1,052 matches
-
primea mai mulți bani decît un Învățător, iar un funcționar din Ministerul Culturii mai puțin decît un om de serviciu din poliția politică. Toate cadrele erau Îmbrăcate gratuit din cap și pînă la picioare (pp. 85-91). Din următoarele documente răzbat crîmpeie din viața acestora: aflăm că la Începuturile instituției mulți dintre angajați nu știau să scrie, dar cereau insistent avantaje materiale. O parte dintre ei umblau, vorba germanului, după „Wein und Weib”, după vin și femei (pp. 71, 145, 198, 201-203
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager îngropat în densitatea vieților învălmășite. O singură dată, în decursul acelei lungi traversări jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului. La ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
probabil tot pitorescul istoric pe care adulții puteau să-l deslușească aici. Dragostea Charlottei, curtea pe care i-o făcea bunicul, perechea aceea atât de ieșită din comun în ținutul siberian - din toate acestea eu nu am păstrat decât un crâmpei: Fiodor, cu rubașca bine călcată, cu cizmele lustruite, se îndrepta spre locul întâlnirii lor decisive. La câțiva pași în urma lui, grefierul său, un tânăr fiu de popă, conștient de gravitatea momentului, mergea încet ducând un enorm buchet de trandafiri. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
banal îndrăgostit de operetă. Charlotte îl vede de departe, înțelege imediat tâlcul punerii în scenă și, cu un zâmbet malițios, primește buchetul pe care Fiodor îl ia din mâinile grefierului. Acesta, intimidat, dar curios, dispare de-a-ndăratelea. Sau poate încă un crâmpei: unica fotografie de nuntă (toate celelalte în care apărea bunicul aveau să fie confiscate la arestarea lui): chipurile lor, aplecate ușor unul spre celălalt, iar pe buzele Charlottei, incredibil de tânără și de frumoasă, unda surâzătoare a lui „petite pomme
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
despre verzi și uscate nu erau, în vara aceea, cu totul nejustificate. Ploua adesea și, în amintire, tristețea mi-a colorat vacanța aceea în tonuri cețoase și calde. Uneori, în străfundul cenușiului lent al zilelor, se ivea pe neașteptate un crâmpei din serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru mine. Sau, din când în când, un amănunt fugitiv din trecutul familial care îmi era încă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fața bătrânului soldat se întuneca încet, ochii i se stingeau. A redevenit un personaj dintr-o reproducere veche, în tonuri cenușii și negricioase. Ca și cum și-ar fi întors privirea ca să-și ascundă taina pe care tocmai o întrezărisem. Un alt crâmpei din trecut a fost femeia aceea. Femeia cu pufoaică și cu șapcă mare rusească, a cărei fotografie o descoperisem într-un album plin cu poze datând din perioada franceză a familiei noastre. Mi-am amintit că fotografia dispăruse din album
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă ca un clișeu fotografic și care să mă ajute să uit nebunia trecătoare. Nu a răspuns imediat la întrebarea mea. Înțelesese probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și de ce aveam să o acuz... Totuși, auzind zăngănitul imperceptibil al ușii, la fel de familiar ca și vocea cuiva apropiat, respirând mirosul plăcut și discret care plutea în apartamentul Charlottei, am simțit cum mi se golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau încă în urechi: - Beria! Și bătrânul ăsta care își stropește liniștit gladiolele. Și femeia tăiată în două! Și războiul uitat! Și violul tău! Și cufărul siberian plin de hârțoage vechi, franțuzești pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
feței lui rotunde, lucind de sudoare. E tânăr. Cu gesturi febrile, încearcă să apuce hangerul agățat la brâu, de cealaltă parte a puștii. Acele câteva secunde par interminabile. Căci deșertul și bărbatul cu gesturi grăbite sunt văzuți de un minuscul crâmpei de privire - insterstițiul dintre gene. O femeie răstignită pe jos, cu rochia sfâșiată, cu părul răvășit pe jumătate îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în peisajul pustiu. Un firicel roșu îi străbate tâmpla stângă. Dar e în viață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
priviseră cerul acela, respiraseră aerul acela... Simțeam fizic nemișcarea scrobită a unui notabil în haine negre: soare, piața mare dintr-un oraș de provincie, discursuri, însemnele republicane nou-nouțe... Războaiele, revoluțiile, furnicarul popular, sărbătorile încremeneau o secundă într-un personaj, un crâmpei, o voce, un cântec, o salvă, un poem, o senzație - iar șuvoiul timpului își relua cursa între data nașterii și cea a morții. Născută în 26 august 1861 la Biarritz. Decedată în 11 februarie 1922 la Vincennes... Am înaintat încet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
comic de caracter bogat ilustrat prin personaje ca Leonida, Cațavencu, Coriolan Drăgănescu, deci acele ipostaze timpurii ale "rinocerului", și în general, în suita de personaje "miticiste" inautentice și fantoșizate, reduse la statutul de aparate de reprodus lozinci, clișee verbale și crâmpeie de fraze fără sens. Descoperim și un comic al absurdului de "situații" în poziția Catindatului care, deși muncește de doi ani într-un birou, sperând să fie angajat, este mulțumit că, cel puțin nu i se fac rețineri din salariul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în viața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei Tutulor, nici chinul sărmanului Chinez care este condamnat la intrarea Pungei-publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăierea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul și opiul să vi se dea... și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea, totalizând 62 de kilometri și 16 tunele, Într-o regiune pitorească, dar accidentată. Obiecte vechi (târnăcoape, lanțuri, bucăți de șină, felinare, cuțite, obiecte de uz casnic etc.) expuse În vitrinele modestului muzeu, sunt un crâmpei din viața primilor coloniști stabiliți aici, cu gândul de a rămâne și a prospera. Efortul lor nu s-a dovedit zadarnic. Mărturie stă moderna și Înfloritoarea așezare de astăzi. În spatele vechii locații este staționată demonstrativ prima locomotivă cu aburi care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
îți dai seama că autorul a atins toate problemele ce se pun îndeobște în legătură cu întreaga viață și operă a lui Gorki, și n-a dezvoltat bineînțeles nimic. Găsești aici de toate ca într-un compendiu de istorie literară: și un crâmpei de biografie, care putea foarte bine lipsi, și o serie întreagă de citate, începând cu cele cunoscute din Lenin și Stalin (despre Gorki). Departe de a ne convinge și cu atât mai departe de a ne instrui, articolul - scris cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fază, cea a efortului de sincronizare cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
care Mihail Negru urmărește atent meandrele vieții sociale și politice. Între 1927 și 1929 Camil Petrescu va fi autorul unor „tablete”. Le urmează Sanda I. Matei, autoare a unor succinte și acide notații cu caracter social, mai ales feminist, intitulate „Crâmpeie” (1929-1931), Adrian Maniu, care în 1932 preia rubrica „În fiecare zi” a lui Cecropide, transformând-o în punct de atracție al ziarului, și Keops (pseudonim care îl ascunde pe umoristul și omul de teatru Nicolae Vlădoianu), ale cărui schițe zilnice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
un incredibil striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El scrie aici lucruri interzise romanului lui, ne mărturisește ce simte, ce știe despre iubire, sex și moarte. Tragem cu ochiul la sensibilitatea poetului à vif. Bucurii din Purley sunt crâmpeie de mâhnire învelite în imagini ale iubirii, cum e sufletul ocrotit de trup. Culori și tăcere, taina lumilor paralele, atât de multe alte lumi încât le-am putea descoperi la nesfârșit. Lumi anulate de moartea unui singur om. Revine un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este o forță fizică cosmică. Ipoteza a fost preluată de Kepler care a încercat să explice cu ajutorul ei legile pe care le-a stabilit. Cei doi nu au deosebit atracția magnetică de cea gravitațională, dar au deschis drumul spre aceasta. Crâmpeie din lunga poveste a atomului Din cele mai vechi timpuri s-a pus problema structurii materiei. Fără posibilități de investigare adecvate, s-a presupus doar existența unor entități (elemente) primordiale, care prin asamblare, să conducă la diversitatea materiei, dar, în
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Cinzeacă). O parte din proză și-a strâns-o în cărțile Popa Cinzeacă (1886) și Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos (1891). Dar izbutite cu adevărat rămân însemnările lui S., din care se degajă multă sensibilitate și un elan generos (Crâmpeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția, 1897), multe apărute în „Adevărul” sub pseudonimul Radu Prelea. În presa vremii numele lui S. se întâlnește foarte des, pentru că basmele și snoavele publicate de el au fost mereu reproduse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
-se astfel recomandărilor făcute de B. P. Hasdeu privind introducerea unui spirit științific în culegerea folclorului. SCRIERI: Popa Cinzeacă, București, 1886; Jupân Leibu voinicos, puțintichi cam fricos (în colaborare cu Isac Grünfeld), București, 1891; Din biografiile oamenilor celebri, București, 1895; Crâmpeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția, București, 1897. Culegeri: Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București, 1885; Basme culese din gura poporului, pref. G. I. Ionnescu-Gion, București, 1892; Snoave sau glume populare, București, 1892; Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
zilele pe marile șantiere, în uzine, fabrici, în Insula Mare a Brăilei etc. După tiparul ideologic al epocii, Z. investighează mediile muncitorești, se arată fascinat de „oamenii socialismului” ori de „omul comunist”, își provoacă interlocutorii la lungi discuții și decupează crâmpeie de viață care vorbesc hiperbolic, triumfalist despre efort și sacrificiu, despre „victoria omului devenit sufletul corabiei” ori semnalează, de pildă, „o mare și profundă lecție de etică revoluționară”. În același stil este surprinsă, complementar, grandoarea naturii. Titlurile reportajelor sunt edificatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
a doua perioadă director este P.N. Vasiu. Pe lângă știri și informații legate de situația preoțimii ardelene, revista este preocupată să aducă în fața cititorilor momente din istoria vieții religioase a românilor din Transilvania, să evoce personalități istorice, mari figuri ale culturii, crâmpeie de viață religioasă sau monahală și să promoveze literatura cu puternică încărcătură creștină. Se publică astfel articole despre Gh. Lazăr, Emanoil Gojdu, Andrei Șaguna, Miron Românul, Ioan Moga ș.a., semnate de I. Lupaș, Lucian Blaga, Sebastian Stanca, N. Iorga, Gala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
al răzvrătirii” crează un conflict cu „luciditatea Înțelegerii... că esența omenească nu poate fi schimbată prin prefacerea formelor sociale.” Ca și În „Memento mori”, „Împărat și proletar” este o continuare și o derivație a „Panoramei...” (G. Călinescu) și sugerează un crâmpei „din drama zguduitoare a omenirii” În care „se descifrează din mersul istoriei destinele generale ale lumii. Lumea „este sortită să se zbată Între aceleași limite... fără perspective de a-și depăși vreodată dimensiunile.” (D. Popovici) Evenimentele care declanșează furtunile lirice
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trimis, strigă către ei Spancioc, că ne vom vedea pân-a nu muri” Deznodământul se desfășoară În capitolul al IV-lea, „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”. Dar cuprinsul ultimului capitol mai are și un crâmpei de punct culminant. Spancioc și Stroici scăpați de furia Lăpușneanului, trebuie să facă dreptatea promisă atunci: „Spuneți celui care v-au trimis că ne vom vedea pân-a nu muri”. În virtutea finalității basmului, răul trebuie pedepsit. Bolnav și retras În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]