5,573 matches
-
Michel Foucault, 1954 Pentru Foucault, nerațiunea este în interiorul rațiunii 48, vizibilă, scânteietoare, expusă observațiilor celorlalți. Nerațiunea derivă din rațiune și este o formă acceptabilă de manifestare a scriitorilor și artiștilor, din moment ce reprezintă partea moartă, inutilă, transparentă, expusă, chiar dacă intrigantă și contestată, a rațiunii. Cu alte cuvine, Foucault a încercat să stabilească un "raport arheologic" între nebunie-rațiune, rațiunea fiind investigată prin reversul ei, adică prin modul cum oamenii privesc și consideră ceea ce este nebun, pentru că aceste priviri și considerații ar compune... rațiunea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
autoapărare cu vizibilul, mai ales din cauza prezenței unui stalinism social-politic în toate activitățile cotidiene românești. Astfel că a fost posibil ca pe străzi să fie adulat regimul și conducătorul iubit, iar acasă, poate chiar în fața televizorului, să fie înjurați și contestați regimul și liderii lui. Românii, în duplicitatea lor "protectoare", nu au crezut niciodată că ceea ce văd la televizor și în societate, inclusiv în 1989, este adevărul, iar regimul ceaușist și cel de după el niciodată nu și-a făcut iluzii că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este cât se poate de potrivit în cazul destinului avut de cele câteva zeci de pagini semnate de grefierul-scriitor Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, alias Urmuz. Descoperit de Arghezi, exaltat ca precursor de avangarda anilor '30 în frunte cu Geo Bogza, uitat, contestat sau minimalizat, autorul sinucigaș (1883 - 1923) în perioada de aur a marelui roman românesc, a rămas un caz autohton de insurgență literară timpurie, anticipatoare și sincronă în același timp. Monografia lui Nicolae Balotă reface itinerariul unei opere deschise, disociindu-se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
I.L. Caragiale cumințit, decolorat și previzibil. Este diferența dintre restaurantul Capșa și o cantină muncitorească". Just! Ironia soartei e că dramaturgul mînca la Capșa, deși scria pentru cei de la cantină... * Un reportaj tv. își propune (ori are sarcină) să reabiliteze contestata montare a Naționalului bucureștean cu Scrisoarea pierdută; după ce ni se spune să nu cumva să pierdem acest eveniment cultural, sînt intervievați actorii din rolurile principale; Tania Popa, interpreta doamnei Trahanache, mărturisește zîmbind și chiar chicotind (cum îi e felul): Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
literare și agreat de toți scriitorii mai în vîrstă). Am zis "da!", și mi-a părut bine. Fiindcă, la 18 ani, am avut ocazia să cunosc o grămadă de (din) "lume bună", personalități ale literaturii și teatrului, unii adorați, alții contestați. Au trecut 46 de ani de-atunci, dar după-amiaza aceea brăileană îmi șade bine întipărită în memorie, nu știu de ce! Piesa se numea Asta-i ciudat! Și fusese montată, în orașul de pe malul Dunării, de un regizor fără strălucire, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fiica cu propria ei zestre. În paralel, se constată că hotărârile ora le ale tatălui nu sunt totdeauna luate în seamă de fiul moștenitor, de aceea și necesitatea de a le fixa în scris pentru a nu fi ignorate sau contestate. Două decenii mai târziu, probabil și sub impulsul învățăturilor mitropolitului An tim, deja această necesitate este asumată, așa cum era firesc, mai întâi de către elita socială. Testamentul lui Grigore Filipescu reprezintă un exemplu elocvent în acest sens. La 21 martie 1736
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în acele zile. Prin pu ne rea în aplicare a acestei căsătorii, ei vor rămâne săraci lipiți și cu grija „celorlate trei pietre de fete“ (me zi na murise și ea între timp). Puterea primită de mamă este și ea contestată, plecându-se de la toate argumentele vehiculate de lumea masculină în epocă. În primul rând, că muma lor una zice și alta face, cu alte cuvinte lor le-a promis că va opri această nuntă și „pe sub cumpătu și în taină
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să se supună, sperând că lucrurile vor reveni pe făgașul normalității și certurile vor rămâne în sfera tolerabilului. Soacră, soacră... Amestecul familiei în viața cuplu lui semanifestă în permanență. Soacra este de departe prezența cea mai vizibilă și cea mai contestată, și de o parte, și de alta. Conviețuirea cu mama-soacră devine uneori im posibilă. Nora simte în fiecare mi nut al vieții pri vi ri le ațintite asupra sa, reproșurile ce i se aduc pentru fiecare gest, pentru fiecare acțiune
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
conducători ai partidului și, îndeosebi, a lui Edgard Lalmand, secretarul general. Principalii lideri rămîn înțepeniți în formulele războiului rece. Atitudinea lor, funciar sectară în privința socialiștilor belgieni și a conducerii puternicului sindicat, Federația generală a muncii din Belgia (FGTB) este din ce în ce mai contestată. Ea menține izolarea delegaților comuniști pe lîngă FGTB și determină căderea electorală. În mai 1954, ședința comitetului central se desfășoară într-o atmosferă tensionată și rezoluția finală apare prea îndrăzneață conservatorilor, și prea conservatoare reformiștilor. Ea stipulează într-adevăr că
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Litigiile nu sunt tergiversate, iar protagoniștii se află în relații directe: în loc de confruntare, se dau explicații. Astfel, medierea reduce tensiunile, reglementând problemele cele mai curente. Există mai multe principii definitorii: ofensatorul trebuie să fie cunoscut, identificat; faptele trebuie recunoscute, nu contestate; evaluarea prejudiciului trebuie să poată fi efectuată simplu; trebuie să existe un acord dintre victimă si “cel pus în cauză” privind principiul medierii de către semeni. Or, este necesar un demers voluntar, acceptat. În majoritatea cazurilor, se poate recurge la o
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
luminoasă în formă de stea, o pecete săpată în mijlocul frunții". Casa Rubinstein-Tabori este vizitată de marii campioni de șah ai anilor '20. Tabori va fi un copil teribil al șahului, ce pătrunde fulgurant pe scena mondială. Fenomen elogiat, temut și contestat. Învinuit că ar fi "posedat de diavol", circar ș.a.m.d. Prestația genială a copilului Tabori este cotată de un ziar nazist drept demonstrația unui mic iudeu. Campaniei de calomnii îi urmează una de ostilitate cu efect de avalanșă. Îl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu credeți cumva că eu disprețuiesc metafizica. Unele dintre marile sisteme filozofice ale trecutului aparțin, după părerea mea, celor mai nobile înfăptuiri ale spiritului omenesc.“73 Nu se poate sublinia îndeajuns că prin calificarea unor teorii drept „nonsensuri“ nu era contestată însemnătatea și valoarea lor. Când aprecia că „marile probleme“ nu sunt probleme, Wittgenstein viza doar supoziția că sistemele filozofice ale trecutului ar constitui contribuții fundamentale la cunoașterea lumii, adică pretenția lor de a reprezenta știința cea mai înaltă. De îndată ce devenim
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceva în viitor.“36 Munca filozofică cu adevărat utilă este cea prin care ajungem să înțelegem mai bine cum funcționează limbajul în situații dintre cele mai familiare. Rezultatele la care ajungem printr-o asemenea muncă vor putea fi cu greu contestate. Pentru cel care practică filozofia în acest fel nu există „teze filozofice“, adică „descoperiri“, idei noi care pot suscita discuții și controverse. „Dacă gramatica este făcută clară, înaintându-se în pași foarte mici, demers în care fiecare pas este cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi crezut, mai departe, că prin realizările logicii moderne cercetarea filozofică a căpătat o metodă care o pune, pentru prima dată, pe o bază sigură. Epoca romantică a filozofiei, o epocă de încercări aventuroase, de mari inițiative cu rezultate întotdeauna contestate, s-a încheiat. Grandoarea întreprinderii se pierde, ce-i drept, dar se câștigă ceva esențial în privința stabilității și a consensului. Filozofia se apropie astfel, sub acest aspect, de științele cel mai bine asigurate. Filozofii încetează să fie „mari“, dar devin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lor este să ofere un spor de „înțelegere“. Și tocmai în aceasta rezidă însemnătatea lor excepțională. Buna întemeiere și utilitatea unei „descoperiri filozofice“, a unei doctrine sau a unei analize întreprinse cu instrumente specializate vor putea fi controversate sau chiar contestate. Nu însă și utilitatea acelor activități care ne ajută „să vedem mai bine“ lucruri care influențează în mod semnificativ orientarea gândirii și acțiunii noastre. Ceea ce conferă unitate și coerență demersurilor pe care le-a întreprins Wittgenstein după 1930 nu sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ne confruntăm adesea în filozofie, atunci când avem impresia că suntem în fața unei probleme reale, dar trebuie, totodată, să recunoaștem că nici una din soluțiile propuse nu este satisfăcătoare, susceptibilă să întrunească consensul celor avizați, utilitatea ei va putea fi cu greu contestată. Nu vom putea, desigur, anticipa toate sursele care pot genera probleme de acest gen. Nu le putem anticipa și preveni apariția. Ele pot fi însă tratate: putem înțelege cum am ajuns la ele, de ce ne apar drept probleme reale și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
comun tuturor concepțiilor elaborate în această perioadă, rezidă în principiul confuziunii puterilor, potrivit căruia întreaga putere politică este concentrată în mâinile suveranului. Din secolul al XVII-lea, sub impusul revoluțiilor burgheze, teoria suveranității absolute a monarhului este tot mai mult contestată, iar în gândire își fac apariția concepții noi. Acestea vor aduce elemente de noutate și în domeniul reprezentării, fundamental opusă celei "organice" sau "naturale". În doctrina revoluției franceze, când națiunea își instituie reprezentanții ea deleagă unora puterea legislativă, altora puterea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
XX s-au succedat ceea ce am numi leopardismele individualizate: printre cele mai evidente, cel ungarettian, cel sabian și cel cardarellian. Nu au lipsit nici adeziunile colective, precum cea a poeților și criticilor ermetici. Fiecare tip a fost discutat, analizat, uneori contestat. S-a vorbit despre antileopardism, despre echivocuri și despre diferite utilizări ale textelor din partea unor critici care, sub umbrela acestui poet, erau dispuși să includă orice, cu orice chip.3 Numărul mare de preluări operate de autorii din primele decenii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Renzo Negri.50 Multitudinea de opinii contradictorii a contribuit la apariția unui veritabil caz literar Leopardi în care actorii, dialogând de pe poziții antagonice, au menținut viu interesul pentru opera precursorului. Ea trecea astfel pragul secolului XX, ca fenomen literar dezbătut, contestat, refuzat sau, dimpotrivă, admirat. Datorită tuturor acestor preluări sau detractări, la granița dintre veacuri figură acestui poet, asociată firește Iluminismului și Romantismului ce marcaseră începutul secolului anterior, constituia pentru mulți intelectuali sursă principala de inspirație. Alți scriitori sau critici vedeau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
polul opus s-au aflat critici precum Massimiliano Boni care a apărat viziunea rondistă asupra subiectului în discuție.107 În ciuda greșelii de a fi prezentat o imagine prea formalista a lui Leopardi sau, mai bine spus, datorită acestor greșeli, ulterior contestate, în jurul operei sale a luat naștere în al treilea deceniu un veritabil caz critic, fapt care a menținut în prim planul culturii italiene glasul sau.108 Niciodată de-a lungul civilizației literare italiene... vocea lui Leopardi nu a fost mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
avut o dublă misiune: să reducă dezechilibrele sociale și să restabilească echilibrul în economie, în caz de amenințări. Însă acest sistem a devenit prea complex și costisitor, apăsînd greu pe umerii întreprinderilor. Astfel, intervenția hipertrofiată a statului a fost intens contestată, în special după anii 1980, cînd îndoiala privind rolul statului dirijist s-a generalizat, apreciindu-se că intervenționismul statal creează tot atîtea anomalii cîte rezolvă. Astfel s-a produs în ultimii 30 de ani un proces intens de dereglementare, privatizare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
deficit major de predictibilitate și instaurează domnia incertitudinii, neliniștii și nesiguranței. În fața amenințării decadenței, barbariei și haosului, Z. Brzezinski consideră că "acum singura alternativă practică la anarhia globală rămîne supremația americană", fapt extrem de discutabil, pentru că tocmai această supremație este violent contestată. Fiecare parte în conflict trebuie să fie conștientă că nu deține monopolul binelui, dreptății și adevărului și că, așa cum spunea Th. Baconsky, "terorismul este expresia mariajului monstruos dintre o spiritualitate castrată și o viziune mondială materialist-agnostică". Acum, marea problemă pare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
În plus, lumea a fost înzestrată cu un set de tratate reglementînd multiple domenii ale activității internaționale. Este acesta un edificiu de aruncat la coșul de gunoi al istoriei? Deși greu încercat, se pare că el nu va supraviețui alegerii contestate a lui George W. Bush ca președinte al Americii și mai ales politicii care a urmat sîngeroaselor atentate din 11 septembrie 2001, o politică în calea căreia arhitectura instituțională tradițională a început să fie văzută ca o piedică. Ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
maniera lui Schopenhauer este vizibilă pretutindeni la Eminescu, aceea a lui Hegel rămâne complet străină. Printr-o răsturnare a perspectivei, operată de Ioana Em.Petrescu, influența cea mai vizibilă se dovedește utilă doar la nivelul structurii de suprafață, iar înrâurirea contestată, hegeliană, devine o componentă care acționează la un nivel profund: obiecțiile antihegeliene se desfășoară astfel, în gândirea eminesciană, pe teren hegelian (pp. 74-76). Nesubstanțialității exprimate ironic i se opune substanțialitatea: înfățișarea simbolică a artei se realizează prin oglinda de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
exactă a sensului acestui tip de interacțiune dintre "operă" și "biografie", devine absolut necesară o trecere rapidă prin viața lui Charles Bukowski. Născut în Germania, unde a și copilărit un timp scurt, din tată polonez (cu paternitate biologică însă incertă, contestată, la maturitate, de prozator care preciza frecvent faptul că părinții săi s-au căsătorit cu doar o lună înaintea nașterii lui!) și mamă nemțoaică, Heinrich Karl Bukowski (transformat în Henry "Hank" Charles Bukowski) emi grează, alături de familie, în Statele Unite, la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]