1,151 matches
-
bătrânul călugăr... Toamna încearcă să facă primii pași, timizi încă. Semnul că zâna a poposit deja pe culmea Repedii sunt cele câteva frunze galbene atârnate pe un firicel de ram al teiului din fața cerdacului meu. În fiecare toamnă, pe aceeași crenguță. Le așează precum o doamnă cochetă își punea pe vremuri o floare în pălărie... Adierea vânticelului de dimineață leagănă din când în când frunzele, atrăgându-mi atenția că măiastra din creasta Repedii își adună dălcăușii și îndată va coborî, îmbrăcând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
presupus că sunt de la DNA și că vin pentru percheziții și arestări. În drum către mașina de servici, am luat cu mine ultima căciulă cu banii-șpagă, de la poartă. Am facut bine. I-am dosit în punga asta răpănoasă. și între crenguțele unui arbore, de pe marginea drumului... La intrarea în elicopter, m-au dat afara, din rândurile implicaților; m-au trimis acasă, iar eu am recuperat căciula cu euro, și-am venit la tine. Vă-leu, vrei să mă bagi în cine știe ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
După multe căutări, găsi și soluția pe care o aprecie ca fiind cea mai de acceptat. Prin urmare, luă arma, două cartușe și porni, către malul acelui canal de irigații, unde săvârșise odioasa crimă. Adună o grămadă de crengi și crenguțe, de vegetație uscată și făcu o movilă destul de mare, pentru scopul pe care și-l propusese. Puse cele două cartușe pe țevi. Urcă arma cu țevile spre cer, și trase, fără să ochească ceva anume. Apoi desfăcu arma, în cele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pitó, pe a cărui piele se puteau vedea o mulțime de semne care aveau să-i servească pentru a-și aminti de unde veniseră; pe o mare hartă marină, țesuta din frunze de palmier, pe care micile scoici reprezentau insule, iar crenguțele și penele colorate simbolizau vânturile și curenții; și, în fine, pe puntea catamaranului, unde Miti Matái marcase, cu ajutorul focului, o infinitate de stele și de constelații, astfel că băiatul să poată citi dinspre prova spre pupă toate Avei’á posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
daunele produse de temuții teredos, care încă nu erau majore, dar care ar fi devenit dacă ar mai fi rămas încă vreo câteva săptămâni în larg. Respingătorii viermi ajunseseră deja la patru centimetri lungime și unul diametru și, introducând o crenguța în găurile formate, era ușor de constatat că unele dintre ele erau adânci de opt centimetri. Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând scurgeri de apă aproape neglijabile, însă numărul imens de găuri din exterior le permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înaintealor? — O să ne taie-n bucăți și-o să ne smulgă inimile... Îi privi unul câte unul. De-aia e atat de important să nu rămână pe insula nici cel mai mic semn al trecerii noastre. Nici o urmă de picior, nici o crenguța franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad, crenguțe și jir. Ea este cea care trebuie să înece pisica într‑un pârâu din Pădurea vieneză, pe care încă nu l‑au găsit. Ea e singura care mai trebuie să dea proba de curaj, fără de care nu poate aparține grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
posibil ca generațiile respective să nu facă acest lucru fiindcă nici nu vor ajunge să afle de existența poeziilor. Sophie culege gânditoare (să sperăm că măcar ea se gândește la aceste poezii, deși, nu, evident că nu se gândește) o crenguță ascuțită de pe jos, cu care face o gaură în mijlocul ciorapului, lărgește gaura și țac: s‑au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe drumul ăsta, Logon? - Pentru că Logon nu poate altfel. Pentru că Minos e tată lui Logon. Pentru că Logon crede În Krog și călătorie. - Tu?! Fiul lui Minos? Logon puse privirea În pământ și nu mai zise nimic. Se juca cu o crenguță cu care trăgea linii În nisip, una lângă alta. Of, of, simțise că-l simțisem și știa că eu nu -. - Ai Încredere, măi Logon, măi. O să termin călătoria asta cu bine, i-am spus. - Logon rugat la tine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ar fi fost interesat și de o discuție cu Sabina. Dar i se spusese că e internată în Sanatoriul de la Măgura. Degeaba ar încerca să-i vorbească, nu mai era lucidă de vreo doi ani. Se juca în curte - rupea crenguțe și le bătea cu o cărămidă în pământ. Construia un labirint pe săptămână. Pentru moment, Cosmin trebuia să concentreze doar asupra lui Leo. L XXXIV Întors în București, m-am închis în casă și am luat hotărârea să înnebunesc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pot întoarce liber la iubita mea cu corp de păpușa africană. Dar nu: ușa s-a dat de perete, înăuntru a dat buzna Maria Firidă cu un aranjament de Crăciun ridicol în mână: o lumânare înfiptă într-un mănunchi de crenguțe de brad. Era tot ce găsise venind în goană până la Oficiu. O anunțase secretara ofițerului, cu care fusese colegă de liceu. Asta te exasperează în provincie: toată lumea e înrudită cu toată lumea. Dacă nu sunt rude de gradul întâi sau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu știam că... eu doar... N-am vrut să te sperii, Tabs. Dar... — Nu-i nimic. Am... am ieșit să mă plimb și am văzut... m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se încolăceau straniu în jurul luminii albe a lămpilor stradale. Am urcat și am coborât aleea, peste peluzele de iarbă și m-am uitat în ambele direcții pe stradă. Nimic. Apoi am căutat printre arbuști, băgându-mi capul printre ramuri, strivind crenguțe și pătrunzând brusc prin fiecare deschizătură din frunziș. Tot nimic. Numai dacă... — Fiona, vino aici o clipă. — Nici nu mă gândesc. — Uite, nu-i nimeni aici. Vreau numai să văd dacă tu observi ceva. Se lăsă pe vine lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întrebări: cum se dădea ea lui? Cum o înfiorau pe carnea goală frunzele acelea cu șapte degete? Ce cuvinte i-a spus când s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și el tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gândurilor lui... „Oare Catinca s-o putut descurca pe gerul ista?...” gândea moș Dumitru. „Ce face Zâna mea când sunt eu plecat? Nu care cumva...” se întreba Mitruță. „De o bucată de vreme s-o împrietenit la cataramă cu vecina Crenguța, nevasta lui Iordache. Nu știu cum se întâmplă, dar prea des îl găsesc pe Iordache la mine acasă, când mă întorc de la drum. Ba că o venit să împrumute toporul, ba că o adus toporul. Ba că nevastă-sa Crenguța l-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu vecina Crenguța, nevasta lui Iordache. Nu știu cum se întâmplă, dar prea des îl găsesc pe Iordache la mine acasă, când mă întorc de la drum. Ba că o venit să împrumute toporul, ba că o adus toporul. Ba că nevastă-sa Crenguța l-o trimis să împrumute sare...Ba...” Din starea asta de îndoială și bănuială l-a trezit glasul răgușit al lui Pâcu. Trezește-te, Mitruță, că ai rămas de cârd. Au să dea lupchii peste tine. Hai fuguța, băiete, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pierduse printre copaci, culcându-se apoi pe iarbă cu brațul sub cap, visător! Era acolo o poiană, ,,Poiana verde”, inundată vara de soare, iarna de zăpadă albă, curată. O descoperise odată, când abia ninsese, prin februarie. Pornise la plimbare, și crenguțele plecate sub stratul gros de zăpadă proaspătă, transparentă, erau arcuite, de te mirai că nu se rup. Luându-se după urmele proaspete din zăpadă (urme de porci mistreți, probabil o scoafă cu mulți pui), curiozitatea îi înfrâsese frica și ajunsese
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
gândit să ies afară, pentru a face un om de zăpadă. Pentru a-l construi am luat un morcov pentru nas, doi căr buni pentru ochi, două crengi pentru mâini, o oală roșie pentru pălărie, câteva pietricele rotunde și o crenguță pentru gură. Când am ajuns afară, m am apucat de corpul omului de zăpadă, după care am așezat lucrurile aduse de mine la locurile lor, admirându-mi din când în când „opera”. După ce am terminat omul de zăpadă, obosită de
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
din cer omul meu de zăpadă împreună cu Zâna-Primăvară. Când au ajuns lângă mine, m-am bucurat foarte mult. Deodată, Zâna-Primăvară, care era îmbrăcată într-o rochie verde, plină de floricele înmiresmate și fluturași colorați, cu o coroană de frunze și crenguțe înmugurite și cu un singur ghiocel pe cap, mi-a grăit: Fetițo, din păcate, omul tău de zăpadă nu se va mai putea întoarce, deoarece a venit primăvara. Însă vei putea face altul iarna viitoare! Dar mai este multă vreme
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Vitner? L-a elogiat pe Teohari pentru că l-a închis, în fine. M-am înfierbîntat. Aștept să mi se liniștească respirația. Șichy îmi ia între degete încheietura mîinii ca pe-o tijă de floare. Ca să nu spun ca pe-o crenguță uscată. Îți povestesc toate astea ca să înțelegi că nu era de glumit cu "directivarea". Deveneai non-persoană: blam/interdicție de tipărire și retipărire/retragere din biblioteci. Dacă i-ar mai fi găsit valul comunist în viață, Eugen Lovinescu, Ion Pillat, Rebreanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau mai spre spatele grădinii cu pomi fructiferi de diferite soiuri, având și fructe din belșug pentru orice anotimp al anului. Cu puțin timp în urmă, observasem cum în cireșul copil (sădit acum doi ani și jumătate) spre vârful unei crenguțe, două frunze, verzi încă, se încăpățânau să rămână pe ram, cu toate că în jur toamna turnase aproape toate frunzele la pământ. Îl priveam cu drag și îl încurajam spunându-i: - Așa, așa, luptă dragule, luptă și întărește-te, căci viața care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care au trecut de la acea neizbutită Întâlnire voi Încărunți colilie; n-am Încărunțit, dar s-a cutat mai mult fruntea, s-a asprit vocea, fumez mai mult și lacrimile sunt mai sărate decât oricând. Sunt pietre reci, sânge tânăr și crenguțe verzi, vii de primăvară ceea ce-ți spun eu acum. Dacă aș ști că nu mă iubește, aș fi tare, neutră; aș gândi ceea ce scrie pe poarta infernului, adică n-aș crede, n-aș mai spera și aș fi dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tare mult. Ei, ce să-i fac? E groaznic, știu de astă-vară de la ștrand. Prin el, Însă, voi ajunge să-l fac pe Marin să mă iubească. Ce meschină sunt! Și totuși cât de mult vreau să mă iubească Marin! Crenguța n-a mai venit de mult la gheață! Ce-o fi cu ea? În jurul meu se petrec tragedii, dar poate că eu nu văd cea mai mare tragedie, a mea proprie. Oare ce Îmi rezervă viitorul, oare fac bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căci poate și eu Îl iubesc! 11 februarie 1962 (duminică) Ce-a fost oare azi? Tragedie sau dramă? Iată cum a fost: Mă duc după-masă la „public“ și vine și Marinică. Eu trebuia azi să mă Împart Între Marinică și Crenguța, pe care o chemasem pe gheață doar pentru a-i trezi gustul de a patina, pentru că a renunțat și ea la concurs din cauza nedreptăților ce i s-au făcut. A venit și Marinică pe gheață. A stat cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care o chemasem pe gheață doar pentru a-i trezi gustul de a patina, pentru că a renunțat și ea la concurs din cauza nedreptăților ce i s-au făcut. A venit și Marinică pe gheață. A stat cu mine și Crenguța, iar apoi ne-am retras cu toții la colțul nostru. Am făcut eu ce-am făcut dublu, când apare Nela. Ea ne Întreabă dacă facem dublu, iar apoi Începe să se dea pe lângă Marinică, să-l ia la dans ea. Marinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]