3,093 matches
-
mai mare decât cea a oricărei alte substanțe cunoscute, de un milion de ori decât heliul I și câteva sute de ori decât cea a cuprului. Acest lucru se datorează faptului că în conducția de căldură are loc o excepție cuantică. Cele mai multe materiale care conduc căldură și au o bandă de electroni liberi, care servesc pentru a transfera căldură. Heliul ÎI nu are nicio astfel de bandă de valentă, dar cu toate acestea, conduce bine căldură. Fluxul de căldură este reglementat
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
lui Ludwig Boltzmann cum că stările energetice ale unui sistem fizic ar putea fi discrete, descoperirea efectului fotoelectric făcută de Heinrich Hertz în 1887, enunțarea problemei radiațiilor făcută asupra corpurilor negre de către Gustav Kirchhoff în iarna lui 1859-1860 și ipoteza cuantică din 1900, enunțată de Max Planck, care spune că orice sistem atomic radiant de energie poate fi, teoretic, împărțit intr-un număr discret de „elemente de energie” ε (epsilon), astfel încât fiecare dintre aceste elemente de energie este proporțional cu frecvența
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
h" este un număr numit constanta lui Planck. Apoi, Albert Einstein, cu scopul de a explica efectul fotoelectric raportat de către Heinrich Hertz in 1887, a postulat în concordanță cu ipoteza lui Max Planck că lumina însăși este constituită din particule cuantice individuale, care în 1926 au fost denumite fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale numai în cazul în care lumina energiei cuantice era mai mare decât funcția de lucru din suprafața metalului. Expresia de „mecanica cuantică” a fost folosită pentru prima dată în Germania, ("Quantenmechanik") de către grupul de fizicieni Max Born, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli, la Universitatea din Göttingen la începutul
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale numai în cazul în care lumina energiei cuantice era mai mare decât funcția de lucru din suprafața metalului. Expresia de „mecanica cuantică” a fost folosită pentru prima dată în Germania, ("Quantenmechanik") de către grupul de fizicieni Max Born, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli, la Universitatea din Göttingen la începutul anilor 1920, iar în anul 1924 a fost menționată în lucrarea lui Born, „"Zur
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
Universitatea din Göttingen la începutul anilor 1920, iar în anul 1924 a fost menționată în lucrarea lui Born, „"Zur Quantenmechanik"”. În anii următori, aceasta bază teoretică a început încet să se aplice în structura chimică, reactivitate și legături. Expresia „fizică cuantică” a fost folosită pentru prima dată în lucrarea lui Johnston „Universul lui Planck în lumina fizicii moderne”. Fizica, în accepțiunea actuală a termenului, a fost fondată la mijlocul al XIX-lea, ca sinteză a unor științe mai vechi: mecanica, optica, acustica
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
și proprietățile fizice ale materiei. Sinteza a fost posibilă după ce s-a constatat că diferitele forțe ale naturii sunt legate între ele și că se pot transforma din una în alta din cauza faptului că toate sunt forme de energie. Mecanica cuantică este teoria mișcării particulelor materiale la scară atomică. Ludwig Eduard Boltzmann a sugerat în 1877 că nivelele de energie ale unui sistem fizic, cum ar fi o moleculă, ar putea fi discrete. El a fost unul dintre fondatorii "Austrian Mathematical
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
discrete în molecule, cum ar fi cele de iod în stare gazoasă, având originea în termodinamica lor statică și în teoriile statisticei mecanice, a fost susținută cu argumente matematice, douăzeci de ani mai târziu, de Max Planck, cu prima teorie cuantică completă. În 1900, fizicianul german Max Planck a introdus ideea că energia este cuantificată, cu scopul de a obține o formulă pentru frecvența observată dependentă de energia emisă de un corp negru, aceasta fiind numită formula lui Planck.
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
prezent, există două efecte care se propagă aparent cu o viteză mai mare decât lumina: Unitatea Alcubierre (sau Unitatea Warp) și traversarea unei găuri de vierme , iar tahionul ar putea fi un al treilea. Un foton ce străbate o barieră cuantică (de potențial) prin efectul de tunel se deplasează aparent mai repede decât lumina. La fel, prin efectul EPR, doi fotoni proveniți de la o aceeași sursă se comportă într-o manieră corelată, continuă să interacționeze și după emisie. Dacă unul dintre
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
corelată, continuă să interacționeze și după emisie. Dacă unul dintre ei suferă o schimbare a stării, ea va fi preluată automat de celălalt, iar interacțiunea pare a fi instantanee. În ceea ce privește transmiterea de informație dincolo de limitele prezentului, aceasta rămâne imposibilă. Teoria cuantică aplicată undelor asociate acestor particule duce la două soluții: undele tahionice localizate sunt subluminice, iar cele superluminice sunt nelocalizate. Presupunând deci că ar fi posibilă detectarea unor particule atât de ipotetice, incertitudinea lui Heisenberg își spune cuvântul. Conform relației E
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
ANTHROPOCOSMOS și HYPHEN, până la cel cu aspirații cosmice, al STELELOR...” (Dicționar de Artă Contemporană). Amintind de personalitățile renascentististe, arta lui sfidează clasificările, fiind capabil să producă o "artă totală" ce sintetizează cunoștințe din cele mai diverse domenii: filosofie, lingvistică, fizica cuantică, arhitectura. Printre contribuțiile sale monumentale se află ""Crucea Secolului"" din Piață Charles de Gaulle și ""Crucificarea"", monumentul Martirilor Revoluției, amplasat în centrul Timișoarei, în fața catedralei ortodoxe. Este cunoscut în special pentru seriile de lucrări:
Paul Neagu () [Corola-website/Science/298746_a_300075]
-
dubla la fiecare 18 luni, prin urmare și puterea de calcul"), "lege" care s-a îndeplinit pentru ultimii 30 de ani destul de bine, și poate că va mai fi valabilă încă 5-10 ani. Pentru viitor se speră că noile tehnologii (cuantice, optice, holografice, nanotehnologiile ș.a.) vor permite menținerea creșterii exponențiale, astfel că în maximum 20 de ani computerele să depășească puterea de procesare a creierului uman (vezi: Singularitate tehnologică). Unul dintre principalii susținători ai acestei ipoteze, pe lângă Vernor Vinge, este cunoscutul
Inteligență artificială () [Corola-website/Science/296821_a_298150]
-
baza acestei descoperiri a construit un telescop cu reflexie, care a fost prezentat în 1671 la "Royal Society". Newton a probat că lumina este alcătuită din particule. Cercetările ulterioare au demonstrat natura ondulatorie a luminii, pentru ca, mai târziu, în mecanica cuantică să se vorbească despre "dualismul corpuscul-undă". De asemenea, modelul de telescop folosit azi este cel introdus de către Newton. În 1679 Newton reia studiile sale asupra gravitației și efectelor ei asupra orbitelor planetelor, referitoare la legile lui Kepler cu privire la mișcarea corpurilor
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
sunetul unei sirene a cărei frecvență variază în timp. O altă problemă ar fi aceea a presupunerii fundamentale că folosim în analiză unde sinusoidale, deși semnalul care ne interesează are o durată infinită. Gabor a propus aplicarea ideilor din mecanica cuantică în analiza sunetului, permițând o analogie între sunet și cuantă. Sub anumite condiții matematice, el a propus o metodă de reducere a analizei Fourier în celule. Cercetările lui s-au canalizat spre transmiterea informației prin canalele de comunicație. Gabor a
Atomul lui Gabor () [Corola-website/Science/320348_a_321677]
-
Ralph de Laer Kronig, (n. 10 martie 1904, Dresda, Germania; d. 16 noiembrie 1995 Zeist, Olanda), numele la naștere , a fost un fizician american german. A participat la faza inițială a dezvoltării mecanicii cuantice și a aplicațiilor acesteia în fizica atomică și moleculară. Kronig a formulat ipoteza spinului electronului în 1925, cu câteva luni înaintea lui George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, însă nu a publicat-o. A adus contribuții la teoria spectroscopiei de absorbție
Ralph Kronig () [Corola-website/Science/329160_a_330489]
-
Criptarea cuantică este o abordare bazată pe fizica cuantică pentru a realiza comunicații securizate. Spre deosebire metodele de criptografie tradiționale, care folosesc diverse metode matematice pentru a împiedica interceptarea și decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce privește transmiterea informației
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Criptarea cuantică este o abordare bazată pe fizica cuantică pentru a realiza comunicații securizate. Spre deosebire metodele de criptografie tradiționale, care folosesc diverse metode matematice pentru a împiedica interceptarea și decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce privește transmiterea informației. Interceptarea poate fi văzută ca o măsurare
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
Criptarea cuantică este o abordare bazată pe fizica cuantică pentru a realiza comunicații securizate. Spre deosebire metodele de criptografie tradiționale, care folosesc diverse metode matematice pentru a împiedica interceptarea și decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce privește transmiterea informației. Interceptarea poate fi văzută ca o măsurare a unui obiect fizic - în acest caz purtătorul de informatie. Folosind fenomene cuantice cum ar fi suprapunerea cuantică sau legătură cuantică, se poate proiecta și
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
folosesc diverse metode matematice pentru a împiedica interceptarea și decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce privește transmiterea informației. Interceptarea poate fi văzută ca o măsurare a unui obiect fizic - în acest caz purtătorul de informatie. Folosind fenomene cuantice cum ar fi suprapunerea cuantică sau legătură cuantică, se poate proiecta și implementa un sistem de comunicație care să evite întotdeauna interceptarea. Aceasta este din cauza că măsurările efectuate asupra unui purtător cuantic îi modifică proprietățile și astfel rămân "urme" ale
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
a împiedica interceptarea și decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce privește transmiterea informației. Interceptarea poate fi văzută ca o măsurare a unui obiect fizic - în acest caz purtătorul de informatie. Folosind fenomene cuantice cum ar fi suprapunerea cuantică sau legătură cuantică, se poate proiecta și implementa un sistem de comunicație care să evite întotdeauna interceptarea. Aceasta este din cauza că măsurările efectuate asupra unui purtător cuantic îi modifică proprietățile și astfel rămân "urme" ale interceptării. O problemă centrală în
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
și decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce privește transmiterea informației. Interceptarea poate fi văzută ca o măsurare a unui obiect fizic - în acest caz purtătorul de informatie. Folosind fenomene cuantice cum ar fi suprapunerea cuantică sau legătură cuantică, se poate proiecta și implementa un sistem de comunicație care să evite întotdeauna interceptarea. Aceasta este din cauza că măsurările efectuate asupra unui purtător cuantic îi modifică proprietățile și astfel rămân "urme" ale interceptării. O problemă centrală în criptografie este distribuirea
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
în acest caz purtătorul de informatie. Folosind fenomene cuantice cum ar fi suprapunerea cuantică sau legătură cuantică, se poate proiecta și implementa un sistem de comunicație care să evite întotdeauna interceptarea. Aceasta este din cauza că măsurările efectuate asupra unui purtător cuantic îi modifică proprietățile și astfel rămân "urme" ale interceptării. O problemă centrală în criptografie este distribuirea cheilor. O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
astfel rămân "urme" ale interceptării. O problemă centrală în criptografie este distribuirea cheilor. O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
problemă centrală în criptografie este distribuirea cheilor. O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
distribuirea cheilor. O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv, ca în cazul fizicii clasice
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]