1,631 matches
-
Noroc că am în casă mezeluri și o sticlă de țuică. Și acum să ne gândim încă o dată dacă n-am uitat ceva. Începu să patruleze în sus și în jos cu mâinile la spate. ― Da' știu că ai energie, cucoană! Matei o măsura buimac. Eu unul sânt praf! Bătrâna râse cochet. ― Sînteți gentil... Deci, Valerica a plecat de dimineață la serviciu. Și-a luat va să zică paltonul, geanta, șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strîmbă: ― În sfârșit, treaba voastră! Să revenim la tablouri. Ca om de artă, artiștii au fost întotdeauna apreciați, socotesc că mi se cuvine caimacul: Dama cu evantaiul. Ar fi o crimă să pângărească domnul Popa cu ochii lui murdari surâsul cucoanei. Știți cum aș boteza cu tot balamucul ăsta? Cianură pentru un surâs... S-a consumat o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se adresă bătrînului: Poartă semnătura lui Rembrandt, papa, pictor olandez cu mare trecere... Îți spun toate astea pentru că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiu trimis acasă la ofițer pe când eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să țipe, cerând ajutor.ț Am alergat într-un suflet să văd ce se întâmplă. Când am ajuns, am văzut un adevărat spectacol. Cucoana, în picioare pe canapea, numai
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să țipe, cerând ajutor.ț Am alergat într-un suflet să văd ce se întâmplă. Când am ajuns, am văzut un adevărat spectacol. Cucoana, în picioare pe canapea, numai într-un furou transparent, văzându-se niște chiloței dantela și, eu am rămas blocat în ușă, neștiind cum să procedez. Când m-a văzut, s-a bucurat mult, dar eu eram zăpăcit de tot, ochii
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ei a intrat un animal feroce. Am luat un toiag și am încercat să-l scot ,ieșind un dihor destul de ager, alergând prin cameră. Lam tot urmărit până ce am pus piciorul cu bocancul pe capul lui, strivindu-l. De fericire, cucoana m-a sărutat, simțindu-mă în al nouălea cer, apoi m-a servit cu o cafea și o gustare. O doream tare mult, dar n-am făcut nici un gest necugetat, doar eram ostaș în termen. Am încheiat și acea zi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
o cafea și o gustare. O doream tare mult, dar n-am făcut nici un gest necugetat, doar eram ostaș în termen. Am încheiat și acea zi în liniște, așteptând o nouă zi s-o văd din când în când pe cucoană, că tare frumoasă și tânără era, și mă mulțumeam numai cu vederea. Țin minte și acum, la 87 de ani aceste momente din tinerețe, care mi-au dat destule emoții. După ce am terminat stagiul militar și m-am eliberat cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ar fi fost considerată o trădare mai mare angajarea din start a unui taximetrist palestinian? — Știi, nu l-am întrebat. Dar simt că am fost îngrozitor de naivă. M-am gândit că, ăsta fiind Pământul Sfânt și așa mai departe... Ascultă, cucoană, spuse rabinul care părăsi locul lui în cerc. Unde trebuie să ajungi? —O, nu vreau să deranjez un om al lui Dumnezeu ca dumneata. Nu mă deranjezi deloc. Avem un șofer. Și înainte ca ea să mai poată spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
strigă el. Vii tocmai la timp. A pus mâna pe mine. Făcându-și loc prin mulțime, doamna Reilly întrebă: — Ignatius! Ce se-ntâmplă aici? Ce pozn-ai mai făcut? Hei! Ia mâna de pe băiatu’ meu. — Nici nu l-am atins. Spune, cucoană, ăsta-i fiu’ dumitale? Doamna Reilly smulse din mâna lui Ignatius coarda de lăută care zbârnâia. — Sigur că sunt copilul ei, spuse Ignatius. Nu vezi câtă afecțiune îmi poartă? — Își iubește băiatu’, aprobă bătrânul. — Ce vrei să faci cu bietu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly se adresa acum mulțimii. Ignatius o mângâia aprig pe umăr, șoptind cuvinte de încurajare. Care dintre voi s-ar ruga pentr-un comunist? — Eu nu! Eu nu! răspunseră vehement mai multe voci. Cineva îl îmbrânci pe bătrân. — I-adevărat, cucoană, strigă bătrânul. A-ncercat să-ți aresteze băiatu’. Taman ca-n Rusia. Toți îs comuniș’. Vino cu mine! Brutal, polițistul îl apucă de haină pe la spate. — O, Doamne! exclamă Ignatius, privind cum polițistul sfrijit și tras la față încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a plăcut. Nu era acela locul În care cel puțin la Început arhitectura naturii cea a ruinelor și cea a imaginației s-au Întîlnit? — Îmi datorezi o explicație mai bună decît asta, Wakefield! O voce furioasă de bărbat strigă „Taci, cucoană! Rezolvă-ți problema după spectacol“, dar altele strigă: „Las-o să vorbească! Asta-i America!“. Pe laturi, gărzile de corp Încep să reacționeze. Pășesc pe scenă și unul dintre bărbați vorbește În șoaptă În rever. În Întuneric se simte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În break-ul hotelului plasele cu crabi pescuiți. La celălalt capăt al pieței. Rumoarea nu avea cum să-l cruțe. Gwen grăbi pasul ca să-l ajungă din urmă. - Nu se poate! E o diferență de douăzeci de ani Între ei! - Cucoana Chantal, cînd pune ochii pe un bărbat... Puștiul Kermeur a profitat din plin! De data asta, Loïc auzise. Scăpă o plasă și o apucă violent pe mahalagioaică de braț. - Ce te-a apucat să spui tîmpenii de astea despre fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu pretindea că ar fi altfel decât era. Da, menținuse familia, așa cum Îi promisese lui Nehamah, dar copiii cunoșteau toate detaliile crailâcurilor și aventurilor lui amoroase. După moartea lui Nehamah, găseai mereu câte o femeie campată În casa lui și cucoanele Îi telefonau din toate colțurile țării. Avea o natură calmă - un fel neabătut de a fi la locul lui. Părul alb Îi era și creț, și ondulat, iar fața viu colorată. Arăta bine, dar Își datora viața unei intervenții chirurgicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apă ca lumea. Cam rău p-acolo, să știți. Domnule reporter, permiteți? Vă pot răspunde eu la întrebare. ─ Dumneavoastră sunteți? ─ Mihaela Carbon, licențiată în drept. Vă pot spune eu, cu siguranță copilul nu va fi încredințat familiei Mihai. De unde știi, cucoană? Măi să fie! Și dumneavoastră sunteți...? Negru Ion, de la opt. Duduia asta abia s-o mutat în bloc la noi, notar cică, privatizată, uite-o ce poamă e! Aici în bloc la noi, pe scara asta, noi avem uneală, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
intersecție și-o iau pe jos. Când mă vedeți, mă recoltați voi din drum, da? O tăcere suspectă s-a lăsat în maxi taxi. O întrerupe un bărbat așezat pe unul din scaunele din față. ─ Cum adică să te recolteze, cucoană? Da’ ce, ești căpșună?! Auzi la ea, s-o recolteze! ─ Ce-ai dom’le cu mine? Ce-ți pasă dumitale ce vorbesc eu la telefon? zice și Despina. Păi dacă vorbești așa tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zice și Despina. Păi dacă vorbești așa tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică s-o recolteze din drum! Cum vorbești așa?! Da’ ce, suntem pe câmp, la seceriș? Mata n-ai auzit de violuri, de câte se-ntâmplă, cucoană? ─ Ce-ai mă cu femeia, se răstește un alt pasager din partea opusă a microbuzului. Și pe dată călătorii de împart în două tabere, cea care apără dreptul Despinei de a fi recoltată și cea de părere că nu așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise numai la cucoane elegante cu copii râzgâiați, socotea că numai așa se ține obrazul subțire. Ea știe ce căuta. Ani de zile a bătut orașul în lung și-n lat, o băbuță măruntă într-o rochie ponosită de catifea, cu guler de dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
inatacabil în instanță. Pe la prânz, popa Băncilă plecă de la tribunal. Avea trenul de Șoptireanca la cinci fără un sfert. Trecu pe la părintele stavrofor Ioachim, de la „Sfinții Constantin și Elena“. Îi telefonase părintele Ioachim să vină să-l pună în legătură cu o cucoană din parohia sa. Vroia aceea să vândă niște pământ, via și hectarele dinspre pădure ale răposatului Lazarovici, bătrânul, tatăl arhitectului Stelian. Le revendicaseră fetele bătrânului, că arhitectul murise. Primiseră ceva din moștenirea aceea și acum se apucaseră să vândă. Vindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au confiscat-o. Vor să mă bage la ilicit. Pictezi și tu, mă rezolv și eu, și toată lumea-i mulțumită. Nu mai stau cu morcovu-n conștiință că mă urmărește careva. Jos e ICRAL-ul. Câtă lume nu intră aici. Unele cucoane mai urcă și la tine. Care-i problema, ești artist, comenzi, modele. Înțelegi?“ Aspasia aranjase lucrurile. Când și-a inaugurat atelierul a venit și ea, cu Irimia. Petrecuseră până dimineața. În zori, a plecat acasă și i-a lăsat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fragil, gata să cad În prăpastie, În loc să am viața ușoară, liniștită și plină de satisfacții pe care mi-o proorocise Janet În cazul În care aveam să-l ascult și să mă Înfund Într-un birou prăfuit și plin de cucoane care se pudrează pe nas și visează la o mașină japoneză În rate, am zărit pe jos ceva care a făcut să-mi sară inima din piept. Era FoToGrAFiA angalok-ului din visul pe care Îl avusesem cu câteva ore În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fragil, gata să cad în prăpastie, în loc să am viața ușoară, liniștită și plină de satisfacții pe care mi-o proorocise Janet în cazul în care aveam să-l ascult și să mă înfund într-un birou prăfuit și plin de cucoane care se pudrează pe nas și visează la o mașină japoneză în rate, am zărit pe jos ceva care a făcut să-mi sară inima din piept. Era FOTOGRAFIA angalok-ului din visul pe care îl avusesem cu câteva ore în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să intre nepoftit în casa omului și să-l dezbrace, e în stare de orice. Poate să insinueze că a avut impresia că Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre bâlbâiala inofensivă a bietului Costache, ce credeți c-ar spune? Cei doi erau nedumeriți. -Ar fi în stare să spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un rost, fiindcă i-a mâncat averea bietei maică-sa, sau s-o adopte, ca să-i asigure succesiunea. Dacă ar vrea (spuse el ca pentru sine), de mult n-ar mai interesa-o mizeriile astea. Dar, în sfîrșit! Ei bine, cucoana Aglae, condusă de Stănică ăsta, care e un escroc (să nu te superi, domnișoară Otilia) și umblă după procopseală, e capabilă să declare că Costache s-a smintit și e iresponsabil, aducând mărturia doctorului. Pentru bani, capeți orice declarație. Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-adevăr Stănică îi dăduse acești bani amintind numele lui Weissmann, dar el în grabă nu ținuse minte explicațiile aceluia. Weissmann zâmbi cu îndoială. - Accept, zise el, istoria ta, fiindcă n-am un franc în buzunar. Dar să știi că cucoana pentru care arunci zece lei nu merită astfel de sacrificiu. Cât despre bătrân, te vestesc că nu mai face două parale. Are paralizie generală. Și măcar n-o are interesantă. Tot ce poate fi mai tipic, din punct de vedere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-ar fi părut, că prin capul Aglaei trecea aceeași idee care străbătuse, în chip de glumă semiserioasă, prin capul lui Stănică. Oricum, ipoteza aceasta apăru Aglaei ca prea îndepărtată, fiindcă la casa ei începu să primească tot felul de cucoane bătrâne care profesau, neoficial, pețitul și cărora le prezentă cu mare satisfacție pe Titi. - Mamă, zise într-o zi Aurica, tu ești mai ocupată să-lînsori pe Titi decât să mă măriți pe mine! - Da' ce, vrei să te arunc eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]