3,596 matches
-
sfada Într-un limbaj de promenada Analfabet și gângăvit. Dar simplitatea nu acuză, N-a fost nicicând dăunătoare, Cuvantul este doar o scuză Sau poate doar o călăuza Pentru prostia voastră mare. Când ești în fruntea țării tele Și o cufunzi în sărăcie, Dorind de-aici să faci avere... Ti-arăți doar lipsa de putere Și o dovadă de prostie. Și-n sărăcia asta mare Cu gândul numai la furat, Te crezi un fluture pe-o floare, Prea important și mult
SĂ FII UN FLUTURE PE-O FLOARE ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354600_a_355929]
-
forfota estivala, Ibiza autentică rămâne ancorată în tradiție. Pe imașuri, printre smochini și roșcovi, pasc turmele de oi. Duminică și-n zilele de sărbătoare suflarea satelor se adună prin bisericile albe. Casele izolate, presărate la distanțe generoase în mijlocul câmpurilor, par cufundate într-o liniște ancestrala, pe care doar trilurile păsărilor și ecoul pașilor trecătorilor răzleți o întrerup din când în când. Prin porturile minuscule, în clipocitul mării calme se leagănă bărcile, care încă mai ies zilnic la pescuit de fructe de
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
există ... mâine! Timpul de azi ce pare a-ți fi aliat de nădejde este atât de șiret! Te face să crezi că-l poți stăpâni și alergi mereu după lucruri mărunte, iar pe cele importante le lași zilei următoare. Te cufunzi mereu în gânduri ce-ți distrag atenția de la adevăratele tale aspirații și lași lucrurile parcă prea mult în voia lor și nu vrei să descifrezi semnalele ce ți le trimite inima. Pentru tine, ziua de mâine ar trebui să aibă
ZIUA DE MÂINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354754_a_356083]
-
ridică pe cer deasupra brazilor. Pe măsură ce se înalță imaginea ei devine și mai mare și mai strălucitoare. Pare un disc alcătuit din argintul cel mai pur, o oglindă în care se reflectă esența lumii, în care ai vrea să te cufunzi. În mod involuntar o invocație îmi răsare în minte: „Lună plină, lună plină,/Adu-mi viața în lumină!/ Între cetini binevenită/ Adu-mi în viață ursită!/ Adu-mi raiul cel ceresc/Peste traiul omenesc!/ Fii lumina cea mai pură/Peste
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
de Externe domnul Teodor Baconschi s-a terminat un interviu transmis pe TVRHD. Am ascultat minunate aprecieri asupra vieții narate de un „fost” politician cu pregătire teologică. Marcantă a fost afirmația că lumea virtuală în care, mai ales tineretul, se cufundă din ce în ce mai adânc, generează idoli care vin în contradicție cu Divinitatea. Fiecare dintre noi, indiferent de religia pe care o declară, crede în idolul său care poate fi Divinitatea, natura sau învățătorul acceptat ca îndrumător al vieții. De cele mai multe ori idolul
DIVINITATE SAU IDOL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347167_a_348496]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DORINȚĂ ÎN DOI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 12 Noiembrie 2011 Cufundați în somnul fără vise, precum Adam și Eva, necunoscându-ne limitele, neștiind să iubim, neștiind să urâm. Să respirăm împreună aerul neînceput încă, deodată, de două ori, de trei ori, până la vidul suprem, până la liniște... Referință Bibliografică: Dorință în doi
DORINŢĂ ÎN DOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357172_a_358501]
-
trecută. Bărbatul își trecu ușor dosul palmei peste bărbia ei, conturând gropițele ce înfloreau pe obrajii proaspeți. „Cât ești de frumoasă”,murmura el, filtrându-și privirea. Îmbrătișarea o trimise dincolo de limitele înțelegerii omenești.. Sublimă iubire. Cuibărită la pieptul lui, se cufunda în visare și liniște. M.Joseph îi spuse că a sosit vremea ... „Nu”! Nu vroia, să plece. Zorile se iveau nemiloase. O asigură, că nimeni nu-i poate despărți ... imaginea lui se estompa, dispărând în neant. Auzea difuz pe cineva
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
icoane pe ferestre și într-o carte, intitulată “Jurnalul de la Lăpușna”. “Când scriu, - spune Melania - și sunt sigură că ni se întâmplă tuturor scriitorilor la fel, simt cum pogoară o stare de grație, un fluid aproape palpabil, în care mă cufund, nu mai văd, nu mai aud nimic, în afară de lumea pe care o plăsmuiesc. Personajele devin reale, au viața lor, și nu m-aș mira să îmi sune la ușă, să mă certe pentru o nedreptate pe care, poate, din neștiință
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
ești departe, sub alte zări trăiești/ Și pe alei străine, tu pasu-ți potrivești/ Cu alte ore, clipe...în triste-amiezi adaști -/ Și te veghează-n noapte străini și sumbri aștri.” (Chipul tău) Însăși iubirea devine un colind, căci sufletul său tresaltă cufundat într-o dulce uitare. Bradul, simbol al verdelui etern, redefinește făptura care-i dezmiardă simțurile și îi alină tristețile. Curățenie spirituală, purificare și seninătate sunt oglindite de neaua care pictează portetul făpturii gingașe precum o rândunea: „Dragostea mea-i un
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
spân,/ Sufletu-ar putea să îndure/ Numele să ți-l îngân// Însă timpul- gri plămadă -/ Zboară, întins, pe drumul său,/ Printre vise, dor și sfadă -/ Am pierdut numele tău.” (Dacă timpul...) Întrebări mistuitoare vin ca o avalanșă peste gândurile poetului, cufundându-l într-un cerc tainic unde caută nerăbdător răspunsuri la legile firii. Încearcă să deslușească din aceste taine care-l macină, lăsându-se purtat de un văl tulburător: „Te rog să-mi spui, iubito, de ce sunt plopii goi/ Și soarta
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ LAS ROBIT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 500 din 14 mai 2012 Toate Articolele Autorului mă las robit de liniște-n odaie și mă cufund de voie în lectură aleg ținuturi unde-și petrecură conchistadorii vremea în războaie un țârâit de greieri noaptea cură din tavane amintind a ploaie și lucrurile împrejurul meu se-nmoaie intrând aievea în literatură această investiție aparte și susurând duios
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357882_a_359211]
-
foarte mare diferență, care trebuie neapărat punctată, căci este prea semnificativă: Spre deosebire de animalele care fac rău sub instinctul fricii și al apărării, oamenii, care fac rău, se mai și amuză sălbatic de suferințele victimei, iar când aceasta începe a se cufunda în agonia morții, ei sunt deja intrați inexplicabil, într-un fel de delir extazic. Și, vai-vai(!), căci mulți, dintre aceștia doar, pretind societății umane, în care trăiesc precum căpușele, a li se atribui neapărat diplome și titluri de „somități
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
că se perpetuă până în prezent. Este impresionant să vezi cum zeci de persoane se îndreaptă spre biserică, într-o liniște și o smerenie care te fascinează și te determină să afli mai mult și mai multe și apoi, să te cufunzi în acea meditație în care te regăsești pe tine însuți, dând mâna cu Creatorul și minunile sale. Ne-am fi dorit să ajungem și la Băile lui Adonis, dar fiindcă drumul spre munte este destul de greu accesibil cu o mașinuță
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
care propovăduiesc triumful spiritului, uită că sînt doar niște nemernici roși de boli mentale, care condamnă procreația, făcîndu-se că nu știu că ei există nu pentru că spiritul a triumfat asupra cărnii, ci pentru că părinții lor nu au fost niște monștri cufundați în visele cenușii ale centrului universului, ci pentru că au fost niște luminițe colorate, pulsatorii, care s-au cutremurat de culorile vii, emoționante, ale vieții. Parcă trecuse un secol de cînd trupurile lor tremurau răvășite, vîntul foșnea molcom prin frunzulițele sălciilor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RĂSĂRIT Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele aprinde cerul Cufundat în adormire, Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire. Sub o pătură făcută Dintr-un rece întuneric, El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină
RĂSĂRIT de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358531_a_359860]
-
puțin diferă una de cealaltă. Rând pe rând, imediat ce m-am recăsătorit, am reușit să-mi aduc copiii și chiar dacă acum locuiesc în țării diferite se ajută între ei și cand pot se vizitează. Într-una din zile, văzându-mă cufundată în gânduri, m-a întrebat: ─La ce te gândești Pușa? ─Ei... la nimic!... Cum la nimic, când eu am auzit „bubuitura”? Ce „bubuitură”? - am întrebat eu tresărind. ─A căderii tale... pe gânduri! L-am privit cu ochi triștii și, luându
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
ca și cum întâmplarea respirației cu care mă privesc ar suspina pe colțul ferestrei rugăciunii de la subsuara inimii. Trăiesc, pipăindu-mi silaba crucii, înflorită-n propria-i rugină, pedepsită în zori să dezvăluie ascunsul dintre tâmplă și genunchi. Un singur argument mă cufundă în sunetul de dincoace de chipul Nimicului: hoinăreala cuvântului care mă merge ca pe un obiect tocit de sandala vieții. *** Când mi-am dat seama că adevărul nu e decât un strănut al minciunii, am despuiat viața de credința cărnii
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
iau...Ei lasă, nu te mai frământa să înțelegi!... Uite, ia această carte de vizită, ai adresa...Prezintă-te negreșit, chair astăzi, nu trebuie să faci programare...Du-te acum!Tot ești liber... Sunt de câteva momente în ciudata anticameră... Cufundat în unicul fotoliu, cu inima în ritm galopant, încă fascinat de frumusețea serafică a tinerei femei care m-a primit, privesc spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră difuzând ca printr-o fantă din zid și mă întreb
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
de la Ziditorul său măreția, demnitatea, slava și sfințenia dumnezeiască, tocmai pentru că este de obârșie divină. Înzestrat de Dumnezeu cu un simț al orientării omul a devenit un pelerin al bucuriei, al înțelepciunii, călătorind sub razele Duhului de la neființă la atotființă. Cufundându-se în botezul atotființei, omul a biruit moartea mai întâi în sine însuși și apoi în jurul său. Aceasta este filosofia ortodoxă, Filosofia Sfântului Duh, care instituie în om forța moralei creatoare înmulțindu-i înțelepciunea dumnezeiască. Ca Mlădiță a Viței-Duhului Sfânt
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Boghiu s-a scris mult și frumos. Nici nu se putea altfel, de vreme ce el a întruchipat la cote atât de înalte semnificația originară a cuvântului „călugăr“ (bătrân „frumos“, îmbunătățit). Cu o existență lumească aparent monotonă, Părintele Sofian Boghiu a trăit cufundat în duhovnicie, ale cărei căi le-a deschis și nenumăraților credincioși care-i călcau pragul pentru spovadă sau sfat. Remarcabil însă este faptul că și notele din dosarele Securității, extrase și reliefate de cercetătorul Goerge Enache, cuprind aceleași cuvinte apreciative
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
și dulce SĂRUTUL Dă-mi buzele să le degust Să le presar cu stele-n salve Din pofta dorului opust Să-mi ierte-nchipuiri mârșave Să tortureze fără scuze Să-mi slobozească dorul lup Să picure pofte profuze Când se cufundă-n al meu trup A lor nectar amețitor Desfrână-mi voia scandaloasă Cu gustul lor ispititor Trezească-mi râvna ticăloasă Ca un hapsân înfometat Să-ndestulez otrăvicios Și indignat să fiu când tu Le potolești necuviincios Vreau să le sorb
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
aceasta constă adevărata valoare a unei cărți: în puterea de transpunere. Jianu Liviu-Florian, cu o pană fermecată, zugrăvește în toate nuanțele, localitățile de baștină și oamenii printre care a trăit în copilărie și tinerețe, făcându-ți-i familiari, de îndată ce te cufunzi în lectură. Arta descrierii se îmbină în chip fericit cu arta portretizării. Chipul bunicului este culmea iscusinței scriitoricești: „Avea pătulul plin de amintiri aruncate de alții în țărână. Ce aruncau neprețuitorii, aduna bunicul acasă. Lucrurile astea toate îi treceau prin
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
ei în tutore spori și îi facilită acestuia planul ca în viitorul apropiat ea să fie declarată bolnavă și incapabilă de a prelua conducerea regatului. Dar, nu la multă vreme, prințesa începu să aibă insomnii iar când cu greu se cufunda viselor , în ele îi aparea maleficul bărbat tot mai des, rostind formule magice și îndemnând-o să consume tot felul de licori dubioase. În timpul acesta, tutorele se destrăbăla cu o jună de o frumusețe răpitoare, pe care însă nu o
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
Luă îndată banii de jos și fugi spre deal, urmat de tovarășii săi. - Nu trebuie să fugi! zise comisarul pe un ton blând. E în regulă! Dar bărbatul se ținea cu mâinile de rădăcinile pinilor și se cățăra pe râpă, cufundându-se în pădure. Contactul cu lumea îl neliniștise. Urca și gâfâia, strângând bancnota în palmă, ca și cum doar aceea ar fi fost sprijinul clipelor viitoare. Ajunse între ruinele cu ziduri îngropate pe jumătate și se așeză pe patul din crengi de
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
Și atunci, revine o lume a visării, în care imagini străvechi, dătătoare de putere și de speranță iau formă de cuvinte. Sunt cuvintele Virginiei Wolf, în „Valurile”: „Aș fi pierit ca umbra peste pajiști, îndată m-aș topi, m-aș cufunda în beznă și m-aș istovi ca ea, în locul unde se întâlnește cu pădurea, de nu mi-aș sili creierul să înalțe alcătuiri îndărătul frunții mele; îmi impun să definesc clipa de față, fie măcar într-un vers unic, neașternut
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]