1,180 matches
-
În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
celălalt, eu n-am spus că la dreptul are șase, ci la stîngul! ― Cum, îndrăznești acum să schimbi vorba?' se răsti pungașul cu cinci, gata să sară să-l ia la bătaie. ― Iacă, asta-i bună! râse popa. Stai, măi creștine, că și la stângul am tot cinci degete, ca toți moșii și strămoșii mei! Poftim de te uită! Și popa, săracul, om cumsecade și voitor de bine, se descălță și la stângul, ca să le arate că are tot cinci degete
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu Onofrei, trăgând de proțap un car): Las' pe mine, că de-acu' eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de nicăieri decât de-acasă de la mine. Și-i duc spre vânzare la iarmaroc, precum bine am chibzuit mai înainte. Oare-s marfă proastă pentru cine ar avea trebuință de doi boi? ONOFREI: Asta-i altă poznă! Apoi acu', măi creștine, odată cu amurgul, te-ai trezit să mergi la târg? Nu-ți fie cu supărare, cine ești dumneata? DĂNILĂ: Și dacă ți-oi spune, ai să știi? ONOFREI: Oi ști de-acu'-nainte. DĂNILĂ: Apoi eu îs Dănilă, de-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am mai văzut așa de cătrănit de când s-a Împușcat asfaltul pe podu` lui Oprescu, pe onoarea mea! Bei, taci, oftezi, te uiți lung. Dacă n-aș ști cum stai În buletin aș spune că te ai Îndrăgostit de vreo creștină nurlie. Strici atmosfera-n locantă, se produce Gabi Luncă, ți-am adus-o de-acasă și pe Romica Puceanu, șaraiman e pentru tine, din partea noastră. Râzi și pupă-ne, la trecutu-ți mare, mare viitor! Paharul cu tămâioasă este ridicat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de la Cetățuia Tematica iconografică și trăsăturile stilistice ale picturii bizantine, care s-au răspândit în toate țările ortodoxe, inclusiv în Moldova, au evoluat în strânsă legătură cu dezvoltarea învățăturii creștine și a vieții bisericești în general. Încă din primele secole creștine bisericile au fost împodobite cu picturi religioase. Pentru creștinul ortodox, icoana este un mijloc de întâlnire sau de comunicare între cel care se roagă, pe de o parte, și Dumnezeu cu sfinții din cer pe de altă parte. Icoana nu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cultură europeană. Ea se încadrează perfect în peisajul natural al vechii capitale moldave. Fiind hărăzită de la început Patriarhiei Ierusalimului, a avut o destinație specială de a avea călugări cărturari, care să transmită prin cărțile lor, învățătura de credință în toată lumea creștină, de aceea nu a avut o obște numeroasă, ci, cât să îndeplinească aceste idealuri. Viețuitorii de aici au avut și activități specifice oricărei așezări mănăstirești cum ar fi: slujbele bisericești zilnice, lecturi din cărțile liturgice și teologice în vederea pregătirii predicilor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
săi (I was one of them). Vezi povestea mea de pe malul lacului Leman, una din primele ieșiri de tip : lux schwitzerian. Mie însă nu îmi era frică de întoarcere, în sensul reputației, ba deloc. Există o lungă listă de feministe creștine cu supărări asemănătoare. La noi, prima supărare a devenit publică în 1994, prin cartea Ancăi Manolache Problematica femenină în Biserica lui Hristos (Mitropolia Banatului. Timișoara). Prin necuviință, ele vor înțelege ceea ce au văzut cu ochii lor la Oxford. Adică ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ideii expuse. Toate te reprezentăm. Tu ești un demiurg mai muritor decât noi, dar mai cunoscut datorită nouă. Și tu, chiar mort, ai șansa să trăiești, da, cititorul e stăpânul de drept, noi, preotesele sau vampirii lui. Obedientelor! Nicidecum! Suntem creștine până în măduva oaselor. De când e Cuvântul. Templul nostru e cartea și zeul pe care îl slujim, cititorul. Noi am creat veșnicia lumii cu vorbe, am făcut-o să sune. Noi suntem libretul vieții și al morții. Lumea ne vorbește, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viitoare vine În vizită fiica mea. Aveți o fiică?. Da! și un băiat. Soțul meu a rămas În apartamentul din București. Doamne, iartă-mă!. Nu mai Înțeleg nimic! Dar nu-i așa de greu!. Eu am vrut să devin o creștină adevărată și să vin la mănăstire. Deja au trecut nouă ani de când sunt aici. Noi suntem angajate cu carte de muncă. Mai am un an până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
boală foarte contagioasă. într-un final, a început să țipe: —CURVIȘTINĂ obraznică ce ești! Poate că asta se poartă la New York, dar acum nu ești în New York și cât timp trăiești sub acoperișul meu o să te acoperi ca o bună creștină! Simțeam că mă cuprindea vechea mea frică. începusem să tremur și aveam senzația că-mi vine să vomit din cauza țipetelor și a urletelor. A fost oribil. Mi se părea că a venit sfârșitul lumii. Am plecat din cameră în goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
își permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru el și familia lui începând cu mai bine de cinci generații în urmă era o mândrie neasemuită, fiind practic însemnul bărbăției și puterii lor, să fie motiv de batjocură pentru o creștină nesimțită? Niciodată, asta era o insultă prea mare adusă la adresa familiei, religiei și în general a oricărui lucru care privea tradiția musulmană și pe el. E adevărat că Abdulah s-ar fi bucurat oricând de farmecele trupului tinerei cu dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ioan a fost ales patronul mănăstirii, ci și din marea sa evlavie față de acest sfânt care potrivit cuvintelor Mântuitorului este “cel mai mare bărbat născut din femeie”. Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul au fost descoperite în vechime și împrăștiate în toată lumea creștină. Istoria descoperirii acestor sfinte moaște și până la aducerea lor în Secu a fost alcătuită de fericitul ctitor, iar ceea ce este în continuare s-a adăugat de către unii călugări din soborul acestei mănăstiri. În izvoarele ce menționează despre existența în timp
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de la o bătrână din neamul Mavrocordaților, cu hrisov de la Grigore Ghica voevod, care a întărit acea danie. Piciorul Sfântului Ioan s-a păstrat în familia Mavrocordaților din timpul lui Grigorie Ghica și până a fost dat Schitului Prodromu. Sentimentul evlaviei creștine împuținându-se din sânul acelei familii, bătrâna a socotit de cuviință să-l dea la o mănăstire, iar binecuvântarea a fost pentru Sfântul Munte... Se spune că pentru creștin, orice pământ străin îi este patrie și orice patrie îi este
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
conservat prin celibat, prin neputința ca fiul de popă să fie iar popă (căci n-avea fii), este originea întregei democrații. Astfel biserica, care prin concesiile ce le-a făcut feudalismului s-a renegat de atâtea ori de la spiritul legei creștine, născute din superfluența culturei Imperiului roman, biserica, care numai după nume era creștină, biserica, care întru crearea atmosferei trebuincioase pentru feudalism devenise un păgânism germanic, prin simplul fapt al celibatului a nimicit feudalismul - și pe sine însăși. ["ARTA DE A
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
material al preoțimei) creștinismului a fost silința de-a creștina pe cei bogați și mari. Fiind religia creștină așa cum ea era, trebuia, pentru a fi primită de clasele superioare, ca să facă concesiuni. Prin asta ea în//cetează de-a fi creștina. De-aci se-ncepe falsificarea ei și prefacerea într-o religie, care, ca toate cele orientale, n-a fost decât înrădăcinarea subiectivă a unei stări sociale date și credința cumcă D-zeu a lăsat teleologic ca toată împărțirea lucrurilor și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înalță gând, Iar dragostea din inimă-mi se-adapă, Cu foc în apă și cu apa-n foc arzând... Ca o păgână în fața iubirii ce mă-nchină, Mai cad și mă ridic cu inima prea plină De lacrimile blânde de creștină, Ce toată viața ei a jinduit Lumină... Dor de iubit Se plimbă prin mine un abur de gând, În parcul de colo, prin cerul plăpând Și-n pietre se-agață și-i sângeră firul, Prin zori ce se-arată, se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a parvenit știrea că te interesezi de o crimă. Pierzania pare să te urmărească, messer Alighieri, așa cum umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul se ridică brusc, cu chipul Împurpurat de furie. — Cum cutezi, nerușinatule! Te vei căi pentru nebuneasca semeție cu care asociezi numele Sanctității Sale cu gestul unui scelerat. Uiți, se vede treaba, că nu ești În lanțuri numai prin benigna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu dna Wharton a fost suficientă pentru a-i dezvălui măsura personalității ei copleșitoare. A-i fi secretară Înseamnă a-i fi sclavă, oricât de luxoase ar fi condițiile, iar scările lor de valori sunt, până la urmă, incompatibile. Theodora este creștină convinsă, interesată de misticism (atât de tradiția occidentală, cât și orientală) și, deși cu o atitudine mai puțin critică față de comportamentul neconvențional decât Peggy James, În adâncul inimii dezaprobă la fel de categoric modul de viață al lui Edith Wharton. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cauză, Mamaia insista să li se spună „doamnă”, discuții la care Va, indiscret și atras mai mult de misterul anunțat, asista ascuns prin unghere ori chiar pe sub paturi. În șoaptă și stăpânite de teamă, mironosițele care pretindeau că-s bune creștine, spuneau: Să știți că nu numai cotuna noastră știe, ci tăt satu’ până-n „Trei calici” și „Peletuci” că femeia lui face vrăji și te poate preface În orice animal vrea ea! Da, doamnelor hăi, eu am auzit că face boscorodeli
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de pădure au căpătat aceiași culoare rumenă ca și cea a curcanului, bunica Ileana a turnat o sticlă de Monopol, pe jumătate plină, cu rachiu moldovenesc de tescovină, „di douî ori tras!” peste Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra celor trei tăvi Îmbietoare, tăria din rachiu se transforma Într-o vioaie flacără albăstruie, semn că În interior se ascunde o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Părea greu și ireal pentru ei să le spună că trăise printre armeni și evrei de la care bunică-sa cumpăra vin și mătase, iar mai târziu, când stătuse o vară la Isfahan, se plimbase adesea prin Jolfa, în jurul bisericii jumătate creștine - jumătate șiite, iar în vechile așezări evreiești se ducea să se roage în Masjid-e Jome Atiq, sub caligrafiile ei cufite. Pentru Omar, Dumnezeu era unul și-același și pornea de la Zoroastru. Religii diverse și mai târzii mărunțiseră din el porții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
căsătoriți vreme de patru ani fără ca ea să fi rămas însărcinată, simțiseră cum crește în jurul lor, încă din al doilea an de căsătorie, zumzetul unui zvon dezonorant. Astfel că, într-o bună zi, Mohamed se întorsese acasă cu o frumoasă creștină cu cosițe negre împletite, pe care o cumpărase de la un soldat ce o luase roabă într-o incursiune în împrejurimile Murciei. O numise Warda, o instalase într-o încăpere micuță care dădea spre patio, curtea interioară, spunând chiar că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voce de bărbat răgușit frazele pe care le ținuse minte: — Ni s-a adus la cunoștință de către inchizitori și alte persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii încearcă să le ademenească pe creștinele proaspăt convertite, cât și pe copiii lor, dându-le cărți de rugăciuni evreiești, făcându-le rost la Paște de azimă, învățându-le care sunt felurile de mâncare interzise, convingându-le să se conformeze legii lui Moise. Sfânta noastră credință catolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la ei, fiule, și ajută-mă să mai răscumpăr vreo câțiva, mai degrabă decât să umbli după o himeră, căci, fii sigur de acest lucru, niciodată pe pământ andaluz un musulman nu va mai putea porunci unui creștin, nici măcar unei creștine. Și dacă te îndărătnicești să vrei s-o recuperezi pe femeia asta, va trebui să treci printr-o biserică“. Dădu drumul unei înjurături și își trecu palmele peste față, înainte de a continua: „Află-ți refugiul în Allah și roagă-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]