3,642 matches
-
doar după lăsarea serii, iar zgomotul motoarelor Îi ținea pe toți treji, noapte de noapte. Sergentul Nagata și paznicii abandonaseră orice Încercare de a patrula În perimetrul lagărului de teama de a nu fi Împușcați de poliția militară care supraveghea convoaiele. Spre sfîrșitul lui iulie, aproape toată rezistența japonezilor În fața bombardierelor americane Încetase. Un singur tun antiaerian, urcat pe platforma superioară a pagodei Lunghua continua să tragă spre avioanele care se apropiau, dar bateriile din jurul pistei fuseseră retrase ca să apere docurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zăcea mort Într-un șanț, ucis de bandiți. Faruri străluciră de-a lungul șoselei spre Shanghai. Ștergîndu-și bărbiile, femeile se retraseră de lîngă gard. Mărgele de salivă le tremurau pe sîni. O mașină oficială japoneză se apropia, urmată de un convoi de camioane militare, fiecare Încărcat cu soldați Înarmați. Unul dintre camioane se oprise deja și un pluton de soldați sări jos pe șosea, apoi alerga peste orezăriile secate de lîngă perimetrul vestic al lagărului. Cu baionetele la armă, luară poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întoarseră să se uite la ei. Un al doilea pluton de poliție a forțelor aeriene traversa canalul care separa aeroportul Lunghua de lagăr. Spre est, cotitura lungă a rîului Whangpoo completa cercul cu nenumăratele lui golfulețe și șanțuri de irigații. Convoiul ajunse lîngă lagăr, farurile reflectîndu-se În saliva amestecată cu praf. Soldați Înarmați săriră jos, cu baionetele fixate la puști. După uniformele și echipamentele noi, Jim putea vedea că aceste trupe de securitate erau o unitate specială de cîmp a jandarmeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin gard, păreau acum fantomatice și prea luminoase, parte a unui peisaj halucinant. Jim strînse dureros din dinți, hotărînd să lase lagărul În urmă. Își aminti de rezervele de alimente din magaziile din Nantao. Era important să rămînă În fruntea convoiului și, dacă va fi posibil, să se facă plăcut celor doi soldați japonezi de lîngă mașina oficială. Jim se gîndea la toate astea cînd o siluetă aproape goală, cu niște pantaloni zdrențăroși și o pereche de saboți de lemn, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-ului și aprindea firmele de neon stinse - Shell, Caltex, Soccony Vacuum, Philco - fantome trezite ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul chinuit al motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie de cîmp care se Îndreptau spre oraș. Zgomotul chinuit al motoarelor lor străbătea Întinderile nepăsătoare. Jim mergea În fruntea convoiului Încercînd să-i asculte pe bărbații și pe femeile din spatele lui. Tot ce putea auzi era răsuflarea lor, de parcă experiența libertății Îi lăsase fără glas. Jim Își ignoră propria respirație zgomotoasă. În ciuda muncilor necontenite pe care le Îndeplinise În lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viteza cu care creșteau - vreo trei milimetri pe zi, o milionime de metru pe oră...? Atunci văzu un soldat japonez stînd În iarbă lîngă el. Toți prizonierii, În afară de cei o sută care rămăseseră pe mal, se ridicaseră și formau un convoi În urma mașinii oficiale. În jurul lui Jim, cîțiva oameni zăceau liniștiți. Doamna Philips Își apucă valiza de nuiele, iar femeia din Blocul D gemu cînd soțul ei o apăsă cu mîinile pe umeri. Boabe de orez erau prinse de firele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu motor naufragiate care stăteau la mal. Aici, În apropiere de districtul Nantao, pagubele provocate de bombardamentele americane se vedeau peste tot. Cratere ca niște piscine circulare acopereau orezăriile În care pluteau carcase de bivoli. Trecură pe lîngă rămășițele unui convoi care fusese atacat de avioane de luptă Mustang și Lightning. Un șir de camioane militare și mașini de stat major zăceau sub copaci, de parcă erau demontate Într-un atelier În aer liber. Roți, uși și axe erau Împrăștiate În jurul vehiculelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În ultimul camion, cu picioarele ascunse printre trupurile Înghesuite. Văzîndu-l pe Jim, apucă bara laterală a camionului. — Maxted...! Hai, Jim! Lasă lada! — Războiul s-a terminat, doctore Ransome. Jim Îi urmări pe cei treizeci de soldați japonezi care veneau În urma convoiului. Cu puștile aruncate pe umăr, mergeau Într-un ritm lent. Îi aminteau lui Jim de prietenii tatălui său care se Întorceau de la o vînătoare În Hungjao Înainte de război. Nori de praf alb se ridicau În urma camioanelor, ascunzîndu-l pe doctorul Ransome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la Nantao. Ținîndu-l pe Jim de umăr, porni șchiopătînd mai departe, saboții lui sfărîmÎnd sticla spartă. Nefiind În stare să treacă Înaintea camioanelor, Înaintară prin norii de praf, alăturîndu-se celor cîțiva soldați din coada coloanei. O mulțime de prizonieri abandonaseră convoiul și stăteau lîngă copiii lor pe scările mașinilor militare bombardate, ca niște țigani gata să-și facă o viață nouă printre aceste vehicule În parte dezmembrate. Dar Jim se uită În jos la praful fin care Îi acoperea picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poliția militară care striga. Încercau să stea laolaltă și să scape de mulțimea atît de dornică să le ureze bun venit În China. Dar, Înainte să poată ajunge la primele șine de tramvai din centrul Bundului, erau prinși Într-un convoi de trăsurici, cu brațele În jurul fetelor de bar care strigau obscenități către codoșii chinezi În mașinile lor Packard dinainte de război, scoase de pe butuci din garajele ascunse din Nanking Road. Trei ecrane de cinematograf, ridicate pe schele de-a lungul Bundului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bine ce gîndeau. Într-o bună zi, China va pedepsi restul lumii și se va răzbuna crunt. Proiectorul se puse din nou În funcțiune și, peste capul mulțimii, Începu din nou o bătălie aeriană. În timp ce marinarii erau duși Într-un convoi de ricșe, Jim se Întoarse la Arrawa. Părinții lui se odihneau În salonul pasagerilor de pe puntea superioară, iar Jim vroia să petreacă o ultimă seară cu tatăl său, Înainte ca el și mama sa să plece spre Anglia, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
groapă patru zile și patru nopți și-l aude spunându-i: „Dacă Îs tatăl tău? Dacă Îs tatăl tău?” și râde În hohote , iar pe el Îl apucă un fel de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă după ochelarii mici și rotunzi. „Mă, ficior! Mă, ficior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
clopot care bătea Încet și rar, iar dangătul lui răsuna peste văile ascunse vederii. Nu se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de data asta. Un convoi de tancuri dușmane se apropia de o trecătoare Îngustă printre munți, un fel de defileu pe care Fima Îl zări la Începutul dealurilor abrupte. Își dădu seama că aerul devenise cenușiu din cauza prafului care se ridica de pe șenile. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care să Întârzie dușmanul. Trebuia să găsească imediat ceva, o expresie, o idee, o veste, poate chiar ceva amuzant, cuvinte care să determine convoiul ce Înainta spre el să se oprească, să scoată capetele prin turele, să-l asculte. Dacă nu le putea Înmuia inima, măcar să câștige timp. Fiindcă fără el nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-o într-o luni de dimineață, urmat până la birjă de micul actor cu condica la subsuoară. Și poate că și mașina de cusut fusese legănată ca și racla aceea de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să raporteze succese în bătăliile navale și la înaintarea în Burma. Iar submarinele noastre emiteau când și când rapoarte speciale cu numărul de nave inamice scufundate și redarea exactă a tonajului însumat. În Atlantic și în apropierea Oceanului Înghețat atacau convoaiele în haită. Nu exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în permisie și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alt zgomot. Nici un gând nu rămâne, numai imagini. Alături văd țărani care-și muncesc ogorul, brazdă după brazdă, ca și când nu le-ar păsa de nimic. Unul ară cu o vacă înhămată la plug. În urma plugului, ciori. Apoi, din nou, văd convoaie de refugiați care umplu șoseaua: căruțe cu cai, între ele femei bătrâne și adolescenți care trag sau împing cărucioare supraîncărcate. Pe cufere și boccele șed copii care vor să-și salveze păpușile. Un bătrân trage un căruț în care doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea, șueta a fost fără sare și fără piper. Toți voiau să comenteze numai dispariția lui Bibiloni. Fără Îndoială că cel puțin un pasager observase că Întâmplarea punea sub semnul Întrebării mult trâmbițata securitate pe care capitaliștii saxoni o atribuie convoiului feroviar. Fără să fac notă discordantă, am semnalat că purtarea lui Bibiloni putea fi tot atât de bine rodul unei neatenții tipice unei firi de poet, căci eu Însumi, chinuit de himere, obișnuiam să fiu uneori cu capul În nori. Atari ipoteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea mai mică, cea care zăcea somnoroasă În frugale documente, fiului rezultat dintr-un război just, Eliseo Requena; și totul fără lipsa de măsură de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și după-amiaza la randevu. Pă mandea mă sfredelea spaima că plătărețu o să călătorească cu același tren. Da ce-o să fac de se Întâmpla carambolu? Cădeam unu În brațe la ăllant, amânam salutu până-n buricu la Piața Cañuelas, ne Întorceam În convoaie diferite, or cu același convoi, În mașini diferite? Atâtea necunoscute interesante Îmi dădea temperatură. Cum nu-l vedeam pă Cárdenas pă peron, stam cu Borsalino și plicu și respiram ușurat. Ce să-l văd pe neseriosu ăla, că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mandea mă sfredelea spaima că plătărețu o să călătorească cu același tren. Da ce-o să fac de se Întâmpla carambolu? Cădeam unu În brațe la ăllant, amânam salutu până-n buricu la Piața Cañuelas, ne Întorceam În convoaie diferite, or cu același convoi, În mașini diferite? Atâtea necunoscute interesante Îmi dădea temperatură. Cum nu-l vedeam pă Cárdenas pă peron, stam cu Borsalino și plicu și respiram ușurat. Ce să-l văd pe neseriosu ăla, că n-a venit! Însuși ca În Adrogué
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de soare cu oglindă care nu reflectau nimic altceva decât deșertul. — Patriot! spuse generalul, chicotind încă. Testul a fost zgomotos, dar satisfăcător. L-au urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de 155 mm, plasate la peste douăzeci de kilometri depărtare. Tunurile erau mai precise chiar și decât ar fi crezut Mark că e posibil și văzu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Bobby, să-ți vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri de la o televiziune spaniolă ținea pasul cu caravana, astfel Încît cameramanul să-i poată filma pe fermecătorii ocupanți ai platformelor. În spatele lui stătea Bobby Crawford, sprijinindu-i brațul cînd convoiul de vehicule cotea În jurul pieței. Părul blond Îi era acoperit cu petale de trandafir, ca și cămașa neagră din batic, iar pe fața transpirată i se lipiseră confetti argintii, dar era prea Încîntat ca să și le scuture. Cu un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]