1,170 matches
-
sufletească să fie posibilă. De cele mai multe ori însă, există îndatoriri, care trebuie respectate, până a putea ajunge acolo. În creștinism, de exemplu, cel doritor să ajungă în rai trebuie să creadă în Isus Hristos și eventual să urmeze ritualurile unei culte creștine. Se susține de către diverse culte că ajungerea în Paradis reprezintă eliberarea de toate lucrurile pământești și axarea pe o viață (strict) religioasă. Împărăția cerului (greacă: "basileia tou theau") în Iudaism instaurarea domniei lui YHWH în Israel și terminarea exilului evreilor
Rai () [Corola-website/Science/296769_a_298098]
-
occidentală a acestuia și, în special Roma, are o preponderență autoritară pe toate planurile. Această stare de lucruri se modifică odată cu mutarea capitalei la Constantinopol. Secolul al IV-lea d.Chr aduce sfârșitul lumii antice și triumful noii religii, cea creștină, ce este adoptată acum ca fiind religie oficială în stat. Tot în această perioadă, datorită presiunii popoarelor barbare, a germanicilor mai ales, precum și a războaielor civile, apare o criză deosebită ce duce la ruperea unității politice și economice a Imperiului
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
a Imperiului Roman ci prima mare acțiune temporală a spiritului catolic, prima încercare de ridicare pe pământ a “Cetății lui Dumnezeu”. Imperiul Carolingian este simbolul politic al noii lumi în care valorile romane și germanice se îmbină armonios cu cele creștine. Nu putem ignora rolul major al Sf. Augustin în istoria medievală apuseană. Dacă l-am ignora, n-am putea înțelege încercările occidentale de reconstituire a Imperiului Roman, cruciadele, Inchiziția, spiritul creator al catolicului pentru care acțiunea, faptele au o importanță
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
singurele drepte. Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini. Istoric și cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică. Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă) s-a produs, gradual
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
capitulațiilor a permis îmbunătățirea traficului dintre Europa și Palestina , inclusiv portul Jaffa. În aria actuală a orașului Tel Aviv , în Yaffa și în afara ei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX - lea câteva încercări de colonizare creștine -a unor creștini protestanți americani și germani . In anii 1853-1859 un grup de creștini adventiști americani din Philadelphia a întemeiat o comunitate numită Mount of Hope (Muntele Speranței )în preajma rîului Ayalon ,la nord-est de Yaffa, pe locul unde astăzi se
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
Treime”. Primele două concilii ecumenice (Niceea - 325 și Constantinopol - 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel că din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de o "adevărată cinstire în toată lumea creștină a Sfintei Treimi." Doctrina Sfintei Treimi exprimată în forma: „Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic în ființă, este Dumnezeu Atotputernic, Preexistent firii și complet Independent în raport cu orice” într-adevăr face deosebire în mod fundamental de majoritatea
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
de armonizare a scrierilor religioase iudaice cu filosofia greacă și cu datele științifice ale epocii. Philon, folosește o serie de alegorii și reduce semnificația pur verbală a textelor, accentuând sensul lor de inspirație divină, accesibil însă numai inițiaților. Părinții bisericii creștine au urmat și ei aceeași cale, subliniind totuși că spiritul Vechiului Testament se revelă cu adevărat abia în Noul Testament. Acest punct de vedere este și astăzi reprezentat de Biserica Catolică, de ex. în decretul asupra Sfintei Scripturi adoptat la al
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
militant(...) La o privire superficială, cartea pare născută dintr-o mare ură împotriva rasei evreiești; la o privire mai adâncă, se vede că ea s-a născut, de fapt, dintr-o mare îngrijorare: cea față de destructurarea tradiției legitimante a Europei creștine - proces prea sistematic (atunci ca și acum) spre a nu fi, măcar în parte, unul premeditat. În acest cadru, elementul evreiesc funcționează, în opinia lui Ilariu Dobridor, ca agent patogen, căci mergând înapoi, pe firul fiecărei idei dizolvante, dăm invariabil
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
câteva lăcașuri de cult datorită vieții nomadice. Sub Ogodai, multe proiecte majore au fost realizate în Karakorum. Au fost construite palate, temple budiste și taoiste, moschei și biserici. Religiile dominante erau shamanismul, tegrismul și budismul, deși soția lui Ogodai era creștină nestoriană. Trei din hanatele mongole erau islamice. Cea mai veche sursă mongolă ce a supraviețuit este "Istoria secretă a mongolilor", ce era dedicată familiei regale, scrisă după moartea lui Genghis Khan. Cuprinde o genealogie însemnată și biografia lui Genghis, acoperind
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
(în ebraică משה, "Moshe", citit "Moșe" cu accentul pe "e") este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei, și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt (după una din cronologiile presupuse, în jurul anului 1250 î.Hr.) El este cunoscut la evrei ca "Moșé Rabenu" („ Învățătorul nostru”) sau, mai rar, "Moșé ben Amram", Moise, fiul lui Amram, și
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
Ekzempliarski, un profesor de patristică la Academia Teologică din Kiev, considera că învățătura etică a lui Tolstoi este în complet acord cu aceea a Sfântului Ioan Gură-de-Aur, și că ținând cont de faptul că toți ceilalți Sfinți Părinți ai bisericii creștine timpurii au fost și ei de acord cu Gură-de-Aur, practic mesajul social al lui Tolstoi coincide cu învățătura adevăratei ortodoxii. Ekzempliarski considera că teologia rusă este principala vinovată de scandal, pentru că a deviat de la învățătura socială a lui Hristos, și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Iesus"; n. ca. 4 î.e.n., conform Bibliei la Betleemul Iudeei, ca fapt istoric probabil la Nazaret — d. ca. 30 e.n., Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l drept Fiul lui Dumnezeu, drept Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic și drept al doilea personaj al Trinității creștine. Isus a fost un predicator iudeu din Galileea, Iudeea, ce a trăit în timpul ocupației romane a Israelului, a fost
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Sfântul Carol Borromeo), moaștele fiind introduse într-un medalion prins de sculptura mantiei. Ritul benedictin este un rit latin, desprins din ritul roman. Acest rit este specific ordinului benedictin al Bisericii Romano-Catolice. Ritul mozarab este un rit latin specific Spaniei creștine din timpul vizigoților. Acest rit este în prezent aproape dispărut, fiind practicat doar în puține regiuni de acolo, cum ar fi în zona din jurul orașului Toledo. Asemănător cu ritul celtic, ritul galican este un rit latin care a apărut în
Ritul latin () [Corola-website/Science/299933_a_301262]
-
să aibă o relație directă cu Dumnezeu, precum și voința de a pune în practică principiile creștine nu numai în vederea vieții viitoare, ci pentru viața de toate zilele. În primele secole creștine a apărut erezia monarhismului, potrivit căreia în Sfânta Treime creștină, Tatăl ar fi superior Fiului și Duhului Sfânt. Părinții Bisericii s-au împotrivit zicând că cele trei persoane ale Treimii ar fi egale, fără ca vreuna să le guverneze pe celelalte. Astfel, dacă - după Biblie- Dumnezeu l-a făcut pe om
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Sărmanii soldați ai lui Christos și ai Templului lui Solomon (), cunoscuți mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (), Au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine. A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creștini în Țara Sfântă. Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
1129, la Conciliul din Troyes, Ordinul a fost oficial recunoscut de Biserică. O dată cu acest act formal, templierii au devenit o destinație preferată a donațiilor din Europa, primind bani, pământuri și fii de nobili de la familii dornice să sprijine lupta (considerată creștină) din Țara Sfântă. Un alt beneficiu l-au primit în 1139, când bula papală a papei Inocențiu al III-lea "Omne Datum Optimum" i-a scutit pe templieri de la supunerea la legile locale. Acest lucru însemna că templierii puteau traversa
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
evanghelice de viață activă și contemplativă autonomia scaunelor era acordată în schimbul serviciilor militare pe care acestea le aduceau regatului ungar de asemenea și culoarea mingii va fi schimbată în galben pentru a da un constrast mai bun psilantropismul ca erezie creștina prin însăși numele său își dovedește mărturisirea de credință psilodoar antroposom pe uscat mai există câteva vârfuri mai înalte dar acestea nu sunt verticale realitatea era filtrată cu grijă evenimente dispar și sunt înlocuite cu expresii și cuvinte doctrinare plate
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
mamei sale, unde avea grijă de turmele de vite și petrecea mult timp afară cu alți băieți. Mai târziu avea să afirme că viața sa timpurie fusese dominată de „tradiție, ritualuri și tabuuri”. Ambii săi părinți erau analfabeți, dar fiind creștină devotată, mama lui l-a trimis la o școală locală metodistă, la vârsta de șapte ani. Când a fost botezat în cultul metodist, lui Mandela i-a fost dat prenumele englez „Nelson” de către profesoara sa, care nu dorea să rețină
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
zile ce vor fi grupate în luni. În epoca actuală, în majoritatea țărilor islamice se folosesc în paralel cele doua calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie”, stă la originea împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
cărei durată se întinde din secolul al V-lea până în secolul al XVIII-lea. Ideologia dominantă a orânduirii feudale a fost cea religioasă - creștinismul pentru Europa, islamismul pentru Orientul apropiat și nordul Africii, budhismul pentru Orientul îndepărtat. Biserica - îndeosebi cea creștină - acaparase pământ, putere politică și întreaga viață culturală. Dogmele religioase serveau integral intereselor claselor dominante, de aceea ele constituiau elementul primordial și baza oricărei gândiri teoretice a reprezentanților acestor clase. Este cunoscut faptul că în această perioadă filosofia a devenit
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
cezaropapismului, și dacă acesta a fost motivul pentru care premilenialismul a fost condamnat de Biserica Catolică. Postmilenialismul crede că Hristos se va intoarce după („post-”) o mie de ani literală sau la figurat, în care lumea să fi devenit preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
ואלה שמות ("We-eleh hașemoth", " Iar acestea sunt numele ..."). În LXX e denumită Ἔξοδος, adică ieșire (cuvântul mai poate însemna și marș, expediție militară; procesiune solemnă), de la evenimentul principal al cărții — ieșirea evreilor din sclavia în Egipt. Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Exodului a fost pusă laolaltă de redactori folosind trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Exod 1-17 (pe alocuri în combinație cu E și P) și
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
primul ei cuvânt. În Septuaginta (LXX), traducerea Bibliei ebraice în elenă, e denumită Γένεσις, (Ghenesis, sau în pronunția neogreacă Iénesis) adică Facerea, sau originea sau nașterea), iar în traducerea latină (Vulgata), asemănător: Genesis sau Liber Genesis. Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Genezei ar fi fost alcătuită de redactorii ei pe baza a trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Gen. 2.4b-25 (a doua relatare a Creației
Geneza () [Corola-website/Science/308651_a_309980]
-
împreună lucrător cu Hristos la zidirea Trupului Său tainic, al Bisericii. Din anul 1994, Prea Sfinția Sa a adus o contribuție deosebită la susținerea și dezvoltarea învățământului teologic universitar clujean și la formarea viitorilor slujitori ai Bisericii, prin predarea cursurilor de Morală creștină și Spiritualitate ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. De asemenea, predă cursuri de Filozofia religiei la Facultatea de Drept din cadrul Universității creștine ,Dimitrie Cantemir”. Prin Sfintele Liturghii săvârșite în paraclisul Seminarului Teologic, prin întâlnirile semestriale cu elevii seminariști
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
săi exegeți, temele sale favorite sunt sentimentul absenței, conflictul dintre rațiune și pasiune, trecerea timpului și cântul unei Naturi idilice, care servește de contrast pentru sentimentele dureroase ale poetului. Garcilaso crede într-o lume transcendentală, care nu este cea religioasă creștină, ci cea păgână : <poem>„"Contigo mano a mano" "busquemos otros prados y otros ríos," "otros valles floridos y sombríos," "donde descanse, y siempre pueda verte" "ante los ojos míos," "sin miedo y sobresalto de perderte.” (Égloga primera)"</poem> <poem>„"Cu
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]