1,205 matches
-
cu Winnetou și cowboys pe pereți. Doar jurnalele care le precedau mai încercau anemic - preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice - să ne aducă la realitatea construcției socialiste. Le înghițeam exact așa cum erau: umplutură obligatorie, sare amară înaintea unui dejun copios. Poate o dată cu această schismă jurnal/film am început să separ între ritualuri sociale obligatorii și zonele de libertate de alegere. Jurnalul exprima un imperativ ipotetic: dacă vrei s-o vezi pe Brigitte Bardot, atunci trebuie să înghiți 15 minute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o repică Khayyam. Și de ce, mă rog? — Pentru că Înțeleîți asemenea mie nu există decât câțiva Într-un veac, În vreme ce viziri ca tine s-ar putea numi câte cinci sute pe an. Cronicarii afirmă că Înaltul personaj a știut să râdă copios, apoi să-i Îndeplinească lui Khayyam toate cererile, recunoscând, cu curtoazie, justețea unei ecuații atât de orgolioase. „Nici un sultan nu-i mai fericit decât mine, nici un cerșetor nu e mai trist”, scrie Omar În acea perioadă. Anii trec, Îl regăsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o cronică palpitantă pe care aș fi publicat-o ca atare dacă nu mi s-ar fi cerut cea mai deplină discreție din partea corespondentei mele. Chiar dacă mă autoriza, cu generozitate, s-o plagiez. Ceea ce am făcut fără rușine, inspirându-mă copios din scrisorile ei, traducând uneori, fără ghilimele sau litere cursive, pasaje Întregi. Modul meu de a le prezenta cititorilor mei faptele rămânea, totuși, foarte diferit de al ei. Niciodată, de pildă, prințesa nu s-ar fi gândit să scrie: „Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care pleacă, nu‑mi pot stăpâni un zâmbet de încântare, cât toată fața. Propria mea emisiune! Totul merge din ce în ce mai bine. Toți cei cu care vorbesc par să vrea să‑mi ofere de lucru, și cu toții îmi fac cinste cu mese copioase, ieri cineva a zis chiar că aș putea să‑mi fac o carieră la Hollywood, fără probleme. Hollywood! Cum ar fi să am propria mea emisiune la Hollywood! O să pot să stau într‑una din casele alea fabuloase din Beverly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cunoaște obsesiile regizorului, ci pentru că nu mi-e clar de ce le exersează tocmai pe Jocul de-a vacanța! Recenzentul crede că e bine că Afrim mută acțiunea piesei azi, Într-un mediu „corporatist , trimite vacanța peste umanoizii robotizați”, și „vulgarizează copios unele pasaje grețos-romantice”. Mai aflăm cu nedumerire și că Madam Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut. Bărbații sunt uneori surprinzător de naivi! Capitolul XX Aș vrea să aud glasul iubitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
râs pe umărul meu. —E cel mai urât weekend din viața mea, zice el. Tocmai m-am despărțit de o femeie superbă și stau în cameră cu altă minunăție, care mai e și sălbatică, pe deasupra. Prietenii mei s-ar distra copios pe seama mea, dacă ar afla în ce situație mă aflu, oftează Finn. Numai fiindcă e Daisy aici, Vanessa parcă a înnebunit. Nu-i place deloc că nu e în centrul atenției. Și nici nu-i convine să mă vadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu s-ar da în lături. Toată noaptea de vineri am petrecut-o visând la weekendurile viitoare pe care le voi petrece cu Jake în hanuri de la țară, cu paturi uriașe și focuri vii arzând în șeminee, și la cine copioase, cu trei feluri de mâncare. Poate că în sfârșit mă maturizez și eu și încep să am genul de relație pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Și Jake pare emoționat. Îl sărut când îi deschid, dar el răspunde cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte gustoase, dar mă balonează. Vrei să vedem un film după ce mâncăm? întreabă Jake. Am o mulțime pe aici. —E o idee foarte bună. Alege tu unul. Eu le-am văzut deja pe toate, așa că tu hotărăști. Foarte inteligent! Cina copioasă, un film de două ore ca să ne ajute la digestie și apoi zbenguiala din fața focului, ca să încheiem seara cum se cuvine. N-o să mă gândesc dacă a mai făcut asta și cu altele. Patrick n-avusese practic nici o prietenă înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se uită la ceas. Aproximativ. — Dar... de unde până unde ? spune Katie. Adică, așa, din senin ? În ochii lui Dave lucește un licăr de satisfacție. Evident că a spus povestea asta de o mie de ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei din UK. — Parcă se retrăsese din afaceri, spune Jane de la contabilitate, care se apropiase din spate și ne asculta siderată. Parcă știam că, după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe pat... Mi-e atât de teamă, Încât mă ia cu leșin. Nu. Nu. Te rog, nu. Te rog, te rog... — ... are o cuvertură cu Barbie. Asistența izbucnește Într-un râs copios și-mi Îngrop fața În mâini. Îmi vine să intru-n pământ de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre cuvertura mea Barbie. Absolut nimeni. — E sexi ? Întreabă moderatorul și aproape că-mi stă inima. Mă holbez la ecran, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă rog pentru atâția alții, inclusiv pentru odihna veșnică a părintelui Ioan Gabor, care a suferit atâția ani cu atâta demnitate și ne-a fost un exemplu de purtare senină a crucii. Mă prinde somnul după un prânz atât de copios și gustos. Ca și în alte zile, rucsacul devine pernă, iar banca este cel mai plăcut pat. Stau totuși cu teamă, căci la brâu am borseta cu toate actele, banii și telefonul mobil. Dacă mi-ar fura-o careva, sau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pelerinilor. Primesc o cameră mare cu un pat foarte mare, unde dorm ca un pașă, după ce fac un duș într-o baie de lux. Sâmbătă, 18 august: Montferrand-Baziège: 27 km A doua zi dimineață suntem serviți cu un mic dejun copios, după care vizităm capela casei, dedicată Fecioarei Maria, de unde vine și numele acestei case, ” La Porte de Marie”. La plecare suntem însoțiți de un alt bărbat care ajută gazda în treburile de aici (sau așa am înțeles eu) și coborâm
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Franța are o viață publică, tipică, în care observi spiritul ei liber, social, manierat. Mi se par a fi oameni care preferă mai mult să stea la o cafea sau bere, timp îndelungat la măsuța barului decât la o masă copioasă, solemnă, într-un spațiu închis, eventual bine delimitat de garduri înalte și păzit de câini fioroși, așa cum am văzut adesea în lumea noastră românească. Marți, 21 august: Léguevin-Gimont: 39 km Zgomotul și canicula pe care le simt în Toulouse mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
2005 Teodor Pracsiu EPIGRAME SCĂRI Greu sau ca un simplu joc, De mici urcă scări, din școală : Unul, scara de la bloc, Cel’alt, scara socială ! CU UMOR...EXTERIOR Începe-a citi...ritos, Și, surprins, băgă de seamă, Că se râde...copios! De el, nu de ...epigramă ! URARE DE VIAȚĂ...LUNGĂ Să trăiască-n bucurie, Mulți ani! Cinci sute! O mie! Sau mai mulți, pân-o să fie, Singura...mumie vie ! CATÂR Tipul, cel mai cel, din bar Cal e ? Măgar ? Armăsar? În
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mai fascinante călătorii imaginare. Simțeam cum sufletul se revigorează, punându-și veșmânt verde de sărbătoare și fiecare trăire Începea să se contopească cu muzica universului. Ajungând În stația C, un grup de tineri gălăgioși au urcat În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu umerii dezgoliți, părul negru prins la ceafă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
făcut colegii pe seama noastră. De la această pățanie, multe luni de zile am evitat poarta, când era de serviciu binefăcătorul nostru. Am jurat atunci să nu povestim nimănui cele Întâmplate și ne-am ținut cuvântul până la terminarea liceului. Astăzi mă amuz copios când Îmi amintesc: poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte! mă Întâmpină, uneori, câte o prietenă. Niciodată În viață nu te mai Întâlnești cu anii de liceu, cu inocența... cu romantismul curat și iubirile fără de păcat. Doamne! Ia-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
astea au fost primite cu o cascadă de râsete. —...dar cu toate astea mi-ai fost foarte drag. Și noi, toți, îți urăm numai bine în lumea de-afară. Și nu uita: păstrează-ți sentimentele. S-a râs din nou copios. După care lumea a început să-i ceară lui Don să țină și el un discurs. Don s-a ridicat în picioare, scund și rotofei cum era, îmbujorat și zâmbitor. Și-a netezit bluza de trening peste burta rotundă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Indiferent de sentimentele mele pentru Luke, nu puteam să neg că avea un trup superb. Prin comparație, Chris înregistra deficite la toate capitolele. Efectiv la toate. Dar amândoi eram mult prea politicoși ca să sistăm operațiunea. Era ca și cum ai fi cinat copios, pentru ca apoi să te duci în vizită la prieteni și odată ajunsă acolo să descoperi că ți se pregătise o masă cu opt feluri de mâncare. Pe care trebuia să le mănânci, chiar dacă după fiecare înghițitură simțeai că-ți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fulgerător se izbi de peretele de piatră din locul unde voia să ajungă. Icni puternic și își strivi între dinți o înjurătură. Îl durea pieptul acolo unde se lovise și se întoarse furios spre moșneag pe care îl auzea râzând copios jos, în spatele lui. Nu așa, dragul meu, rosti bătrânul printre hohote, mai încet! Trebuie să vezi cu ochii minții drumul pe care vrei să-l parcurgi și mai ales, cât de repede vrei să ajungi acolo. Nu-i nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat numai de sacoșele burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau veni, de exemplu, toamna, când era timpul aprovizionărilor copioase, decât dintr-o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm prune de magiun. Mă prindea totuși atât de greu acasă, încât în seara marelui gătit am rămas în plus în fața viermuielii din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la școală, colegii ceilalți știau pățania mea cu geanta de la colega noastră, a cărei mamă era telefonistă. Bineînțeles că le-am povestit tot și mai ales despre fuga mea după autobuz, pentru borcanul cu fasole bătută, la care au râs copios. Sunt tristă pentru vremurile pe care le trăim. Am ajuns să nu avem siguranța pe stradă, siguranța zilei de mâine, În toate privințele. S-a ajuns să se fure până și voturile În parlament la legea pensiilor, o lege importantă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
noastre erau folosite oarecum la comun de către mătuși, unchi și verișori. Fratele meu și cu mine eram obișnuiți ca alții să ne strice cărțile și jucăriile, mama era obișnuită să ducă greul gătelilor și pregătirilor marilor sărbători de familie, întotdeauna copioase și nimeni nu se plângea de nimic. În plus, casa bunicilor rămăsese singură între cele două blocuri cu câte trei scări, construite pe terenul expropriat al bunicii și al neamurilor ei, așa încât grădina era adesea invadată, cu complicitatea noastră, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]