3,317 matches
-
păstrate cât se poate de sus? Dar noi nu suntem rasă anglo-saxonă. La noi, după, ce cineva s-a învoit cu Warszawsky să puie țara sub biciul cazacului, ca s-o mâie dinainte până dincolo de Balcani pe un ger de crăpau lemnele și pietrele, în caz de-a se descoperi lucrul, e însărcinat el însuși să conducă cercetările în contra sa, apoi e ales senator, trece în funcții și mai bine plătite și stropește cu noroiul trăsurii sale pe acei pe cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prefecți. Este vrun Carada printre ei? A numit la Dolj pe Ion Solomon, la Mehedinți, pe visternicul Crăiniceanu, la Gorj pe frate - său, la Vâlcea pe Strehăianu, locțiitor de ban de Craiova pe Vasile Moangă. Între căpitani găsim pe Vasile Crăpatu, Barbu Urleanu, Ion Oarcă, Ghiță Cuțuiu, Ion Urdăreanu, Ghemigeanu ș. a. Corespondența lui cu pașii de din dreapta Dunării o purta un bătrân anume Borănescu. Nu găsim între toți oamenii acești o singură Carada. Unde erau Caradalele patriotice pe atunci? Aci vom
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o discuție serioasă. A discuta va să zică a compara argumentele proprii cu cele ale adversarului și a destinge cu dezinteresare care e mai tare, care e adevărat. Dar când altceva zici, altceva [î]ți răspunde; când dai {EminescuOpXII 321} ici și crapă cine știe unde, când discuția, în loc de-a fi o comparare de argumente, degenerează în ceartă pentru vorbe, în logomahie și subtilități, discuția e stearpă. Am dovedit de zece ori ceea ce nu avea nevoie de dovadă: evidența; am dovedit că deasupra poporului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Un jurnal căruia îi erau destinate multe din întrebările mele, neliniștile dar și experiențele mele de muncă și viață. Student fără bursă sau beneficiar al unor burse asigurând minima subzistență, a trebuit să aplic deviza Legiunii Străine Franceze, mergi sau crapă pentru a-mi finanța studiile și existența cotidiană. Pașii m-au purtat prin hoteluri și restaurante, chelner. Prin paradisuri vegetale burgheze, ca grădinar sau ca om bun la toate. Prin case de comercianți cu petrol sau avocați de afaceri, ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Plină de promisiuni, la fel ca în 1900". Impresia că nimic nu s-a schimbat de atunci, sentimentul acut că odată ajuns în America, trecutul nu mai există, ci doar o imensă speranță se întinde înaintea ta. Mergi înainte sau crăpi, deviza Legiunii Străine. Ceea ce mă surprinde de la început în Canada, dar chiar de la început, este lipsa de generozitate "firească" a oamenilor, osificarea teribilă a administrației (care din multe puncte de vedere pare și mai monstruoasă decât cea românească), consumul fără
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu buget redus. Plus figura obosită a chelneriței, plimbându-se tot timpul printre clienții cu caschete trase pe ochi. Niciodată nu am văzut până acum o față de ființă umană atât de blazată, de împăcată cu soarta ei. Știe că va crăpa în acel fund nenorocit de lume, cu cana de cafea în mână, în condiția mizeră de chelner de motel-bar de autostradă americană. Când am ieșit din bar, puțin mai revigorat, în aerul rece se vedeau coloane mari de aburi înălțându
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
poezia lui macabră. Poate că, dacă scriu despre el, îl uit mai ușor... Mă găseam într-un lift transparent, suspendat deasupra oceanului, plasat pe laterala unei clădiri cu multe etaje, asemănătoare cu cele din Dubai. Pielea palmelor începe să-mi crape rapid, la fel ca pământul uscat de secetă. Desprind cu groază pielea palmelor, iar înăuntru se găsea un fel de mucilagiu negru-cenușiu în care apărea mugurele alb al unor boabe ca de fasole care puseseră stâpânire pe interiorul palmei mele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru construirea de mori, fabricarea de palete pentru roți de moară, pompe, apeducte, partea de jos a calei vapoarelor... dar și pentru fabricarea roților de căruță, a mânerelor de fierăstrău, a balustradelor și a porților. Ulmul nu este ușor de crăpat și este folosit ca pană pentru despicat lemne sau la fabricarea de șabloane pentru pălărieri, de cufere și cutii ce urmează să fie Îmbrăcate În piele, de sicrie, dulapuri și mese de mari dimensiuni. Acest arbore este Întrebuințat de sculptori
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
jos să fie adevărată. Răspuns: b Exemplul 5 Domeniu evaluat: Caracteristicile estetice și de prezentare ale țesăturilor Obiectiv de evaluare: Elevii vor fi capabili să precizeze factorii care influențează valoarea estetică a țesăturilor. EXEMPLU Fibrele de cauciuc devin rigide și crapă: a. în prezența luminii; b. în prezența umid ității; c. datorită fenomenului de ,,îmbătrânire”. Firele cardate de bumbac și tip bumbac se obțin din: a. fibre filamentare; b. fib re de lungime medie; c. fibre scurte; d. fibre lungi. Cerință
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
și Moș Ene umbla pe la gene, numai ce-o aud pe Leonora zicându-și una dintre multele ei snoave: Iarna trecută, pe la Bobotează, când era omătul până aproape de streașina bordeiului nostru și mai era un puișor de ger siberian de crăpau lemnele, tocmai mâncasem și fiindu-ne sete, zic "ian să aduc eu niște apă proaspătă"; drept care, iau cofa din tindă, deschid ușa să mă îndrept spre fântână și, ce crezi că-mi văd ochii? Când să cobor din cerdac, înlemnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
arheologul Anders Franzen l-a identificat. Specialiștii l-au ridicat era doar la o adâncime de 32 metri sub apă și s-au apucat să-l restaureze. O treabă anevoioasă, complexă, migăloasă, îngreunată de faptul că în 1961 vasul a crăpat și tot efortul s-a reluat, acțiunea de restaurare și consolidare durând mai bine de două decenii. Stăruința, răbdarea și ambiția restauratorilor te fac să meditezi la tenacitatea acestui popor și să te duci cu gândul la unele vase chinezești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a adresat el picherului Ciubotaru. Ian haidem să verificăm proporțiile! Și presupunerea sa nu l-a înșelat. A constatat că se procedase cu multă, chiar foarte multă zgârcenie, tocmai la ciment. Cum să dureze cât trebuie, cum să nu crape, să nu cedeze o astfel de placă pentru taluzarea malului, spre muntele abrupt, dacă din ea lipsea tocmai elementul menit să sudeze, s-o facă să dureze? Și Bițu nu s-a mulțumit cu o simplă constatare și o severă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
luni de zile acolo și În ianuarie ’49 am fost Încărcați În autocamioane și deplasați la penitenciarul Galați... Celularul de la Galați este asemănător cu cel de la Craiova. Era În potcoavă, niște celule numai beton, și pe pereți, și pe jos, crăpate de la cutremur..., și din cauza asta am răcit grav de tot și am făcut o congestie pulmonară. Pe noi ne-au dus acolo pentru că trebuia să fim judecați de Tribunalul Militar din Galați... Și așa s-a Întâmplat... În zilele cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima familie de români care ne-am trecut nemți.” Mă rog, am ajuns În Germania și pe urmă am revenit În țară. Și Îmi pare rău că n-am rămas „neamț”. Pentru că ce se Întâmplă acu’, la ora asta... Îmi crapă obrazul de rușine că sunt român. Oameni care au funcții, atribuții, și sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun-simț, Îi vezi În Parlament, Îi vezi În funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sau ceva. Dar el venea și Își găsea câte-o treabă sau câte un moment ca să reclame fie la gardian, fie la director. Și nici directorul nu i-a dat importanță... Pur și simplu nu i-a dat importanță și crăpa de necaz... Nu știu, n-o avut probabil posibilitatea să aibă discuții și cu alții, mai mari decât directorul... Nu era un ofițer politic În Închisoare? Era Burada. Da, a fost, dar ăsta a fost un muncitor, un analfabet, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ambele urechi”... „Da, poftim, Îs aicea, după dulap.” I le-am dat și o plecat. Și Îmi zic: „Bine că cel puțin m-am scăpat de ele onorabil”. După care, dom’le, Într-o zi, văd că a Început să crape peretele Între sala de așteptare și farmacie. Igrasia ajunsese la Înălțimea de vreun metru și jumătate, doi și atinsese deja și hârtia aceea roșie: „Mă, fir-ar al dracu’”... Și-am dat-o și pe-aia jos, și cu asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-am văzut... când l-o băgat În cameră: „O, mamă dragă, de ce m-ai făcut?”. N-o fost În stare să-și deschidă degetele la picioare... Ca să bată desculț e mai bine decât Încălțat, că are bocancul trepidații și crapă Între degete, se desfac degetele... Și mai era unu’ Vasile Savu de la Constanța, foarte bun mecanic. M-o Învățat el mecanica pă sticlă. Pe el l-o băgat la politici c-ar fi pușcat niște ruși În timpul războiului, da’ nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine, Chilința, Îi știu și numele... Și m-o cunoscut, că mă cunoștea... Și zice către mine: „De ce nu mănânci porumb? Toți mănâncă acolo ca porcii și voi nu mâncați”. „Domn major, am Încercat să mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf”... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui, crăpa bobul... „N-am putut să-l Înghit nicicum și Îmi părea rău că trebuia să-l scuip.” „Mă, prăjiți-l!” „Cum să-l prăjim, domn major?” „Măi, știți cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă cunoștea... Și zice către mine: „De ce nu mănânci porumb? Toți mănâncă acolo ca porcii și voi nu mâncați”. „Domn major, am Încercat să mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf”... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui, crăpa bobul... „N-am putut să-l Înghit nicicum și Îmi părea rău că trebuia să-l scuip.” „Mă, prăjiți-l!” „Cum să-l prăjim, domn major?” „Măi, știți cum? Luați vârfurile de la coceni și, pe un vârf care e mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu nu mă duc, că n-am cum, da’ m-or duce alții”... „Știi ce se Întâmplă? Se urcă până sus la plămânul stâng, se duce la dreptu’ și, când o ajuns la bază, după câtva timp dă În puroi, crapă pleura, ți se varsă În organism și ești gata.” Zic: „Știți ce? N-am avut nimic și am pierdut tot”. Și mă gândeam că, decât să sufer și să mă omoare cu foamea, mai bine... Și Într-o seară vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Galați. Închisoarea acolo... era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreo sursă din asta, mâncau mult, după perioade lungi de Înfometare... De exemplu, o dată au dat la toată lumea niște fasole de aia ungurească, d-aia neagră, care are un procent mai mare de grăsime, și unii au mâncat până au crăpat... Da’ special au dat, ca să moară! Și au murit și de la porumb. Mergeam iarna la cules de porumb din zăpadă galbenă cu pulbere... Și mâncam porumb, băi, ca porcii, ca să ne treacă de foame... Și porumbu’ ăsta Într-adevăr face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ghiuleaua din traseu, nici că singurul culoar liber ducea spre un stîlp de unde a ricoșat violent în geam. Și era doar o fisură, nu mare lucru, nici măcar nu s-a făcut cioburi geamul ăla. Și cine știe? poate era dinainte crăpat și acum toate oalele se sparg în capul lui, că ăia n-aveau de unde face rost de bani pentru un amărît de geam și repede și-au găsit vinovatul. Chestia-i cum de mingea n-a nimerit poarta trasată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a spus, deodată înfuriat de durerea ce-i tropăia prin tîmple: Vreau s-o duc pînă la capăt. Bine. Și fără cîrpă. Bine, sper c-o să te țină fruntea. Cornel a fost gata să-și izbească fruntea pînă să-i crape sau să crape peretele. Opt. Nouă. Zece. Unșpe. Doișpe. Treișpe. În interiorul capului lui Cornel ceva gelatinos se zguduia, fără a-și găsi locul. Paișpe. Cinșpe. Șaișpe. Capul lui Cornel bătea mai tare și mai tare în perete, mai să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]