2,168 matches
-
nu este posibilă. Sub aspect semantico-sintactic, funcția pe care o generează relația derivată corespunde funcției generate de relația primară: Am cumpărat mere (complement direct)/și nu pere (complement direct) (în loc de pere). Această corespondență, amintind-o pe cea din cazul adverbelor corelative (Pe unde ai venit, pe acolo să te întorci), fixează identitatea funcției care își are originea într-o asemenea relație sintactică, mediată, prin termenul de complement corelativ. COMPLEMENTUL CORELATIVTC "COMPLEMENTUL CORELATIV" Funcția de complement corelativ rezultă dintr-o relație de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement direct) (în loc de pere). Această corespondență, amintind-o pe cea din cazul adverbelor corelative (Pe unde ai venit, pe acolo să te întorci), fixează identitatea funcției care își are originea într-o asemenea relație sintactică, mediată, prin termenul de complement corelativ. COMPLEMENTUL CORELATIVTC "COMPLEMENTUL CORELATIV" Funcția de complement corelativ rezultă dintr-o relație de dependență care se intersectează cu o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. Complementul corelativ mediază (sau este mediat de) subiect sau de un complement primar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Această corespondență, amintind-o pe cea din cazul adverbelor corelative (Pe unde ai venit, pe acolo să te întorci), fixează identitatea funcției care își are originea într-o asemenea relație sintactică, mediată, prin termenul de complement corelativ. COMPLEMENTUL CORELATIVTC "COMPLEMENTUL CORELATIV" Funcția de complement corelativ rezultă dintr-o relație de dependență care se intersectează cu o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. Complementul corelativ mediază (sau este mediat de) subiect sau de un complement primar, rezultat din prima relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe cea din cazul adverbelor corelative (Pe unde ai venit, pe acolo să te întorci), fixează identitatea funcției care își are originea într-o asemenea relație sintactică, mediată, prin termenul de complement corelativ. COMPLEMENTUL CORELATIVTC "COMPLEMENTUL CORELATIV" Funcția de complement corelativ rezultă dintr-o relație de dependență care se intersectează cu o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. Complementul corelativ mediază (sau este mediat de) subiect sau de un complement primar, rezultat din prima relație sintactică cu originea în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
originea într-o asemenea relație sintactică, mediată, prin termenul de complement corelativ. COMPLEMENTUL CORELATIVTC "COMPLEMENTUL CORELATIV" Funcția de complement corelativ rezultă dintr-o relație de dependență care se intersectează cu o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. Complementul corelativ mediază (sau este mediat de) subiect sau de un complement primar, rezultat din prima relație sintactică cu originea în același termen verbal. Sub aspect structural, integritatea enunțului este asigurată de prezența deopotrivă a termenului regent și a subiectului sau complementului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Am văzut ș-o pe Mariaț cu fetița.”, în aceeași măsură în care ar rămâne nestructurat în absența regentului: „mere în loc de pere.”, „pe Maria cu fetița.” Planul semantic al acestei relații sintactice mediate: determină constituirea a patru subtipuri de complemente corelative înscrise toate de către G.A. (inclusiv, în noua ediție ,din 2005, care, însă , subliniază integrarea lor în „structuri ternare”; vol. II, p.464 ) între circumstanțiale: • complementul sociativ • complementul cumulativ • complementul de excepție • complementul de opoziție Complementele corelative sunt compliniri facultative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subtipuri de complemente corelative înscrise toate de către G.A. (inclusiv, în noua ediție ,din 2005, care, însă , subliniază integrarea lor în „structuri ternare”; vol. II, p.464 ) între circumstanțiale: • complementul sociativ • complementul cumulativ • complementul de excepție • complementul de opoziție Complementele corelative sunt compliniri facultative ale câmpului sintactic al verbului regent, care amplifică planul semantic global al enunțului. În absența complementului corelativ, enunțul are autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în „structuri ternare”; vol. II, p.464 ) între circumstanțiale: • complementul sociativ • complementul cumulativ • complementul de excepție • complementul de opoziție Complementele corelative sunt compliniri facultative ale câmpului sintactic al verbului regent, care amplifică planul semantic global al enunțului. În absența complementului corelativ, enunțul are autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă, sau când planul său lexical implică ideea de reciprocitate sau numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-o pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă, sau când planul său lexical implică ideea de reciprocitate sau numai asociere, verbul regent cere cu necesitate, când este întrebuințat la singular, realizarea concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciprocitate sau numai asociere, verbul regent cere cu necesitate, când este întrebuințat la singular, realizarea concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să vorbești cu ai tăi, chiar dacă n-ai pe nimeni...” (O. Paler, Viața..., 210), „Zadarnic se plimbase de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de dependență se exprimă prin locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara (singure sau precedând pronume relative), comune și dezvoltării complementului de excepție, identitatea complementului cumulativ este fixată de adverbele corelative: și, mai, încă, nici, care însoțesc termenul-subiect (complement, circumstanțial), aflat în relație sintactică directă cu regentul, și forma pozitivă a verbului-predicat: • complement cumulativ: În afară de Doina a mai venit o fată. • complement de excepție: În afară de Doina, n-a mai venit nimeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbi formează adevărata ei zestre de la moși-strămoși, pe când partea traductibilă este comună gândirii omenești în general.” (M. Eminescu, Despre cultură, 225) Observații: Relația de opoziție în care sunt implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție; aceasta din urmă este situația cea mai frecventă: „În loc să mă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
furnica este o ființă harnică, strângând, în vreme ce greierul ușuratec, cântă.” (G. Călinescu, C.O., 43), „Mă mir, deci, că, în timp ce în fața piramidei toată lumea se oprește, nimeni nu dă atenție acestei fântâni.” (O. Paler, Caminante, 241) sau de prezența unor adverbe corelative în regentă: în schimb, dimpotrivă, apoi: „Dacă vestea nu avusese darul să-l învioreze pe Curta, în schimb Ciclovan era de-a dreptul fericit.” (P. Sălcudeanu, 460), „Și de unde mă așteptam ca fiorii reglementari de groază ai pustiului și ai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de către un titular.” (I. Iordan, Memorii, II, 117), - a circumstanțialului: „Asemănarea la față, însă, era cu atât mai izbitoare, cu cât efortul de a se deosebi era mai vădit.” (C. Țoiu, 243), " Toate cer intrare-n lume" (Eminescu) - a complementului corelativ (sociativ): „Convorbirea cu el este tonică, fiindcă el nu se scuză, ci se pune în mijlocul unui principiu universal.” (G. Călinescu, C.O., 33), „Prezentul este simultaneitatea actului percepției cu obiectul percepției.” (T. Vianu, 72) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G. Bogza, 7) Dependența de verb rămâne, în general, implicită în planul semantic al relației sintactice, prin dezvoltarea unei componente circumstanțiale a cărei prezență este definitorie pentru identitatea sintactică a atributului circumstanțial. Componenta circumstanțială poate fi fixată, uneori, prin termeni corelativi (tot, totuși) sau prin adverbele chiar, așa, odată care însoțesc atributul circumstanțial: „Puțini oameni, odată fixați într-un pisc, odată așezați sub o stea, au știut să rămână acolo, în timpul atâtor furtuni, nesperiați de urletul lupilor, neademeniți de cântecul sirenelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înalt ci slab., Nu sunt mulți ci proști., Nu e mic ci isteț. Termenii înscriși în relația de coordonare opozitivă se pot afla în planul paradigmatic al limbii, nu numai în opoziții de tip lexical ci pot fi și termenii corelativi ai unei opoziții categoriale: În casă nu e frig ci e foarte frig., El nu a lovit ci a fost lovit. ș.a.m.d. Coordonarea adversativă nu se realizează de regulă între termenii corelativi ai unei categorii gramaticale: În casă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical ci pot fi și termenii corelativi ai unei opoziții categoriale: În casă nu e frig ci e foarte frig., El nu a lovit ci a fost lovit. ș.a.m.d. Coordonarea adversativă nu se realizează de regulă între termenii corelativi ai unei categorii gramaticale: În casă nu e frig dar e foarte frig. Fac excepție categoriile gramaticale caracterizate prin subiectivitate: Nu a mers dar ar fi mers și el cu mine., sau modelate subiectiv: El a lovit dar a și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tineri: pentru ca să putem juca, o dată, de două ori în viață o asemenea piesă...” (M. Eliade, 274), „Apoi se adresă musafirului pe alt ton, profesoral, ceea ce-i făcu pe ceilalți să se dea respectuos la o parte.” (C. Țoiu, 118) • complement corelativ: A plecat la mare cu cei doi copii, Dana și Mihai., În loc să intre la Conservator, visul lui încă din școala primară, a trebuit să dea admitere la Medicină., Toți au venit în afară de cei doi filozofi., Toader și Gheorghe.” • atribut: „Casa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizare a unui progres constant în pregătirea elevului. În conceperea probelor de evaluare trebuie să se pornească de la selectarea obiectivelor semnificative prevăzute de curriculum școlar pentru fiecare nivel de școlaritate, alegerea conținuturilor subordonate realizării acestora pentru evidențierea progresului școlar și corelativ stabilirea standardelor de performanță care trebuie atinse. Fiind un proces multidimensional, se pot identifica, în funcție de criteriile alese, mai multe strategii/tipuri de evaluare: * Evaluarea bazata pe observatia directa * Evaluarea specifică folosind teste elaborate * Evaluarea inițială realizată la începutul demersurilor instructiv-educative
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
uitat de filologie" (id.). Acest deficit, pe care Rastier îl consideră drept un "deficit hermeneutic al științelor limbajului" (2001: 102) este foarte bine descris de Cossutta: Analiza discursului se definește prin articularea descrierii și explicării fenomenelor discursive și prin refuzul corelativ al interpretării. Acest refuz este condiția unui demers obiectiv al fenomenelor textuale într-un cadru epistemologic cu vocație științifică. Pentru analiza discursului, analiza unui text nu are ca scop înțelegerea lui, ci în primul rînd explicarea lui [...]. Să însemne aceasta
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Vasalitatea înfățișează o descendență germanică, cel puțin în ceea ce însemna "omagiul". Omagiul se identifică cu angajamentul per manus în cadrul ceremonialului și este vechiul commendatio german, deci un act "barbar" și laic. Contractul de vasalitate este sinalagmatic, conține drepturi și obligații corelative. Când una din părți nu le îndeplinește, intervine sancțiunea. După M. Bloch 48, există un paradox al vasalității: de o parte, o legătură puternică ce obligă vasalul la sacrificiul suprem, de alta violarea destul de frecventă a jurământului. În acest fel
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Analiza trăsăturilor menționate mai sus oferă suficiente elemente pentru facilitarea înțelegerii structurii raportului juridic civil. În lumina acestora se conturează subiectele raporturilor juridice civile (care pot fi persoane fizice sau persoane juridice), conținutul alcătuit din drepturi subiective civile și obligații corelative, precum și obiectul raporturilor juridice civile, constituit din acțiunile sau inacțiunile la care subiectele sunt îndrituite sau obligate. II.2.1. Subiectele raportului juridic civil II.2.1.1. Explicații conceptuale Noțiunea de subiect al raportului juridic civil exprimă calitatea pe
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
punct de vedere al subiectului pasiv (debitorul), când avem în vedere acea parte a conținutului care este formată din obligații (îndatoriri). Cele două laturi ale conținutului raportului juridic civil se află în corelație, întrucât nu există drept subiectiv fără obligație corelativă, după cum nu există obligație căreia să nu-i corespundă un drept subiectiv. Pe de altă parte, conținutul dreptului subiectiv determină conținutul obligației, fiind, în același timp, determinat de obligația ce corespunde dreptului. II.2.2.1. Dreptul subiectiv civil II
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
cele două categorii de drepturi se deosebesc până la opoziție. Sub aspectul opozabilității, dreptul real produce efecte "erga omnes", pe când dreptul de creanță produce efecte "inter partes", ambele subiecte fiind determinate chiar din momentul nașterii raportului juridic. Sub aspectul conținutului obligației corelative, în cazul dreptului real obligația ce revine subiectului pasiv este generală negativă, pe când în cazul dreptului de creanță obligația ce revine subiectului pasiv poate fi atât negativă (a nu face) cât și pozitivă (a da sau a face). Fiind absolut
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]