1,153 matches
-
cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apă. Apoi se ridică cu greu în picioare și, sprijinindu-se de perete, reuși să facă niște pași, dar ameți și trebui să se întindă iarăși; se uită împrejur, strigă și fu sigur că gri-gri-ul morții nu mai dormea lângă culcușul său. „Poate că negresa Khaltoum a greșit - își spuse, fericit de descoperirea sa. Poate că în visele ei m-a văzut rănit și învins, dar n-a putut să-și imagineze că o să fiu în stare să birui moartea.“ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ține gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele; mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
acelea făcute cu atîta iubire în inima mea... 12. Și ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunericul a și venit! 13. Cînd Locuința morților o aștept ca locuință, cînd în întuneric îmi voi înălța culcușul; 14. cînd strig gropii: "Tu ești tatăl meu!" Și viermilor: Voi sunteți mama și sora mea!" 15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? 16. Ea se va coborî cu mine la porțile locuinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci și mîinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții își vor avea culcușul cu el în țărînă. 12. Dulce era răul în gura lui; îl ascundea sub limbă, 13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul gurii: 14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18. ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile săbiei. 19. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele. 20. Atunci îi este greață de pîine, chiar și de bucatele cele mai alese. 21. Carnea i se prăpădește și piere, oasele care nu i se vedeau rămîn goale; 22. Sufletul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi și bulgării de pămînt să se lipească împreună? 39. Tu izgonești prada pentru leoaică, și tu potolești foamea puilor de lei, 40. cînd stau ghemuiți în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcușul lor? 41. Cine pregătește corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciți și flămînzi? $39 1. Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată? 2. Numeri tu lunile în care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi zâmbea printre crengile aproape desfrunzite ale pădurii. Îi simțeam căldura molcomă care îmi făcea bine... Ajuns la vechiul meu culcuș, l-am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea lui de odinioară... M-am culcușit precum o pisică și am început să citesc... Din când în când, mai scăpam gândurile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un car de oale, amice”. Mi-am dat seama că gândul de veghe are dreptate, așa că am tăcut. Peste noapte, m-au chinuit tot felul de vise, dar în zori nu mi-am mai amintit nici unul. Până să ajung la culcușul meu de pe malul iazului, am umblat ca un somnambul. Abia când m-am trezit cu o carte în mână am realizat că trebuie să-mi strunesc gândurile și să citesc cu atenție... Liniștea nu mi-a tulburat-o nimeni, până ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
N-am avut, însă, de ales și a trebuit să urmez ritualul “cazon” - dacă pot spune așa - din fiecare seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în spate și cu privirea alergând în toate părțile, atrasă de zborul legănat al ultimelor frunze desprinse de pe ram. Când am ajuns la locul meu de pe malul iazului, mă aștepta altă minune. Pe când dădeam în lături lăstarii care îmi ascundeau culcușul, am văzut cum dispare în huceg o coadă roșcată și peste măsură de stufoasă... M-am oprit, să-i urmăresc unduirea printre lozii. Nu mică mi-a fost mirarea, însă, când am băgat de seamă că șireata s-a întors
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că avea cinci. Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se ducă pe altundeva, nu i-au anunțat. și? I-au îngropat, de-odată cu cățeii, de vii. Sub beton. Acum ce facem? Nu știu, nu mă pricep, dar, auzi-i cum se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă ușor de degete și lătrând. Micuță fiind, latră însă că o jucărie stricată. când este singură acasă, își face dezordine în culcuș, deoarece e supărată că nu ne-am făcut timp pentru ea. Pe Maya nu o pot numi animal, deoarece de multe ori se comportă precum oamenii. Este o prietenă extraordinară! Este o ființă foarte credincioasă și mă iubește necondiționat. Când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
curentul, dar nu mă deranjează. Sunt mulți ani de când nu mai știu senzația unei cefe Înțepenite sau mușcătura durerii de șale. Îmi amintesc Însă mirosul mentolat și alunecarea degetelor tale peste vertebre, ca o familie de animale moi În căutarea culcușului, faptul că Încălzeai crema În palmă și suflai peste ea, ca și cum ai fi vrut să dai viață substanței care se va impregna În mine, liniștea Împărțită În secunde de bătaia pendulei care se lăsa peste noi când Îmi masai spatele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
libertate totală. În schimb eu cuget paralizat de frică. Cînd judeca, pictorul avea orizontul leului. Eu nu-l am decît pe cel al iepurelui. Bătrînul zicea că pe omul fără apărare violența îl învață să mintă. Cînd se apropie de culcuș, iepurele face „minciuni”, adică lasă urme false. Neputința naște supuși sau mincinoși. Caut să pricep sensul vieții mele și simt că-mi crapă capul. Ce vreau eu în definitiv? Dar nu asta e problema. Care va fi sfârșitul? În odaie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele de salvare o să ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor de cutii instabile, iar baioneta e extrasă din culcușul ei de mărunțișuri și totul e luat de la capăt. Cu așa o armă lungă (lama are 25 cm), merge de două ori mai bine și chiar așa se și întâmplă. Anna are deja pozele în aparat, iar expresia criminală de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
despărțindu-i. Ca și cum soarele, pe care îl simțea pe buze, se risipise între ei. Soarele, precum coroana unui copac fără rădăcini, uriaș, ca un nor, din interiorul căruia se decupase curba albă a frunții de femeie. Apoi cealaltă, simetrică, un culcuș de scoică, urcând, de sub bărbie până la cercelul cald al urechii. Valuri roz. Albe altele, pufoase, violete. Carnea de argilă a soarelui devenit câmp și pământ, în care lumina săpase umeri și sâni, mângâiați, ca în acel vechi tablou, de salbe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ce Moru Îmi spusese să mă țin după soare: spre Miazăzi până ce dau de o apă nemaivăzută și apoi, mereu, către Apus. Era prima noapte pe care o petreceam departe de pământul nostru și n-am Îndrăznit să-mi fac culcuș În vale, printre copacii aceia fără de munte. M-am trântit lângă o stâncă cenușie și mi-am dat seama că lui Moru, care nu fusese nicicând pe aici, n-avusese cum să-i treacă prin minte să facă vorbe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am repezit să mă acopăr cu clisă din cap până În picioare. Țânțarii ne-au lăsat În pace, așa că am Împărțit peștele și ne-am pus pe clefăit fără să mai zicem nimic. La sfârșit am râgâit și am căutat un culcuș sub un copac din acela cu crengi lungi. - Nu e bine, zise Enkim. Șerpi. Uite! - Îmi arătă el o ființă târâtoare, subțire și lungă precum o frânghie lucioasă, acoperită cu solzi mai frumoși decât ai peștilor. Am dat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătu el cu pumnul În piept. Tu? - Krog! - Krog e prost! Șarpe te dă Umbrei! M-am uitat la lighioana aia pricăjită, dar Enkim trase de mine și mai tare. - Șarpe ucide! - se holbă el la mine. Ucide! Enkim alese culcușul Într-un loc care i se părea potrivit și aduse niște mușchi de pe malul apei. Apoi ne Întinserăm și el Îmi spuse, cu glas din minte Întrerupt cu semne și cu vorbe puține, cine era și ce făcea. Venea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce fel să-i vorbesc: - Tu și cu mine nu putem să vorbim de față cu ceilalți. Tu și cu mine trebuie să vorbim de unii singuri, după cum a lăsat Tatăl. De ce nu-mi spui cine ești? Se apropie de culcușul meu și se ghemui la mai puțin de un braț de mine. Mă străbătu cu privirea din cap până În picioare. Mă atinse cu palma pe coapsă. Apoi mă adulmecă. Am dat să fac la fel, iar cele două Însoțitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
casă și i-a făcut semn lui Enkim să meargă cu ea. Am rămas singur și am adormit. M-am trezit mult după răsărit și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut-o pe Vinas șezând la marginea culcușului meu. Mă tot privea de parcă ar fi pierdut ceva și, din nou mă puse să mă așez pe o parte, iar ea mă trase de ureche și se uită Îndărătul ei. - Ce cauți? - Ucigașii au o umflătură aici, după ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o tufă deasă și așteptase Întunericul. Mai toate femeile erau duse la apa cea mare, așa că, la căderea nopții, se strecurase, nevăzut și neauzit, În casa Runei. Era plecată și ea. Mâncase din bucatele ei și se vârâse apoi În culcuș, căzând Într-un somn adânc. Nu-l scuturaseră frigurile decât o singură dată, trezindu-l, dar chiar atunci apăruse și Runa. Îi povestise tot. Și ce aflase despre cuvinte, și ce știa despre Tatăl, și ce credea că știe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
De-aia m-a ales Vinas pentru tine. Mai ai alți prunci? - Mai am. - Eu nu, zise ea și iar se cufundase În gânduri. Începuse din nou ploaia, de ziceai că se rup cerurile. Se băgaseră unul lângă celălalt În culcuș și se Însoțiseră din nou. A doua zi, Enkim o Întrebase dacă Vinas n-ar fi vrut cumva să-i dea o mână de ajutor ca să-l salveze pe Krog. Runa nu-i răspunsese. Îl lăsase pe Enkim În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]