KorAP: Find »[drukola/base=conversație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...435 >

10,875 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

Editura "Meteor Press'', București, 2004; Viața intimă a suveranilor chinezi de la Împăratul Galben la Împăratul Roșu'', Editura ,,Nemira'', București, 2003; ,,Ghid de conversație român-chinez'', cu o introducere referitoare la civilizația și limba chineză Editura "Meteor Press", București, 2003; "Ghid de conversație român-indonezian", cu o introducere referitoare la istoria, geografia, civilizația și limba indoneziană Editura "Meteor Press", 2003; "Istoria Tibetului. Dalai Lama și Panchen Lama mit și realitate", Editura "Capitel", București, 2007; "Yi-Guo Liang-Zhi: Istoria Hong Kong-ului, Macao și Taiwan-ului", Editura

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Beijing în domeniul politic, economic, cultural, presă, protocol. A urmat soțul, Ion Dorobanțu, Ambasador la Ambasada României la Singapore. Activitate publicistică Împreuna cu soțul, Ion Dorobanțu, a desfășurat o lungă activitate de traduceri din literatura chineză clasică. 1. Ghiduri de conversație român-chinez și chinez-român, Ed. Sport Turism, 1985 ; Reeditate, 1990, Ed. Garamont. 2. Romane Ultimul împărat, Ed. Recif, 1993 Prințesa spioană, Ed. Flamingo, 1994 Ultima împărăteasă, Ed. Cartega, 1995 Ultima concubină, Ed. Cartega, 1998 Ultimul eunuc, Ed. Cartega, 1998 Suflete pereche

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

trecut un an. Că nu poa' să fie mai bine... Și, schimbînd tonul: Vreau să încep chiar azi un roman. Anul ăsta, 2003, o să mă omor cu scrisul. Îi doresc să se bucure de munca ei. Asta ca aluzie la Conversație pe Titanic. Cartea n-a plăcut multora: cenzorilor, nostalgicilor, dar și anticomuniștilor de fațadă, mediocrilor, celor cu respect față de Instituție ("cu ce drept se ia aia de Universitate?"), coloneilor secu/sie cu grade didactice și profilor univi cu grade de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pe banchetă, n-au cum să ne găsească prea repede. Or să aștepte dimineața împreună. Aha, ocazia să înceapă ceva între ei, pricepe Tano. Construiesc o imagine roz a lor. Proteguiți de membrana livingului, înconjurați de picturi, stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
am plecat ca să-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății? Îmi simțeam amenințată mica mea libertate și-am dat fuga la "borcanul" grădinii, să mă lăfăi în singurătatea mea exclusivistă. Obosisem de atîta Rusalin. Conversațiile prelungite mă agasau, ca și sentimentul că era cineva pe-aproape, prea aproape de mine, în casa fără uși, în afară de cîinele meu. Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i a bine. L-am părăsit din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
îndreptat către baie. S-a oprit în fața oglinzii de pe hol. S-a privit îndelung din față, apoi din profil, apoi iar din față, ca și cum o figură cunoscută i-ar fi aținut calea, și s-a angajat cu ea într-o conversație complezentă. Dintotdeauna, oglinzile îi rețineau chipul, oriunde se ducea. Petrecea minute îndelungi în fața lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
noi cum ne-am priceput... Și părerea mea este că ne-am descurcat onorabil și mai ales original! (Judecătorul continuă să dea din cap în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la ochi cu șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
îmi mângâie în treacăt obrazul, este atât de drăgălașă și binevoitoare, ca și cum ne-am fi reîntâlnit după o lungă absență și ne aflăm din nou împreună, în spațiul nostru pe care ea îl cunoaște până la cele mai mici amănunte. Și conversația continuă în ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile apariții de carte și cu problemele mele curente de la serviciu. Prin urmare, memoria mea pare să fie intactă, cu excepția unei breșe mici și ascunse în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
știe nimeni. Îi pot auzi vocea, chiar dacă puțin distorsionată, dar e vocea ei, timbrul ei, intonația ei... Le-aș recunoaște dintr-o mie, indiferent de cât de proastă e legătura. În fapt, nu ne spunem mare lucru la telefon, uneori conversația nu merge mai departe de considerații despre vreme sau despre cum ne-am petrecut week-end-ul în familie. Metroul care pleacă la ore fixe, celularul și e-mail-ul, aceste minunate invenții ale științei au substituit cavalerismul și periculoasa corespondență prin curier. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și makonde, două limbi fără nicio legătură etnică sau geografică. Descrierea corespunde în bună măsură relatărilor șefului de trib. M.M. dă semne să înțeleagă tot ce i se vorbește, începe prin a se exprima greoi, căutându-și cuvintele, apoi, pe măsură ce conversația avansează, răspunsurile devin tot mai complexe și sofisticate, dând cont de o temeinică cunoaștere a limbii. Totuși, M.M. vorbește o limbă arhaică, crede jurnalistul, expresiile pe care le folosește sunt un pic bizare, ele nu țin de limbajul colocvial și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
doar dacă ea este limba maternă a interlocutorului sau măcar învățată de acesta în fragedă pruncie. Dacă încercai să-i vorbești maimuței într-o limbă în care nu te exprimai natural, adică nu gândeai în ea, ci traduceai în actul conversației, M.M. intra într-o stare de confuzie și tăcere totală. Te privea ca și cum ar fi înțeles perfect sensul întrebării, dar fie refuza ori, mai degrabă, nu izbutea să-ți răspundă, pesemne negăsind în tine la acel nivel profund, încrustat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
M.M. părea schimbată față de ființa ce se cățăra prin copacii rezervației Makonde sau desfăcea banana, așa cum îi stătea bine unei maimuțe. Chipul ei era mai uman decât al multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
răspunsul. Dar nu cred că limba asta să se vorbească pe pământ, ori neîntrebat eu nu știu să vorbesc. "Tu ești ca un fel de oracol?" îmi spune ea râzând. Da. Poate. I-am răspuns mai mult ca să curm aici conversația și să pot reflecta îndelung la cuvântul oracol, ce nu mi-a fost revelat până acum. Într-una din zile, a dispărut ca și cum n-ar fi fost niciodată. Nu i-am resimțit imediat lipsa, căci încă mă aflam într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ca el, ce obișnuia să-i aducă mâncare, nu s-a mai arătat. O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă cu sătenii. Trebuie să ies, proviziile mi s-au terminat, trebuie să văd ce s-a întâmplat cu verișoara mea, poate e bolnavă. Și în fiecare zi își propunea să coboare în sat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
întreruperi, fără a fi mereu interpelat de aceleași întrebări, gânduri, obsesii, îndoieli. Oare și după moarte mă va însoți tot El? Sau poate chiar și următoarele reîncarnări îl vor păstra tot pe el, la fel de insistent, pisălog, enervant, patetic, doar topica conversației va fi alta. Sau poate că nu, abia după moarte ne vom unifica, vom cădea la pace, vom fi unul singur, senin, calm, împăcat cu sine, gata pentru marea călătorie. Numai prin unificare se poate uita, doar așa se pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
făcut plăcere, ci pentru că era ocupată să împartă bucuria ei cu "el", s-o comenteze împreună, s-o întoarcă pe toate fețele, s-o valorizeze, s-o supună îndoielii, să-i dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nicio importanță; în fapt, adevărurile nu există dincolo de reprezentările oamenilor, în timp ce viața se desfășoară în afara veridicității pe care oamenii o postulează despre ea. Deși eu intuiam toate astea prea bine, continuam să-i dau curs, să mă pierd în acele conversații absurde cu El, în loc să-i dedic ei întreaga mea ființă. Și ea, inconștient, tulburată de prezența lui, era tot mai descumpănită de tăcerile și absențele mele, de comportamentul meu amestecat, reținut și ascuns. Deși El-ul era cel pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
vizitam femeile acelea grase, cu obraji rumeni, fiecare din ele cu alt miros; le ascultam sporovăiala și mă "țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă", "șpohert", "firang, "chiscant" (pentru: ștergar, roșii, cartofi, sufragerie, mașină de gătit, perdea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă", "șpohert", "firang, "chiscant" (pentru: ștergar, roșii, cartofi, sufragerie, mașină de gătit, perdea, găleată cu stropitoare). "Chiscant" m-a fascinat întotdeauna, multă vreme am crezut că e o insectă uriașă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de câte ori o avea la ea, nu o lăsa o clipă din mână. Și acum se gândea cu ciudă la acest amic al ei, la ce mult s-a bucurat să-l întâlnească după atâta vreme, cum s-a lăsat pradă conversației și a uitat total de umbrela în formă de meduză psihedelică, singurul lucru pe care-l avea de la el și care-i substituia grațios prezența între două sporadice întâlniri. Sentimentul că s-a produs ceva iremediabil între ea și D

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu un incomprehensibil sentiment de frică. A răspuns totuși cu un glas temător, apoi a tăcut imediat, ca și cum ar fi așteptat o sentință. Doar că tăcerea venea la fel de apăsătoare și din partea cealaltă. În sfârșit, cu greu s-a închegat o conversație monosilabică, din care reieșea că el se va muta în alt oraș, căci s-a hotărât în cele din urmă să pună capăt celibatului. A urmat o tăcere lungă, urmată de scuze că nu va avea timp s-o vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a cerut, pe cel mai firesc ton, umbrela. Fără a-și deranja o clipă grimasa surâzândă și îngăduitoare, domnul cel în vârstă i-a întins-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt, să mă intereseze prea tare. De altfel, nici nu spune lucruri prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui Philip în cei trei soți unicorni. Din când în când, ridică floarea-soarelui de pe masă și respiră din ea adânc. Floarea este achiziționată de pe internet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]