1,219 matches
-
cruci la gâtul câinilor” <endnote id="(100, p. 127 ; vezi și nota 292)"/>. Dintre necreștini, nu numai evreul, ci și islamicul sau păgânul putea juca un astfel de rol. Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe oameni de sinceritatea opțiunii sale - spun diverși cronicari - „a sfărâmat acea cruce, pe care jurase, și a aruncat-o În privată” <endnote id="(383, p. 99
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
socoteală autorităților pentru abuzurile săvârșite cu prilejul unei acuzații de omor ritual (maltratarea și arestarea nejustificată a unor evrei, lapidarea altuia de către localnici etc.), autoritățile polițienești și administrative și-au justificat demersurile abuzive prin „opinia generală că evreii folosesc sânge creștinesc” <endnote id="(97)"/>. La o concluzie similară a ajuns medicul și teologul Virgil Ciobanu, Într-un studiu publicat În 1924 cu privire la legenda practicării de către evrei a infanticidului : „În Ardeal - scria el -, credința În omorul ritual [practicat de evrei] este generală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
omoare sau să prade un turc, un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Să ucizi un necreștin deci părea să fi fost pentru moldoveni o datorie creștinească, iar despre cel ce s-ar fi purtat mai blând cu necreștinul considerau că s-a abătut de la „dreapta credință” (idem). Cu alte cuvinte, pentru astfel de crime - doar pentru că erau comise Împotriva unor străini necreștini - nu se intra În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sfaturi jidovești,/ De mărfuri prădându-le,/ La jidovi vânzându-le !/ Care boltă mai era,/ Jidovii le-o arăta ;/ De era moldovenească,/ Ei le zicea că-i grecească,/ Și turcii aprinși pe loc/ O despoia și-i da foc,/ Dând averea creștinească/ În mâna cea jidovească” (6, p. 71). Tot În acea epocă, Alexandru Pelimon a publicat romanul Catastrofa Întâmplată boiarilor În muntele Găvanul, 1821 (București, 1864), În care evocă și el Eteria. Boierii români și eteriștii greci sunt măcelăriți de turci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fapt, „Profirom”), la final l-am Întrebat pe părinte de numele torționarilor săi. Mi le-a spus pe toate și m-am cutremurat numai auzind nume de preoți care l-au turnat fără nici cea mai mică urmă de mizericordie creștinească! Fiind Încorsetat de legi, mă voi abține de a nominaliza pe cineva, Însă voi face publice numele tuturor cadrelor Securității care s-au ocupat de „caz”. Pentru a-l Încărca și cu alte alea, ofițerul specificase faptul că „(...) tatăl celui
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din perioada cât a fost refugiat la Pungești, ca pe un flăcău muncitor și ca un talentat viorist. I-au căutat mormântul în cimitir, l-au găsit, au vorbit cu preotul și acesta i-a făcut la mormânt toate rânduielile creștinești . După ce au terminat și-au luat rămas bun de la Ion Lungu iar de la Gheorghiță, cel înmormântat , și-au luat rămas bun pentru totdeauna. S-au întors cu sufletul îngreuiat de durere la Galați și i-au anunțat pe alde Gheorghiu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au răspuns aproape monosilabic, printre dinți, alții au rămas uimiți de îndrăzneală, iar cineva, ceva mai târziu, a zis că „Și-a făcut-o cu mâna lui!” Nu și-o făcuse cu mâna lui, ci cu gura, adresând un salut creștinesc, românesc, așa cum se obișnuiește în popor și astăzi, când de la Paști până la Înălțare oamenii se salută cu „Hristos a înviat” în loc de „Bună ziua”. Cineva a „ciripit” la urechea stăpânirii aservite Moscovei și profesorul Luca n-a mai ajuns acasă, aniversându-și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-l învăluie cu zâmbetul ei unic, să-i dăruiască aleasă gingășie și tandrețe din inepuizabila rezervă de lumină a ființei sale. Cu siguranță, ultimul și cel mai tragic rol al său, a fost acceptarea suferinței trupești cu nesfârșită răbdare și creștinească temeritate, ca element esențial purificării. Apropiindu-se tot mai mult de marea trecere, Ada conștientiza cu luciditate, că ivită din umbră se va reîntoarce în umbră, că a fost un timp în care n-a existat și va veni unul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în exterior, așa că cel puțin din punct de vedere profesional nu știam ce li se putea reproșa. (Îmi vine să râd când îmi amintesc despărțirea de ei la plecarea spre Madrid, când mă căinau ca la prohod, cu clasica formula creștinească: "Unde te duci tu Vasile, dragul nostruuu...?".) Un prim-colaborator cu gradul de consilier, în toate ambasadele din lumea civilizată, e o "instituție" importantă. El e diplomatul care practic organizează și supervizează activitatea ambasadei în toate sectoarele, reprezintă pe șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
obsedată doar de ea Însăși și de cariera sa de actriță. Mi se părea de neiertat, ca și Natașa din Trei Surori sau Serebreacov din Vania, ori Iașa din Livada. Față de asemenea tipuri umane nu găseam nici un fel de milă creștinească. Îmi sunau mereu În ureche cuvintele lui Cehov: „nici eroi, nici ticăloși“, dar mi-a luat ceva timp ca să ajung să le și Înțeleg... Splendidul Teatru Nissei din centrul orașului, construit În formă de scoică, strălucind alb-albastru, se potrivea minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai ales, lovind-o cu îndârjire. Ne înțelegeam, ne simțeam apropiați doar când citeam împreună acele balade istorice, din cărțuliile aduse de ea de la țară. Nu este exclus ca tocmai ea să-mi fi deschis ochii asupra morții eroice și creștinești a lui Constantin Brâncoveanu, a cărui figură și epocă mă obsedează până azi. În anii următori, am mai văzut-o de vreo două-trei ori, când a venit pe la noi, nu știu de ce (probabil ca să ne ceară bani) și o dată, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un act de trezire și un îndemn la o participare conștientă, la o înțelegere a efectului real al liturghiei. E uimitor cum atâția credincioși se mulțumesc cu actele exterioare ale devoțiunii, dar nu își schimbă comportarea, în fapt doar aparent creștinească. Nimic nu e mai radical incompatibil cu superficialitatea decât o viață creștină, iar gesticulația riscă să fie cu atât mai superficială, cu cât e mai vizibilă (ceea ce nu înseamnă că cea autentică și profundă trebuie neapărat să fie ascunsă). Apoi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mi se pare că nu-l poate înțelege pe unchiul Constantin, mai ales atunci cînd el este bun, blând și „prea” delicat, când este modest și când se exprimă prin smerenie. Mi se pare, chiar, că aceste calități, în fond creștinești, că noblețea sufletească a lui, este socotită ca un defect al unui om atât de mare, la un profesor universitar atât de celebru, la un profesor universitar emerit. Mi se pare că tanti Măriuca ar fi dorit ca soțul său
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-un pervaz, Slabă, slabă sărăcuța Și cu lacrimi pe obraz”. Am văzut-o plângând când a murit fatele Neculai; am văzut-o purtând parastasele bunicilor Vasile și Iordana. Am văzut-o speriată când a murit tata. Postea după vechea rânduială creștinească. Deși postea, nu ne obliga pe noi copiii să postim așa cum postea ea. La soroacele obișnuite să se facă pomenirea morților, făcea colivă, cumpăra străchini și linguri de lemn și căni de lut, pe care le „împărțea”, cu lumânare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
confesiune romano-catolică, se afla o învățătoare-Maria Scutăreanu-, divorțată de soțul ei Vasile Șeremet, care pentru că fusese legionar era acum condamnat la ani grei de închisoare. Și eu și soția, ne-am împrietenit cu „doamna Maria” care ducea o viață creștinească deosebit de curată. În anul 1955, sau poate -56, soțul doamnei Maria a fost pus în libertate, a venit la soția sa, deși știa că-i divorțată de el, și astfel l-am cunoscurt. De la dânsul am aflat despre poezia orală
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc care nu putea fi îndepărtat de nici o putere. Multe femei tinere au rămas vădane de război și după un anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prohodul. Cu acest prilej, cimitirele erau pline de oameni și care împărțeau pomene, care primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc care nu putea fi îndepărtat de nici o putere. Multe femei tinere au rămas vădane de război și după un anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
A avut ca pseudonime Nic, Nicu Cotlarciuc „și mai cu seamă Nico C., C.N., un candidat în teologie, Nico C... ciuc”. Informațiile despre părinții lui Nicolae sunt destul de puține, dar suficiente pentru a vedea de unde a moștenit viitorul mitropolit spiritul creștinesc și primit buna educație. „Părinți țărani din munții românești ai țărișoarei noastre”, Teodor și Ioana l-au crescut pe copilul lor în frică de Dumnezeu, ducându-l la Biserică și învățându-l încă de mic să cânte și să citească
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
are menirea de a fi totodată și un harnic și conștient răspânditor al ideii unirii și un propagator al unificării sufletești a neamului nostru din toate colțurile pământului românesc. Cu pregătirea științifică ce o are, cu bunătatea și modestia lui creștinească nu ne îndoim că noul episcop Nectarie va începe o activitate binecuvântată de Cel de Sus în episcopia cea nouă, și totuși atât de veche, din Cetatea-Albă”. Lucru foarte adevărat, căci urcușul lui Nectarie pe treptele arhieriei nu se oprește
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
la grandioasele manifestări aranjate în cinstea regelui Carol al II-lea, făcând parte din suita acestuia. „Fiind suferind și de inimă, efortul l-a epuizat, și în ziua de 4 iulie, la orele 14 și un sfert și-a dat creștinescul suflet, la numai 60 de ani, în locuința sa din Cernăuți, de pe strada 11 Noiembrie, nr. 54A, după ce a păstorit 11 ani Mitropolia Bucovinei și a Hotinului”. Cu siguranță că munca încordată, pusă în slujba marilor și istoricilor realizări pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
tuturor bisericilor vestesc tânguitor credincioșilor că arhipăstorul lor, Nectarie, s- a săvârșit întru Domnul. Vestea tristă ne-a îndurerat adânc sufletele, văduvite de arhiereasca sa mângâiere și binecuvântare. Prea devreme s-a stins o viață în plină desfășurare a virtuților creștinești! Prea aspră este încercarea și prea crudă lovitura care ne-a nimerit! Dar în fața voinței dumnezeiești trebuie să ne închinăm cu evlavioasă supunere și creștinească resemnare. De aceea nu ne rămâne decât să ne înecăm durerea în izvorul lacrimilor, care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mângâiere și binecuvântare. Prea devreme s-a stins o viață în plină desfășurare a virtuților creștinești! Prea aspră este încercarea și prea crudă lovitura care ne-a nimerit! Dar în fața voinței dumnezeiești trebuie să ne închinăm cu evlavioasă supunere și creștinească resemnare. De aceea nu ne rămâne decât să ne înecăm durerea în izvorul lacrimilor, care curg din belșug pe fața tuturor. Din corpul acesta neînsuflețit și-a luat sborul spre cer un suflet bun și blajin, un suflet împodobit de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Moartea sa o deplânge și Universitatea „Regele Carol II” [...]. De aceea, numele său se va pomeni totdeauna cu evlavie și recunoștință alăturea de marii ctitori și adăugători ai bisericii drept măritoare din Bucovina. Cade-se deci să ne plecăm cu creștinească resemnare în fața rămășițelor sale pământene și să rugăm pe Dumnezeul părinților noștri să-l primească în ceata celor drepți. Fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică!”. De cealaltă parte, patriarhul îi alină pe „jalnicii ascultători”: „nu mi-aș fi putut
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în viața sa „o durată de nobile eforturi pentru reîntoarcerea eparhioților sudbasarabeni la adevărata matcă de cuget și credință a neamului”. Drept consecință a bunei sale păstoriri în această demnitate, și ca o „încununare a ostenelilor sale întru sporirea virtuților creștinești și etnice ale românilor de la «fruntariile periclitate» ale țării”, N. Cotlarciuc a fost ales în ziua de 10 noiembrie 1924 mitropolit al Bucovinei și arhiepiscop al Cernăuților. „Ca fost profesor de Teologie...și ca fost episcop de Cetatea Albă, Î
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]