1,147 matches
-
În plus, e singurul străin care are acces la "palat", cum i se spune pretențios clădirii cumpărate de Monsenior de la un negustor de parfumuri, cu mulți ani în urmă; în fapt, o casă greoaie, dărăpănată, care ar semăna cu un cufăr vechi, mâncat de carii, dacă zidurile cenușii, pe alocuri putrezite, n-ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii ca să stea de vorbă cu tânărul custode
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Veta că la Predeal a fost un viscol grozav, care a înzăpezit trenul, încît reușisem cu greu să vin înapoi. Eram foarte încîntat că minciuna mă ajuta să aștept liniștit venirea Crăciunului. Pe vremea aceea, toată averea mea încăpea în cufărul de lemn cu care tata a trecut prin tranșeele primului război mondial, mai întîi în armata lui Franz Josef, apoi în armata română. Un cufăr greu și când era gol. Puteam vîrî în el puține lucruri și îl duceam mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă ajuta să aștept liniștit venirea Crăciunului. Pe vremea aceea, toată averea mea încăpea în cufărul de lemn cu care tata a trecut prin tranșeele primului război mondial, mai întîi în armata lui Franz Josef, apoi în armata română. Un cufăr greu și când era gol. Puteam vîrî în el puține lucruri și îl duceam mai mult pe umăr din pricina mânerului de fier care îmi intra în carnea degetelor. În schimb, mă învîrteam numai printre certitudini, convins că absolutul se găsea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
văzut-o vreodată) în care regele Solomon ar fi strâns toată înțelepciunea sa a fost, probabil, cel mai hazardat. Luasem în serios amănuntul că Solomon i-ar fi cerut fiului său Roboam să îngroape manuscrisul, după moartea sa, într-un cufăr de fildeș unde cartea ar fi stat ascunsă până ce niște filosofi babilonieni au furat-o. După cum luasem în serios legenda care pretinde că Solomon își așeza oaspeții la patru feluri de mese, săracii la mese de lemn, negustorii la mese
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așteaptă să vină mașina cu mine. Mă mai uit o dată la grămada de nisip din curte, la bătrânul măr, după aceea ies pe portiță. Mama plânge undeva în casă. Tata mi-a dat cei 44 de lei și-mi duce cufărul, punîndu-l în portbagaj. Știu, oare, că în destinul meu intervine o ruptură? Nu. Habar n-am. Nici măcar nu presimt. Hai, grăbiți-vă", zice nervos șoferul. "Unchiul George" consimțise, dacă nu cumva chiar aranjase, ca unul din tații bogați ce aveau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de întuneric, în mijlocul căreia se coborau bagajele. Să fi fost trecut de miezul nopții? Tot ce se poate. Altă explicație nu găsesc pentru acel București la fel de întunecat, noaptea, ca Lisa. Mă uitam cum căra șoferul valizele și așteptam încordat, lângă cufărul de lemn cu care tata a traversat primul război mondial, să mi se comande ce trebuia să fac. 45. În puținele ceasuri în care am izbutit să dorm, azi-noapte, m-am visat într-o vale îngustă, prin mijlocul căreia curgea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unde fusesem "depozitat" provizoriu. Când au început cursurile, domnul Ioniță, intendentul liceului, m-a dus la internatul "Casei corpului didactic", cu care reușise să stabilească o înțelegere, ca să-i primească pe cei cinci bursieri de la "Spiru Haret". Mi-am luat cufărul care a fost, mulți ani, singurul meu bagaj, și m-am mutat în al doilea domiciliu bucureștean. 54. Domnul Iftodiu era profesor de franceză. Un bărbat înalt, uscat, adus de spate, închis în sine și suferind de o boală ascunsă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-mi asigura o bună educație spartană, și un scaun. Încolo, nimic. Nu exista dulap. De fapt, nu prea aș fi avut ce pune în el, garderoba mea fiind extrem de sumară: uniforma și vreo trei schimburi. Tot avutul meu intra în cufărul pe care-l țineam sub pat. Manualele și caietele mi le țineam pe masă, iar cărțile "extrașcolare", câte îmi putusem cumpăra, le puneam, pe lângă pereți, pe jos. De un scaun în plus nu era nevoie, căci nu puteam primi oaspeți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o recomandare a profesorului. Altădată, pe vremea aceasta, mă pregăteam să mă duc la mare. august 1. Într-un miez de noapte, am coborât de pe un camion încărcat cu cartofi în Piața Națiunii, actuala Piață a Unirii. Duceam pe umăr cufărul de lemn al tatei și, fiindcă n-aveam bani de hotel, am pornit-o spre marginea cartierului Ferentari, unde știam că locuia o bătrână originară din Lisa. Am trezit în noaptea aceea aproape toți câinii dincolo de bariera "Bacchus" care reprezenta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce să spun. Nu am cu siguranță nici un merit.La scurt timp după moartea lui Godfrey, când Tabitha a fost închisă prima dată, se pare că Lawrence a găsit hainele lăsate în camera ei și le-a pus într-un cufăr pe care l-a dus în pod. Apoi după ce el a murit și Mortimer și Rebecca s-au mutat în casă, au umblat prin el și au găsit nota aceea - pe care Mortimer a recunoscu-o desigur imediat. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orez. Părintele Ieronim face semn celei dinaintea lui să se apropie. Femeia se închină și îngenunchiază la picioarele părintelui. ─ Părinte, murmură femeia. Însă bătrânul se apleacă și-i atinge umărul drept, făcându-i semn să se așeze lângă el, pe cufărul cu psaltiri. Draga mea, spune părintele. Renumitele sale tăceri au umplut tot orașul, împărțindu-l în două tabere: fidelii părintelui susțin că o vorbă de-a lui, rară ca o nestemată, are și valoarea uneia, alții, mai isteți, dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost, în parte, cauza nenorocirilor sale. Plăcerile lui Fracisc I absorbeau resursele propriei sale glorii; acest rege nu era generos, ci risipitor, iar spre sfîrșitul vieții a devenit dimpotrivă, avar; în loc să fie un bun administrator, el a băgat comori în cuferele lui; dar nu trebuie să ai comori fără circulație, ci un venit amplu. Nici un om de rînd, și nici un rege care nu face decît să strîngă, să îngroape banii, nu înțelege nimic din ei: pentru a fi cu adevărat bogat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
apoi zise: — Tre’ să-nghiți multe-n lumea asta, Joe. După trei zile, părăseam pentru totdeauna Milano cu trenul din Torino spre Paris, asta după ce vânduserăm Într-o licitație În fața grajdurilor lui Turner tot ce nu putuserăm băga Într-un cufăr și o valiză. Am ajuns la Paris dis-de-dimineață, Într-o gară mare și murdară despre care bătrânul mi-a zis că-i spune Gare de Lyon. Pe lângă Milano, Parisul era un oraș grozav de mare. În Milano părea că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dispărut, strigă Listarius. Zâmbi. Preț de o clipă, îl zărise oglindit într-o fereastră pe tatăl său, un spectru liniștit în cele din urmă, care ridică mâna în semn de salut înainte de a se risipi. Vitellius încerca să deschidă un cufăr bătut cu nestemate. — Ajută-mă! îi porunci lui Listarius. Băiatul deschise cufărul. Vitellius se aplecă deasupra lui și scoase dinăuntru o centură împodobită cu plăcuțe de aur. — Ajută-mă s-o pun, porunci cu glas răgușit. Și caută ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o fereastră pe tatăl său, un spectru liniștit în cele din urmă, care ridică mâna în semn de salut înainte de a se risipi. Vitellius încerca să deschidă un cufăr bătut cu nestemate. — Ajută-mă! îi porunci lui Listarius. Băiatul deschise cufărul. Vitellius se aplecă deasupra lui și scoase dinăuntru o centură împodobită cu plăcuțe de aur. — Ajută-mă s-o pun, porunci cu glas răgușit. Și caută ceva de mâncare... Repede. Listarius petrecu centura în jurul șoldurilor grase ale lui Vitellius, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-mi găsesc casă, trebuie să-mi iau lucrurile acestea... Găsii putere să mă împotrivesc, deși tot sângele parcă mi se scursese din vine, și arătai nevolnic acele câteva lucruri pe care le aveam: un pat, un șifonier, biblioteca, două cufere, masa de scris. Inginerul zâmbi foarte politicos. ― Un băiat energic ca d-ta iese întotdeauna din încurcătură. Dacă pleci chiar acum, găsești casă până la unu. Khokha îți va aduce lucrurile după-amiază cu un camion. Poate ai să locuiești cu unul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi făcu semn să-l urmeze. Dar după câțiva pași se opri. - N-am mai fost de mulți ani în acest pod, începu cu un glas neutru. Dar îmi aduc foarte bine aminte toate obiectele, toate aceste dulapuri, lăzi și cufere, și i le arătă plimbîndu-și lanterna de-a lungul pereților. Îmi aduc, de asemenea, foarte bine aminte de poziția lăzii cu uniforme: este acolo, la vreo zece metri în fața noastră, deși n-o putem încă vedea, pentru că e ascunsă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arătă plimbîndu-și lanterna de-a lungul pereților. Îmi aduc, de asemenea, foarte bine aminte de poziția lăzii cu uniforme: este acolo, la vreo zece metri în fața noastră, deși n-o putem încă vedea, pentru că e ascunsă de nenumărate alte lăzi, cufere și multe, foarte multe pachete cu ziare vechi. Dar un singur lucru nu-mi aduc aminte, Vladimir Iconaru: nu-mi aduc aminte să-ți fi vorbit de o colecție de coleoptere. Ți-am spus doar atît: că în această casă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ieronim, acesta a fost începutul aventurii noastre. Pentru că, recunoaște, nu ți-am ascuns din prima clipă că e vorba de o aventură. - Mi-ai spus că știi de un pod, într-o casă părăsită, un pod plin cu lăzi și cufere, și lucruri de tot felul, săbii și coifuri și jucării, și reviste ilustrate vechi... Ieronim își trecu nervos mâna prin păr, ca și cum ar fi încercat să-și potolească nerăbdarea. - Și câte altele, și câte altele, adăugă, și vorbindu-ți te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de praf și pânze de păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te chem. Șopteam doar: Vlad, parcă Vlad sau Vladimir te cheamă, nu e așa? Vladimir, mă auzi?... Dar nu mă puteai auzi, pentru că rămăseseși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Kuei Hsiang va sta în locul tatălui meu. Lui Rong i se va dărui o rochie pentru ceremonie. Mama primește zece mii de tael-i pentru a aranja casa. Rămâne cu gura căscată când vede cum banii sunt aduși în cameră încărcați în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ambasadorul, îmbrăcat într-o ținută de un galben sclipitor. La pălărie are o pană de păun și un diamant roșu. Evită să se uite la mine. După ce face trei plecăciuni adânci, el „invită în scenă“ trei obiecte. Primul este un cufăr mic, galben, din care scoate un sul de mătase galbenă. Acesta e decretul. Al doilea este Registrul Căsătoriilor Imperiale. Ultimul este un sigiliu din piatră inscripționat cu numele și titlul meu. Urmându-l pe eunuc, execut ceremonialul în fața meselor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De ce două? mă întreb. Nu sunt eu singura cea care trebuie să fie luată din această casă? După ce ambasadorul termină de citit, descopăr motivul existenței celui de-al doilea palanchin. Eunucii pun decretul, registrul și sigiliul din piatră înapoi în cuferele lor. Apoi aceste obiecte sunt „invitate“ să se „așeze“ în al doilea palanchin. Ambasadorul îmi explică faptul că aceste obiecte sunt considerate acum ca făcând parte din mine. — Trece phoenixul imperial! La chemarea ambasadorului, familia mea se lasă în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au vârfuri vopsite în purpuriu deschis. — Totul se reduce la a ațâța mintea, comentează patroana în timp ce servește ceaiul. Când fetele vin pentru prima oară la mine în stabiliment, le învăț o artă care se numește dansul evantaiului. Patroana deschide un cufăr și scoate o serie de articole: o pernuță rotundă, un teanc de bani de hârtie și o duzină de ouă așezate pe o tavă de bambus. Așez aceste obiecte unul peste altul, cu banii jos, perna la mijloc și ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în leagăn? Îi vor otrăvi mintea, răsfățându-l? De un lucru sunt însă sigură: nu vor renunța niciodată la ideea de a se răzbuna pe mine. Împăratul Hsien Feng îmi conferă un nou titlu: Mama Norocoasă. Sunt trimise daruri și cufere cu tael-i pentru a-mi onora familia. Cu toate acestea, nu li se permite mamei și surorii mele să vină să mă viziteze. Nici soțul meu nu vine. Se consideră că „murdăria“ mea poate să aducă boala asupra Majestății Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]