1,040 matches
-
cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui condeier care se îndârjește să curteze o muză cam năzuroasă. Simțul dialogului (cu pigment caragialesc) e un atu, dar insuficient. Înzestrarea, câtă este, a lui L. ține de portretistică. Cartea Cincizeci figuri contimporane (1913), cu incisive desene de Iosif Iser, înșiruie ca într-o galerie de oglinzi „deformante” figuri de prim-plan ale vremii - membri ai familiei regale, oameni politici, scriitori, artiști. Uneori forțate, alteori închistându-se în clișeu, creionările lui L. sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
comedioarei Funcționarul de la Domenii este quiproquoul, și nu se poate spune că L. nu-l mânuiește cu oarecare abilitate. Altfel, cele două compuneri sunt firave de tot. SCRIERI: Nevasta lui Cerceluș, București, 1910; Funcționarul de la Domenii, București, 1911; Cincizeci figuri contimporane, cu desene de Iser, București, 1913; Suntem nebuni..., București, 1914; Comisarul Străjescu, București, [1915]. Antologii: Umorul românesc, București, [1915]; Glasul vitejiei, București, 1915. Repere bibliografice: A. de Herz, Portretul unui portretist, RP, 1913, 383; G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
futurismul și dadaismul, receptate cu oarecare întârziere. În a. de la noi pot fi identificate mai multe „vârste” poetice, chiar dacă suprapunerile, interferențele și discontinuitățile nu ocolesc acest traseu: constructivismul, integralismul și suprarealismul. Prima și cea mai importantă tribună a constructivismului este „Contimporanul” (1922-1932), publicație condusă de Ion Vinea. Inițial revista își propunea, urmând o sugestie a lui Marcel Iancu, să dea corp unui „dadaism constructiv”, dar, în fapt, constructivismul, care promova rigoarea împinsă până la schematizare, cerebralitatea și austeritatea expresiei, a influențat mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
principalilor săi colaboratori: Ilarie Voronca, St. Roll, Geo Bogza, C. Nisipeanu, Sașa Pană. Aceeași atitudine de sinteză a tendințelor importante din a. europeană - de la dadaism la suprarealism - se întâlnește și în constelația de reviste alcătuită din „Urmuz” (1928), „XX. Literatură contimporană” (1928-1929), „Alge” (1930-1931) și „Meridian” (1934-1938, 1941, 1943-1946), la care se adaugă „Liceu” (1932) și „Viața imediată” (1933). Aici vor fi prezenți și poeți de la „unu”, ceea ce va asigura continuitatea a. românești. Etapa suprarealistă se remarcă, înainte de toate, printr-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
de Ion Barbu și încununat cu Premiul Socec. Singurele versuri încredințate ulterior presei, până cu puțin timp înaintea morții, când în „Viața românească” și „Tribuna” îi apar tălmăciri din E. A. Poe și șase sonete, sunt cele în limba franceză din „Contimporanul” și „Ulise”. Primele eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cu puțin timp înaintea morții, când în „Viața românească” și „Tribuna” îi apar tălmăciri din E. A. Poe și șase sonete, sunt cele în limba franceză din „Contimporanul” și „Ulise”. Primele eseuri i se tipăresc în 1932 în „Floarea de foc”, „Contimporanul” și „România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și românesc, despre figuri emblematice ale culturii și istoriei naționale. Aceste teme revin și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
sub pseudonimul Alex. Villara (sub care scrie o poezie înfocată de exaltare a tradiției istorice medievale, precum poemul Moșii, datând din 1915), apoi ca B. Fundoianu, cu poeme și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” și „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
Nae Ionescu, unde inserează versuri, proză, eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
În rubricile „Răspunsuri la atacuri”, „Reflecții și observații”, „Oameni și fapte”, „Adnotări critice” („Observări critice”), Mihail Dragomirescu și colaboratorii săi polemizează cu E. Lovinescu, Perpessicius, Aron Cotruș, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, cu revistele „Sburătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „Contimporanul”. Atacurile cele mai vehemente - semnate Falanga - îl iau drept țintă pe E. Lovinescu (A doua obiectivitate neobrăzată a d-lui Lovinescu, 8/1926, Ignoranța criticului-bagatelă, 11/1927). Articole polemice scriu și Radu Bucov (Retorismul sau Ce nu știe criticul-bagatelă, Lovineștiane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
prin lunci numai stejarii vor mai fi și-atunci. Mai aminti-mă-va vreun trecător vreun străin, sub ceasul lor ? Nu cred să mă vestească cineva căci basmul ar începe-așa : Pe-aici umblă și el și se-ntorcea mereu, contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu. (Blaga, 2010 : 253) Chanson pour l'an 2000 L'aigle qui vole dans leș nues aură alors bien dispăru. Près de Sibiu dans leș vallons seuls leș chênes subsisteront. Se peut-il que me rappelle un passant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fim și noi/cenușă,/noi și pământul. " " Je voudrais tânt/que țoi et moi/La terre avec,/Soyons aussi cendres brûlantes. " (Noi și pământul/ Nous et la terre) (Romanescu, 1998 : 36) ; " Pe-aici umblă și el și se-ntorcea mereu/contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu. Voilà la terre bercée du bleu des cieux/ Où îl vécut, contemporain de Dieu ! " (Cântec pentru anul 2000/Chanson pour l'an 2000) (Romanescu, 1998 : 60) ; Eu/nu mă căiesc/c-am adunat în suflet și
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
autobiografice, în care P. intenționează să descrie societatea românească și îndeosebi lumea literar-artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. SCRIERI: Mihail Eminescu, București, 1892; Noi în 1892, București, 1892; Figuri literare contimpurane, București, 1893; Vasile Alecsandri, București, 1894; Scriitori români contimporani, București, 1898; Carmen Sylva, București, 1899; Marin Gelea, București, 1905; Zvârcoliri (în colaborare cu I.Gr. Periețeanu), București, 1907; Dimitrie C. Ollănescu (Ascanio), București, 1926; Ioan Mincu, București, 1928; Duiliu Zamfirescu, București, 1929; N. Grigorescu, București, 1930; Anghel Demetriescu, București, 1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
Istoria literaturii romane moderne”, Eugen Lovinescu face o disociere Între „modernismul teoretic”, practicat la revista „Sburătorul”, sub forma unei toleranțe principiale față de toate formele de diferențiere literară și „modernismul de avangardă și experimentare” al unor reviste de atitudine extremistă precum „Contimporanul”, „Integral”, „Unu”, publicații avangardiste. Modernismul promovat de revista „Sburătorul” și cenaclul cu același nume, este afirmat În „Istoria civilizației române moderne” și „Istoria literaturii române contemporane”. E. Lovinescu pornește de la ideea că există un spirit al veacului (saeculum) explicat prin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
umane; - strigătul fără ecou În totul cosmic; - afirmarea ideii de supraom care să stăpânească lumea; - imagini violente, exprimând neliniștea existențială; - personajele sunt figuri generice, simboluri (În teatru);orientarea spre parabolă. Constructivism În România, constructivismul s-a concretizat În doctrina revistei Contimporanul (condusă de Ion Vinea) și În integralism, bazat pe o fundație constructivistă și combinând elemente din alte curente de avangardă precum suprarealismul sau futurismul. Curente literare după 1947 (Secolul XX) proletcultism; realism socialist; structuralism; teatrul absurdului; postmodernism; poststructuralism; feminism; optzecism
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]