2,692 matches
-
Te chem, iubite, ca pe-o primăvară, Să mă desparți de toamna ce-a venit. Să îmi aduci iar zâmbetul puterii vieții, Cu care și în ierni am înflorit. NEMURIREA CA ANOTIMP Mi-e dor de toamna dragă Ce mă contopea Cu răsăritul sacru al unui început De mână să merg iarăși Spre dulcele destin Cu soarele în suflet Arzând necontenit. Strâng azi frunzele în palmă Și simt cum iar renasc, Prin fluviul de viață Ce-l toarnă destinu-n mine iar
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
Buldum Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului imagine: internet Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii albi, Prin dalbe zori-n depărtare Un fâlfâit de fluturi dalbi. Asemeni unor glasuri blânde Armonios se contopesc, Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii dalbi. Și din sonorul unduios Ies melodiile profunde În trestii-un foșnet mlădios Și ele simt seismice unde... Un roi sub frământata zare. Referință Bibliografică: Un roi / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN
UN ROI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376435_a_377764]
-
duioase la rimă. Versurile lui Mircea Trifu cristalizează un sentiment profund și unic în structuri înălțătoare, conexiunea dintre cei doi fiind de natură angelică, fără compromisuri de limbaj, ori tributar tematic. Într-o lume haotică și tot mai bizară, autorul contopește dragostea cu spiritualitatea, transpunându-le în metaforă. Poemele sale ne poartă într-o lume paralelă cu cea reală, unde iubirea se identifică cu sacralul... Suntem aici în nenăscuta lume,/ Unde apusul scaldă răsăritul. (Pe aripi de femeie) și unde frământările
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
au adunat hoțește în cartea vieții sale și au așternut cenușa peste amintirile atât de vii, cândva. E tot mai greu acum să caute dovezi concrete ale existenței prin haosul ideilor amestecate, într-o minte confuză în care trecutul se contopește tot mai des cu prezentul, în care personaje stranii afirmă lucruri despre care pretind ca ea să știe, să și le amintească. Imposibil! Se simte ferecată între pereți groși, înalți, gri și reci, fără nici o firidă pe unde să pătrundă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
au adunat hoțește în cartea vieții sale și au așternut cenușa peste amintirile atât de vii, cândva. E tot mai greu acum să caute dovezi concrete ale existenței prin haosul ideilor amestecate, într-o minte confuză în care trecutul se contopește tot mai des cu prezentul, în care personaje stranii afirmă lucruri despre care pretind ca ea să știe, să și le amintească. Imposibil! Se simte ferecată între pereți groși, înalți, gri și reci, fără nici o firidă pe unde să pătrundă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016. Speranța Pe iarbă răsturnata a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Citește mai mult SperanțaPe iarbă răsturnata a veriiplâng zorile, cu boabe de cleștar.Amurgul, țintuit pe marginile seriiașează peste cer sărut de chihlimbar...Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte,se contopește cu al nopții vis.Păsări de foc cu aripi zdrențuitese-nălța către stele, din cenușiu abis...Un gând timid îmbrățișează zarea,si pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit.Speranța împânzește cu licurici cărareace șerpuiește lin, urcând spre infinit...... XXV. SUNT, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
lasă în urmă umbră și lumine de începuturi neîncepute, căci de apa iubirii nimeni nu și-a potolit setea. Elena Armenescu îi poruncește celui pe care îl iubește Rostește-mă!, căci ea devine șoapta lui de iubire în care se contopesc transformându-se într-o cruce, simbolul supremei jertfe din catedrala în care inimile bat, precum clopotele ce prin glasul lor trimit cerului triumful iubirii pe pământ. De le primul său volum de versuri până la cel lansat în toamna anului trecut
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
ROI, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. imagine: internet Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii albi, Prin dalbe zori-n depărtare Un fâlfâit de fluturi dalbi. Asemeni unor glasuri blânde Armonios se contopesc, Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii dalbi. Și din sonorul unduios Ies melodiile profunde În trestii-un foșnet mlădios Și ele simt seismice unde... Un roi sub frământata zare. Citește mai mult imagine: internetUn roi sub frământata zareCutreieră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
trestii-un foșnet mlădios Și ele simt seismice unde... Un roi sub frământata zare. Citește mai mult imagine: internetUn roi sub frământata zareCutreieră prin crinii albi,Prin dalbe zori-n depărtareUn fâlfâit de fluturi dalbi.Asemeni unor glasuri blândeArmonios se contopesc,Un roi sub frământata zareCutreieră prin crinii dalbi.Și din sonorul unduiosIes melodiile profundeîn trestii-un foșnet mlădiosși ele simt seismice unde...Un roi sub frământata zare.... XIX. ” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
cer și înapoi Și am uitat că exist Atunci când, revărsându-te în ființa mea, Ai făcut din tine o parte din mine. Ți-am dăruit, picătură cu picătură, Trupul și sufletul meu. Cu ele te voi hrăni tot restul vieții, Contopindu-ne, pentru a deveni unul... Referință Bibliografică: Senzualitate / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1443, Anul IV, 13 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SENZUALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376673_a_378002]
-
și plăcut iar noi am hotărât să privim cum se reflectă stelele în apa Mării Baltice. Stăteam lipiți unul de altul și de undeva, din străfundurile atingerii noastre, o chemare ne a zis să rămânem așa, veșnic unul în altul regăsiți, contopindu ne dragostea în semnele mării ce rămâne între maluri când furtuna o îmbrățișează cu farmecul ei Până dimineață concepusem, déjà, primul nostru copil. Îi vedeți numele înscris aici în această piatră a veșniciei. Apoi, am mers la Biserică. Ne am
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
eu pe fotoliu de mi-a înțepenit gâtul. O să mă uit strâmb mâine dimineață. - O să-ți treacă. Îți fac o cafea cum știu eu, cu mult caimac și o frecție la gât și ești ca nou. - Mda, mulțumesc. Femeia se contopi cu el strângându-l în brațe. Își lipi genunchii de gleznele lui și cu mâna stângă îi mângâie părul de pe piept. Trecuse ceva timp de când nu au mai dormit împreună. Ștefan stătea cuminte și încerca să lege firul întâmplărilor care
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
aducea lumină. Visa cum poate-o să-l dezmierde, Trântit pe spate, visător, De vraja ei cum se va pierde Când părul desfăcut, ușor Va undui ca iarba verde. Ea o zâmbi sub apasare, Simțind cum sânu-i îl împunge Și contopiți în sărutare La pieptul lui cu drag s-o strânge, Cu gând sfios de fată mare. Ăst timp, voinicii, toți s-au dus La scaldă, cum se strâng băieții, Departe, hăt pe râu în sus, Plecați cu roua dimineții, Să
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
statura însă foarte elastic și viguros, practic când lua mingea ori dădea o pasă bună, ori dribla doi, trei din jucătorii adverși, însă ce uimea era naturalitatea cu care o făcea, pur și simplu el și mingea erau una se contopeau. Nicolae îl privea cu plăcere, la un moment dat îmi spuse: ,,Bun jucător, foarte bun ar putea juca și în divizia B dar cred ca ar face față și în prima divizie, iar el își pierde timpul jucând pe maidanele
PORTRETE DE EMIGRANTI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376767_a_378096]
-
în urmă, am primit de la domnia sa niște fotografii și o frumoasă descriere a Concertului de Anul Nou de la Viena: „Muzica fiecărei lucrări mi-a vorbit în limba ei, limba universală, limba inimii înaripate, graiul adevăratelor fulgerări lăuntrice care s-au contopit cu amintirile mele dragi de odinioară într-o armonie plină de viață. Încărcătura trăirilor, ca și cea a informațiilor este mult mai bogată decât poate cuprinde cuvântul, și chiar atunci când notez câte ceva, fiecare citește altceva, conform firii sale. Dar cu
TĂRÂMUL MIRIFIC AL ÎNTÂLNIRILOR ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376752_a_378081]
-
de o zi e tot ce-ți dorești. Ajunge, zilei, trăirea ei, să nu luăm mai mult decât putem duce! Cerul din noi ne vorbește, culorile sunt mai intense, sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii, un anotimp al nostru. Contopită-n tine, încep să mă cunosc. Purtată de tine, zările se deschid, distanțele se risipesc, imaginea prinde contururi nebănuite. Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii, primesc fragmente, copleșită, o putere mă ține parcă legată în tărâmul în
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
un cuvânt, pendulul se leagănă impasibil, crescând tempoul de cursă lungă, prin durerile nașterii de frunze moarte. O șansă există, ruga pentru răscumpărare, așteaptând cerul să ți se deschidă-n inimă, să-nvie stelele moarte, să reaprindă focul cu flăcările contopite de flacăra stelei ce arde-n noi, lumina ei, lumina ta, doar o lumină, Lumină-n veșnicie. FIR ROȘU ȘI ALB ÎMPLETIT DE LUMINĂ Câțiva pași până la primăvară... De câteva săptămâni, în acuarelă-curcubeu, zăpada a căzut peste vise. Deși zilele
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
va pătrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi, în adâncul adâncului nostru - Până ce-l va lumina și limpezi de toate impuritățile, până ce-l va sfinți, absorbindu-ne cu totul în El, distilându-ne în El, contopindu-ne cu El și devenind una din razele Lui ! --------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois, SUA 31 August 2016 Referință Bibliografică: Cristian Petru BĂLAN - DUMNEZEU / Cristian Petru Bălan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
izolat în descurajare și renunțări. Și-a așternut viața pe file de carte, îngăduindu-și timp de repaus pentru aceasta. Cine-i citește cărțile cunoaște un om neînfricat, ce-a biruit, cunoaște, dincolo de actor, dârzenia și deopotrivă sensibilitatea unui om contopit de calități umane superioare. La șaptezeci și patru de ani, actorul își adună forțele inepuizabile și trudește la desăvârșirea altei cărți - toate pe care le-a făptuit sunt investigații afective prin propria viață, fragmente de amintiri, creionări biografice. Boala îi
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
acestor cântece acea vibrație sensibilă, acea pernă de catifea, acel așternut de melancolie, dar în vocea interpretului Ștefan Vlad cântecul nu ia ființă pe timpul emisiei directe, el colindă întâi prin suflet și se transmite ca ecou al sufletului. Ștefan Vlad contopește ființa fiecărui cântec în propria ființă și-o trece ca pe aur prin topitorie ca să-i dea forma inelului sufletesc, apoi îl transmite către ascultătorul, nu către auzitorul său; Ștefan Vlad n-a scos niciodată vreun cântec brut, fără luciu
ŞTEFAN VLAD. CÂNTECELE, TRAVALIU MELANCOLIC DENS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372629_a_373958]
-
o altă mare sărbătoare, Nașterea Fiului lui Dumnezeu spre care cântul se înălța: Din slăvi un înger coborî: / "Fiți veseli!"- îngerul le-a spus / "Plecați, și-n staul veți găsi / Pe Craiul stelelor de sus!" (colind popular românesc). S-au contopit divin voințele și, în ziua de 25 Decembrie 1386, Mânuitorului i s-a dat dreptul de a fi sărbătorit cu dragoste și în ținuturile valahe, ca cel care a fost și va fi aproapele omului trecător, până în ziua încheierii drumului
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
Dumnezeu s-a oprit pe Mănăstirea Sfânta Ana și vede cum sveterul iernii a îmbrăcat-o, și viscolul îi încheie nasturii și-i aranjează gulerul sub soarele ascuns de spargerea norilor. Îi ascultă fluieratul poveștilor, cum fumul din burlane se contopește cu el, despre oamenii și alte ființe ce stau și privesc în aer liber neaua, și ca și cum n-ar fi de-ajuns, se dovedește a fi o enciclopedie de bune și rele, în timp ce Fiul Său (re)născut în suflete a
MĂNĂSTIREA SFÂNTA ANA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373206_a_374535]
-
-l rostogolesc la vale. Își feri capul de lovituri, înghiți câteva guri zdravene de apă rece ca gheața după care reuși să înoate până pe malul stâng. Îl cuprinse un râs isteric de propria pățanie. Înaintă pe lângă abrupt până când acesta se contopi cu râul. Se dezbrăcă la chilot și-și puse hainele pe stâncă la soare. „Ce bine dacă aveam câteva noțiuni de alpinism!” - își zise cu regret. Se prinse zdravăn cu degetele de colțurile pietrei, apoi se ridică în brațe, sprijinindu
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
poezie, Parfum de-”a fost odată” ca-n povești. Iau viața dintr-un fir de veșnicie Și se-nfiripă-n sensuri nefirești. În suflete cu forma echivoca Iubiri totale se împart la doi. Mărunte lumi, în stropi de carioca Își contopesc căderile de ploi. Iubirile-s picturi din acuarele. Lumini și umbre trase din penel Se strâng pe pânză vremii efemere Apoi-și trimit culorile spre cer. Iubirea are chipul de femeie Pe care el o scoate din tipar: Un Demiurg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]