2,064 matches
-
pe prieteni și pe dușmani, te rogi că Domnul să ne dea ceea ce ne lipsește și ne trebuie la toti pentru mântuire. Acolo pe Golgota S-a adus Jertfă. S-a unit Cerul și Pământul. Și-au dat mâna. Să cugetam adânc la aceasta Jertfă. Că nu-i un lucru oarecare de pe televizor. Nu! E Jertfă Fiului lui Dumnezeu! Singurul Fiu L-a Jertfit pentru noi păcatoșii. De ce? Pentru că ne-a Iubit și ne Iubește și vrea să ne salveze
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
s-au descoperit. Și la mulți li se vor descoperi câte va vrea El. Căutați-L și-L veți afla! Și așa, încărcată de tristețe, de durere și de sfințenie și întărită de Duhul Sfânt, mă întorc pe Drumul Crucii cugetând la toate. Am venit la biserică unde eram cazată. Am luat o gustare în curtea bisericii, că tocmai se terminase slujba pentru cei adormiți. Apoi m-am odihnit puțin și mi-am făcut bagajul. În acea noapte, la ora 1
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
necazurile care vor veni. Să gândești bine, de-i plăcut lui Dumnezeu să faci, să nu renunți. Să fii puternic în Cuvânt. Să nu dai înapoi, daca renunți ești las. Una e să vorbești, sa simti cu inima și să cugeți cu mintea. Când vorbești în lume vinzi, Cei ce aud cumpăra, Atenție! Ce vinzi? Dacă n-ai milă - n-ai dragoste, n-ai pe Dumnezeu, ești un cărbune de ars. Să vorbești ce-i de vorbit. Să asculți ce-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Și-mi iese în cale altul, Parca-i mai mititel, Si strigă după mine, Să nu-l las singurel. În mintea mea, el bate, Să vin din nou la el, Nu-mi lasă nici o clipă, Păcatul 13.04.2006 Să cuget și altfel, Așa-i vrăjmașul, Ne trage după el. Ațâțe curse-ntinde, Ma-ncearca în fel și fel. O, Cruce Sfântă cu Putere, Te chem în ajutor, Să fugă și ispita, Cu-al ei stăpân înșelător. Suflet trist și zbuciumat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
între solitudinea angoasantă și nostalgia unei comuniuni universale. Acesta este sensul simbolului din titlu, care celebrează întâlnirea dintre două ființe („suprafețe”): „Vino tu, furnică roșcată, gândac/ sau coropișniță să stăm sub camion/ sub motorul ca un soare negru/ și să cugetăm la toate muchiile/ care se întâlnesc în ochiul lui Dumnezeu” (Rugăciunea vietăților mici). În rest, cărțile lui L. constituie o suită de incizii în contemporaneitate sau, cel mult, în istoria recentă. Astfel, bazată pe teoriile lui Pierre Bourdieu și B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
înaintarea în vârstă, comentariul de text și momentul redactării între patru pereți îmi inspiră o invincibilă neplăcere chiar și atunci când nu sunt expus imediat curentului de aer sau unor vizite inoportune. Filosofia mea e impresionismul. Îmi instalez șevaletul afară și cuget îndelung, așa cum făceau odinioară pictorii: asupra subiectului. Apoi, între două averse, pun câte o mică tușă. Ar fi trebuit să fac echipă cu cineva, mi-ar mai fi trebuit multe cunoștințe în domeniul științelor și, pentru a îndeplini convenabil dorința
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un om care gândește". Acest om fragil a gândit mult, dar a acționat puțin. Logic. Dacă, în ființa noastră, eul care gândește și eul care acționează nu sunt unul și același, de ce ajutor ne mai poate fi Petru cel care cugetă și Petru cel care se agită? Prea sunt vorbite de rău în zilele noastre pasiunile partizane, aurorele mincinoase și atîția sori înșelători. Încețoșându-ne vederea, aceste himere vor fi avut cel puțin imensul merit de a ne sustrage pentru un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trebuie să se fi încheiat cu un salt care a avut impact atât asupra formei cât și asupra laturii psihice a acesteia. „Să se gândească cineva, spune el, numai la schimbările provocate în limbă de faptul că chipul de a cugeta s-a schimbat, că chipul de a percepe lucrurile, în special raporturile, a devenit altul, schimbări grupate sub cauza numită de mine (în „Principii...”) lămurirea psihică a cunoștințelor” (I, 381), de unde se poate deduce că înainte de contactul cu latinii autohtonii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română și valorificându-i în scris resursele E. a intrat direct în posesia unui sistem logic natural, ca să spunem așa, în sensul dependenței lui imediate de limba care l-a generat și, deci, exprimabil doar prin această limbă. El filozofează, cugetă mai bine zis, ridicându-se în sfera metafizică prin cuvintele limbii natale. Învățarea limbii germane, și a altor limbi, reprezenta pentru el consolidarea metonimică și metaforică a limbii române, singurul obiect de cercetare și instrument de creație. Eminescu savura alte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru care se pregătește călătorind. Un basm cules în secolul al XIX-lea din munții Apuseni așază coerciția la nivel cognitiv: „«ține acest inel și cându-i gândi la părintii tei, atunci îndată vei fi acasă, dar la mine să nu cugeți de loc că va fi reu de tine»”. Fata negra poartă aici emblema sacrului, cromatica fiind un indiciu al tărâmului infernal din care vine. Puterea gândului capătă valori motrice, el produce translarea instantanee a spațiilor și hybris-ul comis aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică, unde eshatonul este integrat și asumat doar ca act final al evoluției istorice. Timpul liturghiei este un kairos suspendat în veșnicie, amintind că Iisus se află în agonie, pe cruce, până la sfârșitul veacurilor, după cum cugeta Pascal. Simultaneitatea liturghiei cerești cu cea pământească, anularea graniței dintre cer și pământ, precum și a celei temporale dintre trecut și viitor sunt evidente atât în anamneza anaforalei: "Aducându-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de cele ce s-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a vicleniei lui Dumnezeu sau vicleniei rațiunii: urmându-și propriul impuls orb pentru putere, națiunile lumii servesc fără să știe un scop superior 27. Israel este îndemnat să reflecteze asupra propriului trecut: "Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute" (Deut 32, 7). Pentru evrei, orice calamitate istorică era considerată o pedeapsă dată de Yahwe. Numai catastrofele istorice îi aduceau pe drumul cel bun: Însă când au strigat ei către Domnul și au zis: "Am păcătuit
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să-l salveze era o anu mită candoare. Ajuns, prematur, la limpezimi boreale (am putea să zicem chiar „dogmatice“), omul n-avea dubii și nu și punea întrebări. Era prizonierul unei convingeri de beton, asupra căreia nu părea să fi cugetat suficient, valorificând până la capăt măcar resursele rațiunii. Pe scurt, nu era nici cu adevărat „liber“, nici „cugetător“ în sens deplin. E de înțeles. Nu e la îndemâna oricui să fie, din fragedă tinerețe, și una, și alta. Problema credinței nu se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dintre ei au reușit chiar să găsească oarecari compatibilități între rațiune și teologie sau între știință și credință. Careva săzică, chestiunea e complicată. Înțelept e să nu te pripești, să te eliberezi de bla-bla-urile câte unui ONG zburdalnic și să cugeți. Dar, dacă se poate, să cugeți ca un cugetător, nu ca un activist. Adică să nu te grăbești să acționezi înainte de a pricepe. Vei desco peri, astfel, tocmai ceea ce credeai că deții: reflexia liberă, exercițiul binefăcător al gândirii pe cont
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
găsească oarecari compatibilități între rațiune și teologie sau între știință și credință. Careva săzică, chestiunea e complicată. Înțelept e să nu te pripești, să te eliberezi de bla-bla-urile câte unui ONG zburdalnic și să cugeți. Dar, dacă se poate, să cugeți ca un cugetător, nu ca un activist. Adică să nu te grăbești să acționezi înainte de a pricepe. Vei desco peri, astfel, tocmai ceea ce credeai că deții: reflexia liberă, exercițiul binefăcător al gândirii pe cont propriu. Vei învăța să acorzi mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cui, și a ieșit grăbit din compartiment, fără să uite să spună: - «No, zâua bună că eu, mă rog frumos, aci cobor». Și se făcu nevăzut. Rămași în tren, cei doi prieteni ai noștri, Ion și Gheorghe au avut a cugeta. Ba la un moment dat, când trenul se apropia de Vlădeni, Ion chiar a spart tăcerea: -«Măi Gheo, ficioru ăsta n-o gătat povestea, tu ce gândești, negrul acela, până la urmă, o fi fo aflat-o pe mumă-sa în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
verifica acel lucru. Noi luăm foarte în serios începerea programului de lucru la ora 8 fix”. Brad s-a uitat uimit la ea. „Ok, bine, am înțeles”. S-a întors pe călcâie și a intrat în biroul său pentru a cugeta cu privire la incidentul cu Doamna de Fier. O oră mai târziu Brad a bătut la ușa lui Todd. „Ai un minut?”, a întrebat Brad. „S-a întâmplat ceva de dimineață, iar eu am impresia că e nedrept și agresiv. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
-i un sictir bătut în piuă“. și când nici asta nu mă mai ajută, îmi amintesc mereu de aceeași anecdotă: Un bătrân șade pe banca din fața casei, iar vecinul trece pe-acolo și-l întreabă: Ce faci, bade, șezi și cugeți? Iar cel întrebat răspunde: —Ba, eu numa’ șed. Această anecdotă reprezintă cea mai succintă descriere a firescului. De douăzeci de ani cunosc anecdota, și de-atunci mă tot așez alături de bătrân pe bancă. Dar nici până azi nu prea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lui Fuat-efendi și a caimacamului și urmându-i spre a forma în jurul lor ca un cordon oficial, ceilalți rămânând pe loc, fie spre a-și manifesta nemulțumirea împotriva noii stări de lucruri, fie că le-a lipsit timpul spre a cugeta asupra unei demonstrațiuni de acest fel. Cât despre mine, osândit prin poziția mea fizică unui rol pasiv, stăteam cam în centrul câmpului opozanților unde mă găseam din întâmplare în clipa când s-a produs mișcarea despărțitoare. Deodată, trupele otomane, făcând
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și nu au nici rușine, nici sfială, Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării! Și când cugeți c-acești trântori, astă haită de samsari Prin tertipuri și prin intrigi au ajuns puternici, mari, Și când vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sunt, Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeți și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
medicină, îmi scrie de marea lor durere, despre doctorița Raluca Popovici din Oradea, bolnavă de cancer în spital, și am înțeles că și mama ei este tot la fel, încât în această mare nenorocire, n-am putut rezista să nu cuget: Doamne, eu mă rog la tine Fă-o pe Raluca bine, Să trăiască cât și mine, Că ea are copil mic Și el nu știe nimic, Că mama e bolnăvioară Noi nu-i spunem, să nu-l doară. Ne-ntreabă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
propunea, spre luare în seamă, diversitatea opțiunilor pentru viață și se adresa lunii de pe cer care în nopțile senine „vede” tot zbuciumul omenesc. Vezi pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine, abia cuget-un sărac. Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii sau neghiobi”. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fundamental întâlnirea noastră de azi, de cea de acum câteva săptămâni.“ (Teatrul, august 1971) „Nicolae Ceaușescu, care iubește laboratoarele, care înțelege calculele, care mângâie și mânuiește mașinăriile; Nicolae Ceaușescu, care citește, studiază, cunoaște toate marile probleme ale cugetării și care cugetă îndrăzneț, fiind filozof cu substrat adânc și cu reflecție spontană; Nicolae Ceaușescu, care admiră și comentează opera de artă, care e un iubitor de literatură, care e un mare orator, care e un scriitor și care, cu un extraordinar instinct
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Mai mult: ființa omenească e singura verigă dintre Dumnezeu și Creație. Omului i s-a încredințat marea răspundere să supravegheze soarta Creației. Dumnezeu n-a dat această ascultare, această îngrijorare, n-a dat-o îngerilor, a dat-o omului. Putem cugeta la învățăturile părintelui Arsenie care mai spune: „Omule, de tine depinde tot ce-i în afară de tine. Și nedreptățile, și sărăcia și deznădejdea. Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă. Învață să poți să cânți spectacolul lumii întregi. [...] Cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca tăcere a nopței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]