refuza raci fierți cu garnitură de orez? Cum să poți anula mâncare de gutui în sos de caramel și scorțișoară? Prăjiturile cu mere și gem
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
au început să-și contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului de câmpie și a celui fluvial. Când am ajuns acasă nu mai conteneam să-i spun bunicii Odi ce-am văzut, ce mi-a plăcut, dar mai cu seamă c-aș vrea să merg în Munții Măcinului. Mama mi-a făcut o promisiune. Mi-a spus să am răbdare, să mai cresc și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de râs. A doua zi dimineața, cu o seriozitate greu impusă, ne-am luat rămas bun de la călugări, le-am mulțumit pentru buna primire și am pornit spre casă, iarăși cu un marfar. Dar tot drumul până acasă nu am contenit să râdem. Fiecăruia îi venea în minte fel de fel de idei, pe marginea celor trăite. Când termina unul începea altul. Nu știu dacă vreodată de atunci am râs atât de mult și cu atâta poftă. Singurul om mai serios
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
să bea, suprema lor filosofie era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
impresii de la închiderea festivalului, precum și gânduri îndreptate către viitoarele ediții. Trebuie să mărturisim că un profund sentiment de mândrie ne-a cuprins pe toți cei prezenți la concertul final din Sala Mare a Palatului, ropotele de aplauze care nu mai conteneau exprimând atât entuziasmul celor din sală, cât și regretul că s-a încheiat acest eveniment muzical fără precedent. Aplauzele erau adresate nu doar celebrei orchestre londoneze care încheia plutonul constelației elitelor muzicii mondiale prezente la București, ci tuturor interpreților din cadrul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
așa mai departe. în timp ce făceam gropile și ascundeam aceste lucruri de mare preț pentru bietul român, sărmanul român basarabean, bătrâna plângea, își aducea aminte de 1944 și mereu tresărea la fiecare bubuitură de tun, rafale de mitralieră, împușcături ce nu conteneau să se audă în acele momente, dinspre Tighina, Gura Bâcului, Cocieri, Dubăsari, Varnița, dar și de mai aproape, din pădurea ce era la circa 100 de metri de căsuța ei. în toată regiunea se dădeau lupte grele, mureau copii Basarabiei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mi se părea că nu existau probe suficiente și eram hotărât, conform devizei lui Giglio, să nu recunosc nimic, să neg totul. Am fost dus undeva într-o cămăruță mică, plină de oameni: în primul rând Mama, care nu mai contenea să-mi facă repro șuri, și multe alte femei, dintre care unele mi se păreau cu nos cute... și iată că acolo, în acea cămăruță, am primit lovitura fatală: o telegramă sosită din Londra dădea la iveală amprentele digitale ale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ai înțeles? Bravo! Așa , dragostea mea, ai puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat cu atâta insistență. Nu știu. Să fi fost doar o iluzie? Să fi comunicat într-adevăr cele două entități, iar fătul să fi receptat mesajul mamei? Nu știu. Era primăvară, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tineri fluierași, și a rupt podelele scenei improvizate, echipa de dansuri naționale cu suitele lor de Învârtite, Hațegane, Feciorești și Pe sub mână, în regia maestrului coregraf Gheorghe Tutor. Succesul tinerilor artiști amatori a fost debordant, aclamațiile spectatorilor consăteni nu mai conteneau. Tânăra învățătoare, domnișoara Silvia Grovu cu mai vârstnica ei colegă, doamna Maria Budac împreună cu directorul de atunci al școlii, domnul Nicu Budac, precum și cu primarul satului, domnul Ieronim Budac au reținut după spectacol întregul ansamblu pentru felicitări și pentru întocmirea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aduce mulțumire și din evlavie față de Tatăl și pentru liturghia Sfintei Treimi, pe care înainte mă gândisem să o slujesc marți dimineață. A PERSOANELOR ASCUNSE 1. A PREASFINTEI TREIMI 11. Marți ș12 februarieț - După ce m-am trezit, rugându-mă, nu conteneam să-I aduc mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, cu multă înflăcărare, cu priceperi și lacrimi, pentru atâtea binefaceri și pentru atâta limpezime primită încât nu pot fi spuse în cuvinte. După ce m-am ridicat, căldura lăuntrică și evlavia n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]