1,813 matches
-
nu mai rămân însărcinat. Tu doar fluieră, prietene, și popoul meu de italiancă grasă îți aparține, OK? Tu capeți popoul, eu mă aleg cu o bucățică bună de știi-tu-ce idiș. Ești primul meu evreu, Nathan, și acum, că te-ai cuibărit pe pragul meu, nu am de gând să renunț la tine. A ta sunt, drăguțule. Da’ chestia cu căsătoria trebuie să ți-o scoți din cap. Nu mai vreau să fiu nevastă și realitatea e, scumpul, caraghiosul meu, că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
va trebui s-o spăl când o să fiu la hotel și să sper că n-o să observe nimeni până ajungem la Boston. Vai, gândul la patul meu de la hotel. De-abia aștept să mă bag în el și să mă cuibăresc acolo, cu cartea mea. Pfiu! Am găsit o pungă cu afurisitele alea de jeleuri, slavă Domnului. O unghie lungă mă bate pe braț și aș putea să jur că a făcut-o cu atâta forță încât mi-a tăiat pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Lydia râde isteric de ceva ce a spus Mike. Nu cred că a fost nici măcar un pic amuzant. Chiar nu știu cum o să lucrez la întoarcere cu Lydia fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă cuibăresc într-un colț și să plâng până când adorm. —Mike e un înger, nu-i așa? Lydia se aranjează în oglinda din spate, dându-și cu ruj roșu-aprins pe buzele ei pline. Nu știu, spun încet. Nu prea îl cunosc. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spune Tudor. Ei nu, de ce ești rău? Mama, care dăduse de gustul cititului noaptea datorită prozatorilor latino, e mult mai înțelegătoare față de pretenția doamnelor-pensionare de a-și depăși condiția. De fapt și el filho, puțin după ora 21.00, se cuibărea în patul său, împachetat în plapuma la care renunță târziu primăvara, să-i treacă abureala de seară, și adormea cu lumina aprinsă și cartea deschisă. De cum o stingea, noaptea după douășpe, începeau să-l bântuie alt gen de femei decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
metrou. Ochii încep să mă usture și îmi spun că e de la aerul rece. De la vânt. Îmi vâr mâinile în buzunare și îmi încleștez maxilarele, accelerând pasul și încercând să nu mă gândesc la nimic. Dar în suflet mi se cuibărește o spaimă fără nume; o panică surdă, care crește. Nu mi‑am recăpătat slujba. Nu am nici măcar promisiunea unei slujbe. Ce‑o să‑i zic lui Suze? Ce‑o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
n-ar fi scris asta la sfârșitul scrisorii, Hermann n-ar fi purtat-o În căptușeala hainei, chiar și atunci când i-au amputat, În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din spate. Nu neg spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu ouăle pe care i-o spusese, ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta are forța unei inimi de zeu. Pot să iau asta cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clipi de mai multe ori cu o expresie și tristă și amuzată. ― Știu, dragul meu prieten. Dar, zău, nu-mi doresc să rămân și fără medic. Ar fi o pierdere irecuperabilă. Luă ambele poțiuni cu o gură de apă. Se cuibări sub pilote și închise ochii, oftând prelung. Nu știu ce formulă folosești, dar poțiunile tale sunt formidabile. Înainte de a stinge lumânarea, Guibert o văzu cu totul abandonată visului, sub privirea acelui înger salvat după incendierea palatului din Ajaccio. O însoțise în lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru un pat, o saltea și două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se înghesuit la propriu și la figurat, Iancu urmărea îngrijorat norii fumurii care îi ascundeau orizontul în oricare parte se uita. Câteva fulgere crăpară spectaculos cerul în mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr, chiar asta își dorea. Un oraș pe malul unei ape, un mare port fluvial, civilizat, prosper, puternic și viu. Așa va arăta orașul lui... pentru Alexandra. La asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și scorțoasă. - E-e-eu șșștiu ce-i acolo!, dârdâi de frică. M-m-morții... - Ei nu sunt morți, zice firoscoasa, Înălțând un deget, ca mama, dar numaidecât coboară degetul, se lasă și ea pe vine, lipită de mine. Ei sunt veșnic vii! - se cuibărește În ce-ar vrea ea să fie brațele mele. Veșnic vii, așa mi-a spus mie ofițerul cel mare, generalul Antonescu personal! Așa a zis - a zis, mi-a spus mie, personal: Ei sunt eroii! - iar a ridicat degețelul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în când era cuprins de o izbucnire de mânie și nu putea face altceva decât să se abțină să nu sară și să arunce cu obiecte, să urle tare sau să izbucnească în lacrimi. Undeva, în străfundul stomacului său, se cuibărise o premoniție îngrozitoare, iar mintea părea să-i fie stăpânită de o ceață impenetrabilă. — Ssssh, încerca el să se calmeze. Și: Sssh, se auzea briza în jurul său. Se părea că Sampath îi împărtășise propriile temeri, că aceasta șoptea pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Cu chestia asta ar trebui să intervină o modificare de tipar. Fiona și-a reprimat un oftat profund, mimând un căscat. —Doamne, ce obosită sunt! Abia aștept să dau cu nasul de puțin aer curat. Cu o seară în urmă, cuibărită pe canapea, lângă David, după ce a băut câteva pahare de șampanie, Fiona avusese ideea sclipitoare să-l ia pe Jake și să petreacă o vreme numai ei amândoi. Dar, în lumina rece și crudă a dimineții, femeii i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
erau așezate mai multe fotografii de familie. Două erau cu ea și Luca - ambele făcute în luna de miere - dar restul erau cu soțul ei și cu băieții acestuia: plimbându-se prin parc, prostindu-se prin Disneyland-ul din Paris sau cuibăriți pe canapeau din casa părinților lui Luca. Dac-aș putea să dau timpul înainte, s-a gândit Alison, oare aș sta aici și m-aș uita la fotografii cu mine și cu copilul lui Luca? Sau poate chiar cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a oftat din rărunchi astfel că Nick a ridicat ochii din cartea pe care se apucase s-o citească. —Ești bine? Susan a dat din cap și-a zâmbit, s-a suit la rândul ei în pat și s-a cuibărit sub brațul stâng al bărbatului. —Nick? —Îhî? Omul se apucase, din nou, de citit. Nu te dezamăgesc, nu-i așa? Nick s-a uitat la ea surprins. —Să mă dezamăgești? Cum adică? Poate că nu e cuvântul cel mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
voia să riște să strice atmosfera abordând un subiect care simțea că era sensibil, iar dacă se certau din alt motiv, nu i se părea corect să arunce și întrebarea cu copilul în aceeași oală. Acum, s-a gândit ea cuibărindu-se la subsoara bărbatului și simțindu-i căldura trupului pe obraz. Poate că acum e momentul potrivit. —Nick? —Îhî? De data asta, răspunsul lui Nick a sunat puțin mai țâfnos. Era clar că voia să citească fără să fie întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plini de tristețe. Nick a zâmbit cu nostalgie. —Uite ce e! Sincer să fiu, toată chestia asta m-a luat prin surprindere. Nu aveam nici cea mai vagă idee că ești așa de pornită, a spus el și s-a cuibărit lângă Susan, lipindu-și nasul de mijlocul ei, pentru ca apoi să ridice o mână și s-o tragă de braț. Haide, vino să te iau în brațe și să încercăm să dormim și îți promit c-o să mă gândesc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se oprise din plâns și-și ștergea nasul cu o batistă folosită. —Mulțumesc, Fiona, a zis el trăgându-și nasul. Pur și simplu, nu eram în stare să le spun în seara asta. Vreau să merg acasă și să mă cuibăresc în pat. Mă simt groaznic. Foarte slăbit. — Și probabil că ești și mort de foame, nu? Nu mai ai nimic în stomac. Ei, o să luăm niște chipsuri pe drum. Băiatul se ridicase în picioare și trăgea pantalonii pe el. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
face iar să-l dăscălească pe Mărgărit cu ce spunea el că zice doctorii, deh, cu boala lui de plămâni, de asta i-a mai rămas să se lege, explicându-i pe îndelete că boala și necazul, și răul se cuibăresc în om și lucrează în așa fel, că-l fac pe om să-i vadă pricina în afara lui, în țigară, bunăoară, care de bună seamă că-i un rău, dar un rău atras și chemat de răul din om, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
va considera asta drept poezie. Nu țineam să fiu prin preajmă când Îi sărea țandăra. Cred că tipul ăla vrea să-ți vorbească. Mi-am ridicat privirea, enervată că fusesem Întreruptă. Trecuse cam o oră și jumătate, iar eu mă cuibărisem În cel mai liniștit colț pe care-l puteam găsi În club, uitându-mă țintă În ochii unui bărbat extrem de atrăgător cu care speram să-mi petrec noaptea. — Care? am Întrebat pe un ton iritat. Ah, salut, Tom. — Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea de la sală, am zis, cam fără nădejde. Brian mai scoase un mormăit. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-mi facă și mie o educație cinematografică acum câțiva ani, iar rezultatul era că acum știam diferența dintre Jane Greer și Greer Garson. A pus prima casetă Înăuntru și a aprins televizorul. Eu am stins luminile, după care ne-am cuibărit la loc, urmărind ecranul pâlpâind. N-are nici un rost să descriu vreunul dintre filme, dar o să vă spun doar atât: dacă nu le-ați văzut, n-ați trăit. Bineînțeles că Tom a devenit foarte sentimental din cauza Virginiei Mayo. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nod la batistă ca să nu uit. Pe când ușile se Închideau În urma noastră, am luat brusc o decizie: să evit să rămân singură În orice parte a sălii sau doar cu o singură persoană. Expresia „siguranța dată de mulțime“ mi se cuibărise În creier și refuza să plece. 20 Era Încă devreme pentru Freedom Arms, care nu se anima serios decât către ora nouă. Odată pornită distracția, era mai greu de oprit, dar asta e altă poveste. Tom Îmi lăsase un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am luat autobuzul și am mers până la Piața Operei. I-am făcut o vizită bunicii. Când intri la ea, ai zice că te afli într-o scorbură de copac. Locuința e strâmtă, înțesată de umbre și în toate ungherele se cuibărește aroma aluatului. Bunica mi-a strigat bucuroasă numele de mai multe ori, mi-a luat fața în mâini și m-a sărutat. Ea nu-mi era bunică, de fapt. Bunica mea cea adevărată murise la spital, cu mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]