2,007 matches
-
ce aduceau cu bucuria. Barbă Albă e dragostea mea și barbă Albă e tot ce-mi doresc, cânta cu jale Dolores pe ritmul balansoarului ce se legăna. Virgil, pierdut în gânduri, își mângâia bărbia încărunțită fără să o audă. — Limbajul, cugeta el, limbajul crează concepte. Conceptele crează lanțuri. Sunt înlănțuit, Dotty, sunt înlănțuit de un țel și nu știu care e ăla. Nu-i suficient eter pentru a urma calea lui Grimus, nu-i suficient pământ pentru a urma calea celor din K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
metru de picioarele balansoarului. — Această insulă, murmura ferm, dar în barbă, Virgil Jones, este locul cel mai grozav al întregii creații. Din moment ce se pare că supraviețuim și nu suntem înghițiți de căile ei, se pare că iubim. Ar mai fi cugetat el și despre ritual, despre obsesie, nevroze și activitățile alienante pe care le naște exilul, despre vârstă, întemnițare, despre prietenie și dragoste, despre starea bătăturilor sale, despre ornitologia mitului, și ar mai fi cizelat și inventat el și alte gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trosc. Și totuși exista vreo alternativă? Odată cu intensificarea efectului și cu creșterea frecvenței cutremurelor - ce-i drept, minore, insula se deteriora, și nicidecum lent. Trosc. Exact în acel moment se văzu ajutat de fântână. Aruncă în ea crenguța ruptă și cugetă la asemănarea dintre fântână și insulă. Idee care nu mergea. A abandonat-o cineva, s-a rupt cineva de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost cineva de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor hotărâse deja să nu-l mai descoase pe Virgil mai mult decât era el dispus să scoată la iveală. Nu dorea absolut deloc să-l facă să sufere. Așa că nu îl întrebă nimic despre Liv. — îmi amintesc de K, cugetă Virgil absent. Atunci când au venit prima dată. Ca să se așeze la casa lor, să se căsătorească, să preacurvească. Și unul sau doi... au mers puțin mai departe. — Grimus? întrebă tăios Vultur-în-Zbor. — Păi, spuse Virgil, strângând din buze, nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
după-amiază și ceața se transformase din auriul dimineții în galbenul post-meridian. Galben pentru viață, își aminti Vultur-în-Zbor, cum stătea în fața lor, pe un scaun de răchită cam prea drept. Un abur ușor plutea prinn încăpere. Timpul trece mai încet acum, cugetă Vultur-în-Zbor și se simți aproape fericit. Să te afli în K însemna să recapeți conștiința istoriei, a vremurilor bune, ba chiar a națiunii: O’Toole, Cerkasov... Fie că-ți plac, fie că nu, numele readuceau la viață o lume trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uit la trupul tău și văd anticipare. Trebuie să-nveți să te ascunzi, să arăți mai puțină înțelepciune lumească în ochi și mai multă în trup. — Și să mor fată bătrână! a râs Irina. Mă port așa cum sunt. — Da, a cugetat Patașin. încă o mai ținea de bărbie. Și-a deplasat mâna către obraz. Irina s-a aplecat înspre ea. Mâna era rece. — N-or să-ți simtă lipsa, i-a șoptit. Nu pentru atât de puțin timp. Patașin a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bun și anunță-l că Ordonarea sa Grosolană a dus la expulzarea lui de pe Thera. Nu mai este bine-venit aici. Rămâne sau dispare odată cu Endimiunsele voastre. Ah, am gândit eu. — Ceea ce ne aduce la al doilea motiv de îngrijorare, a cugetat Dota. Suntem extrem de deranjați de felul eronat în care Grimus a folosit Trandafirul. Acesta nu s-a voit niciodată a fi un dispozitiv pentru călătoria intraendimiunse. Nici cutie magică pentru producerea mâncării. E o încălcare flagrantă a Tehnologiei Conceptuale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise, în timp ce se înfrupta din dulceața de cireșe amare cu care încerca s-o îmbuneze bunica, Viviana cugeta în sinea sa și hotărî că, de fapt, Ursu nu avea deloc pricepere să-și înfrumusețeze locuința. Prin urmare, nu avea să-i mai viziteze căsuța de acum înainte. Lecția de croitorie Așezate pe pajiștea din fața casei, trei fetițe jucau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ce pretindea că „E în interesul anchetei” - iar atunci când vreun detaliu mărit îl impresiona foarte tare, își simțea tranzitul intestinal iminent. Nici un set de semnalmente corespunzătoare unui bărbat între două vârste care să-l oblige să se oprească și să cugete. Doar poze, în rafale rapide, ca șirurile de imagini pâlpâind la cinema. Cearșafuri ude după futut. Un blond dezbrăcat, trăgându-și sufletul, cu venele de la picioare zvâcnindu-i. Focalizări pe intromisiuni oribile. „E în interesul anchetei.” Danny rupse șirul imaginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trei imagini cu wolverine, căută în dosarul lui pozele sângeroase din locuința de la numărul 2307 și făcu un colaj deasupra patului. Lipi îngrozitoarea creatură în mijloc, lumină cu veioza colecția de fotografii, se dădu puțin în spate se uită și cugetă. O creatură durdulie, cu picioare scurte, ochi ca mărgelele și o blană groasă, ca să suporte frigul. O coadă de pisică, un bot scurt și ascuțit, unghii ascuțite, dinți fioroși, dezgoliți în fața aparatului de fotografiat. Un copil urât, care știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-am făcut-o tot eu, bazîndu-mă pe faptul că Simulescu repeta ca un papagal tot ce auzea, fără să mai cugete dacă e bine sau rău. Și l-am făcut de basm! Îi venise rândul să-l asculte la Istorie, tot din bancă, bineînțeles. În spatele lui Simulescu, mă făcusem mic și nevăzut ca să-i pot sufla cât mai bine. Profesorul, Costin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
n-ar îndrăzni să-și lase vreo amprentă și ea pășește falnic peste timp, prezentă-n toate și-uneori absentă. Așa de fină ... pasul ei suav de-abia se-aude adiind cărarea; pământu-ntreg suspin-așa grozav când ea, culcată,-și cugetă visarea. Așa plăcută-i greu să n-o iubești, dar grijuliu, apare-așa fragilă; e-nvăluită-n taine îngerești, puțin femeie, dar mai mult copilă. Așa e ea și nu găsesc cuvânt să-mpărtășesc a ei minunăție ce nu găsesc niciunde pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nou stăpîn, locuitoare din Mareșa; slava lui Israel va merge la Adulam. 16. Rade-ți părul, din pricina copiilor tăi iubiți; lărgește-ți pleșuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine! $2 1. Vai de cei ce cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; cînd se crapă de ziua o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. 2. Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
pe genunchi. Osteneala grea din trup îl abandona clipei, plin de rostul propriei sale existențe. Cred că începusem să sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei mila, mama înlătura din calea mea spinii, fără a cugeta mai mult la urmări. De atîta puf, cînd îmi veni vremea să zbor din cuib, m-am pomenit chinuit de neliniști. Nici acum n-am scăpat de năravul de a căuta bunăvoință în jur: mai simt nevoia de îngeri păzitori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trecute ori viitoare. - Numește-o cum dorești, dar tăria gîndirii noastre stă în lipsa ei de șovăială. Asta ne capacitează acțiunea. Cum nenorociții sînt mult mai mulți decît fericiții, adevărul nostru e indiscutabil. Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei. Îți mai pasă de individualism cînd vezi că, pentru mulțime, nimic nu se îndreaptă iar nepăsarea împietrește legile sociale și-i întărește pe cei care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cei jupuiți de piele ca mine au reacții ciudate, cu consecințe imprevizibile. Mi-am adus aminte de bătrînul Goilav și mi s-a părut că înțeleg felul lui de a se comporta. Gîndea cu o libertate totală. În schimb eu cuget paralizat de frică. Cînd judeca, pictorul avea orizontul leului. Eu nu-l am decît pe cel al iepurelui. Bătrînul zicea că pe omul fără apărare violența îl învață să mintă. Cînd se apropie de culcuș, iepurele face „minciuni”, adică lasă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la noi, să poată. Toate mi le spune mama ca și cum N‐ am fi despărțiți de‐ atâta vreme și ne roagă să ne facem drum S‐ o vedem că‐i albă și se teme ... Traian Demetrescu ( 1866‐ 1896) „...Poet este cine cugetă, cine simte și cine își meșteșugește versurile ca Traian Demetrescu.” Alexandru A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viața cultural‐ literară brașoveană, P. a colaborat la Brașovul literar și artistic, Convorbiri literare, Țara Bârsei, Sămănătorul (1905‐1907), Luceafărul, Neamul românesc literar, Ramuri, Gazeta Transilvaniei, Gândirea, Cele trei Crișuri, Ritmuri, Prometeu, Cosânzeana, Drum drept, Gând românesc, Transilvania, Viața Românească, Cuget clar, Năzuința, Patria, la care deține rubrica „Icoane fugareʺ. Debut editorial cu vol. de Poezii (1909). CÂNTEC Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
De astă dată, Katsuyori ridică ochii și spuse vorbe grele despre dușman: — Forțele clanului Oda nu cunosc mila. Ce vină i-au putut găsi unui preot fără vedere? Cum ar fi putut avea putere să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
niște bani de drum. Dar, știți, azi dimineață când m-am trezit și m-am interesat de el, am descoperit că plecase deja. S-a sculat și a ieșit împreună cu soldații, înainte să răsară soarele. „Are o viață de invidiat,“ cugetă Mitsuhide, în timp ce privea cerul dimineții. Saito Toshimitsu desfășură un sul. — A lăsat asta. M-am gândit că poate o uitase dar, când m-am uitat mai atent, am văzut că cerneala încă nu se uscase și apoi mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se ridicau până peste genunchi și erau mai reci decât gheața. Fără îndoială, fiecare ofițer și soldat, trecând râul, era adâncit în propriile lui gânduri. Fiecare cugeta la cuvintele grăite de Toshimitsu și comandanții de unități, înainte de a începe să traverseze râul. „Ei, pesemne că-l atacăm pe Seniorul Ieyasu. În afară de Tokugawa Ieyasu, nu mai e în apropiere nimeni pe care să-l atacăm. Dar ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unele regiuni din Fuwa și Yoro, un mare număr de oameni din castele mici, familii provinciale puternice și reședințe răzlețe de samurai aveau legături cu Hideyoshi. Cei aflați în relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a ne confrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor. Fără-ndoială, și-a plănuit întoarcerea rapidă acasă tocmai pentru a profita de un asemenea avantaj. Cred că n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că n-avea să-l apere decât pe moștenitorul de drept, Seniorul Samboshi. În acel timp, Hideyoshi ținea în Kyoto magnifica slujbă pentru Nobunaga, care atrăsese atenția întregii națiuni. Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni armata pentru a le pune în aplicare. Pe parcursul consfătuirii, sosise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru altceva? — Cum? N-aș crede. — Ocaziile trimise din cer nu așteaptă, să știi. În timp ce noi stăm așa aici, s-ar putea ca șansa să ne scape printre degete cu fiecare clipă. — Nu te pripi, Genba. — Ba nu. Cu cât cugeți mai mult, cu atât trece mai repede timpul. Nu ești în stare să iei o hotărâre, când ai drept în fața ochilor o victorie de asemenea proporții? Of, încep să cred că Demonul Shibata îmbătrânește. — Vorbești prostii. Ești încă tânăr, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și apuseană. Clanul Tokugawa îl acuza pe Hideyoshi că era un trădător, care-l eliminase deja pe unul dintre fiii fostului său senior, iar acum era gata să-l lovească și pe moștenitorul acestuia, Nobuo. „Dacă mă aliez cu Hideyoshi,“ cugeta Shonyu, „voi face un pas greșit în ceea ce privește datoria morală; dacă-l ajut pe Nobuo, îmi respect datoria morală, dar speranțele mele de viitor vor deveni foarte vagi.“ Iar Shonyu mai avea încă o grijă. Întreținuse legături strânse cu Nobunaga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]