13,249 matches
-
mamă al patronului mezelăriei era mayaș. Curenții oceanici iau În custodie coca de nuri și, În timp ce pe continent continuă disputele aprige asupra sorții ei, aceasta pornește Într-o croazieră lină prin Pacific. Pe măsura Înaintării, În câteva săptămâni se Întremează, culegând bețe, rămășițe ale unor epave, diverse obiecte căzute de pe transatlantice - sau cum s-or numi vasele care brăzdează Pacificul -, toate aceste obiecte fixându-se sub forma unei armături care menține, pe dedesubt, cupola aflată deasupra apei. Iar forma aceasta, poate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
singură notă, do major, pe care o murmură la nesfârșit. Toată populația e angajată de compania multinațională off-shore care-și instalase sediul pe Tit Island și care oferă programe și echipamente contrafăcute la prețuri modice, realizate de sfârci din resturile culese de pe Titland. Apariția continentului flotant, care ajunsese În numai câteva luni să aibă aproximativ dimensiunile Australiei, creează o altă problemă neașteptată. Din cauza surplusului de masă repartizat Într-o singură parte, planeta capătă o vibrație la rotația În jurul propriei axe. 28
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la uscat, În timp ce miresica, scheunând furioasă, și l-a recuperat cu aceeași grijă cu care eu dezlipeam foaia de pe antenă. Câteva minute mai târziu, taximetristul m-a lăsat exact de unde mă culesese și a părăsit scena cu o recompensă care l-ar fi făcut și pe sultanul Bruneiului să se Înece de emoție. Șoferul avusese dreptate. Niciodată nu știi ce surprize ascunde o foaie de hârtie. Pe aceasta, de pildă, atât cât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o figură care i-ar fi dat junghiuri În inimă și lui Alice Cooper. Pe urmă a zis: — Și... ceeee... creeezi... ÎÎÎÎ... seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa... uuuuhuu... noiiiii... ÎhÎÎÎÎ? — Șșșș, stai liniștită. Totul o să fie bine. Șșșșșșșșșș... În acest timp, culegeam un purice care țopăia candid pe lângă o rădăcină ce deja dezvăluia o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui N. Steinhardt și tentat să-l citesc am fost cucerit, mai ales, de tonul dezinvolt și uneori șăgalnic al notațiilor. Ca, de pildă, descrierea neplăcerilor cauzate de frâna mașinii cu care călătoreau, de vremea nefavorabilă sau, dimpotrivă, de impresiile culese în popasurile la diverse hoteluri, cu precizări de genul: "Dejun în cameră cu whisky", "Masă la rest(aurant)" București: 3 "Cordon bleu", 3 "mixed grill", "Seara chef Coca cu horincă" și "Colette mâncat prost hotelul Gutinul". Ori de mulțimea de
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
caracter a ofițerilor americani, Încît Îl Întrebă direct pe Smith: — Nu cumva vrei și tu să te culci cu mine? — M-ai Înțeles greșit, m-ai Înțeles greșit, protestă Smith, deși ești oarecum pe aproape. Misiunea mea este de a culege cît mai multe informații despre anumiți oameni, pe care trebuie de fapt să-i protejez. Am o informație care o să te lase cu gura căscată. Infirmiera și asistenta medicală s-au certat groaznic, ieri, de la un supozitor antihemoroidal. Smith se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deja rădăcini pe-aici de ani de zile, spune Roja, de fraieri pică întotdeauna cei mici. — Ăstora nu li se întîmplă niciodată nimic, constată Curistul cu amărăciune. Dacă ar fi după mine, aș face o razie generală și i-aș culege pe toți de pe străzi și de prin localuri ca ăsta în doi timpi și trei mișcări. — Ești naiv, îi răspunde Roja, dacă ăștia n-ar trafica valută, unde și-ar mai schimba leii în verzișori securiștii și politicienii noștri? — Despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pictorul Nicolae Grigorescu, nici cum reiese din cuvîntările pompoase ale regelui, că de fapt Parlamentul n-a făcut altceva cînd a trimis armata la luptă în sudul Dunării decît să asigure carne de tun armatei ruse, care urma să culeagă după aceea aplauzele europenilor. Monarhia salvează România, își amintește ce se strigă pe străzi, uite încă un motiv pentru care îi vine să-și arunce cît colo scaunul cu rotile, să sară din nou în uniforma de colonel și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce greața, să faci și tu ce făceau ei. Nu puteai să te lași mai prejos, Părințele, pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Din câteva mișcări Îmi scot hainele. Ultimii, cum e și firesc, sunt pantalonii din stofă neagră, subțire, pe care-i las să alunece de-a lungul picioarelor până ce Încremenesc pe dușumea ca o nevertebrată moartă. În final mă aplec, Îi culeg de jos și-i arunc pe unicul scaun aflat În Încăpere. În final, mă Întind cu acea voluptate a oboselii, pe canapeaua Îngustă, pe care, Într-un moment de acută criză de deposedare frenetică mi-a făcut-o cadou C.I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că te-ai supărat. Hai, iartă-mă! Sunt Îngrozitor de tristă. Mi-a fugit fata de-acasă cu un derbedeu. Știi ce Înseamnă asta? Prăpăd. Urgie. O s-o nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează oftând trupul mătăhălos pe o treaptă a farmaciei. Sânii enormi au lăsat pe bluza de bumbac două pete de transpirație rotunde, egale. Tu nu ai copii, nu știi ce-nseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Se simțea bine, băuse mult și costumul lui de haine, gri-fer, era pătat cu stropi de vin roșu. Dar nu-i păsa. Era nesățios când era vorba de femei. Pur și simplu nu rezista. Îl atrăgeau mai ales cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece, rezervat și lucid și bărbatul depravat, dispus pentru orice plăcere ieftină, carnală, să se bălăcească În noroi. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu miros de piele veche, jucând șah cu alt bătrân, un prieten străvechi. Era Întotdeauna amabil și, atunci când se oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frumos cuvintele are și o mare curiozitate. Mi-a plăcut că i-ai pus fetiței numele pe care mi l-ai dat și mie. -Ce mai fac Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce o pantă. -O să vedem, sunt aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pierdut în întuneric, unul dintre ele. Pe când șervetul cobora, sabia se mișcă cu o viteză uluitoare. Cele două jumătăți ale șervetului căzură pe podea. Ea îl aruncă în sus și pe al doilea și îl decapită în același fel. Am cules de pe jos o bucată. Era tăiată perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de momentul când am intrat împreună în salon și ea a dat ochi pentru prima dată cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
picioare îmi reveniseră și mi-am dat seama că n-are rost să încerc să mă odihnesc. M-am sculat din nou și am început să-mi caut tabletele pentru astm, răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un deget ce mirosea a zambilică, deget pe care l-am dus la nas, să-l adulmec, și pe care l-am sărutat în timp ce ni se servea felul doi - iar după câteva păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina din postul ei și am luat-o la hotel pentru repriza a doua. Numai că de data asta am despuiat-o personal pe Lina de desuuri și am încălecat-o până să iasă Maimuța din baie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
numai dacă rămâne îmbrăcat, atâta tot. Dăm cu banul - și eu câștig dreptul de a mă căpătui cu un sifilis! Mandel susține că moneda ar fi atins tavanul, îi vine să mă omoare - și, când pășesc în cameră, să-mi culeg răsplata, încă zbiară că am trișat. Ea stă în furou pe canapeaua din celălalt capăt al încăperii cu linoleum pe jos, are ca la vreo șapte’ș’cinci de chile și o mândrețe de mustață. Anthony Peruta e numele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lăudabilă și meritorie. Și cine știe pe unde o fi acum! Sal’tare, Dovlecel! Ești minunata soție a vreunui șeigheț norocos de prin centrul Americii? Ce altceva ar putea fi? A fost redactor la revista literară, la literatura engleză a cules de fiecare dată laurii; împreună cu mine și cu prietenii mei indignați a pichetat frizeria Yellow Springs, unde negrii nu erau primiți la tuns - o fată robustă, veselă și prietenoasă, cu suflet și cur mare, cu o fețișoară dulce de bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de mână, Îl ascultaseră amândouă În Întuneric În timp ce aparatul de filmat panoramase decorul unei străzi, culegând un vers din gura unui bărbat care se apleca peste-o fereastră, altul de la o femeie care vindea zarzavaturi dintr-o roabă și altul de la un tânăr care Îmbrățișa o fată În umbra unui zid. Își trecu o mână prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și mine. Provenim din aceeași clasă socială. Dar ne câștigăm pâinea În mod cinstit, fără să facem rău, ci mai degrabă bine. Suntem un exemplu că se poate și altfel și asta nu le place. Din toată această explicație ea culese singura frază pe care o Înțelesese: — Sunteți un gentleman? — Nu, dar nici burghez nu sunt. Ea nu putu percepe vaga lăudăroșenie din răspunsul lui, pentru că din momentul În care părăsise casa părintească, ambiția ei fusese să treacă drept o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ce voiați să spuneți când ați zis „adevărata mea ocupație“? Întrebă ea. — Când am spus eu așa ceva? Întrebă el surprins. — Ieri, când am leșinat. — Visam. Am o singură Îndeletnicire. El nu mai spuse nimic și, după un moment, ea Își culese bagajul și plecă. Nimic din ce trăise n-o Îndreptățea să Înțeleagă În câtă singurătate Îl abandonase. „Am o singură ocupație.“ Era o confesiune care Îl Înspăimântase, pentru că nu fusese Întotdeauna așa. Nu crescuse cu ideea de a avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Warren, cum nu ajunse nici repetarea șoaptei care-l urmă: N-am uitat. — Exclusivitate, spuse domnișoara Warren, bătând darabana cu degetele pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie, permițând undeva, În fundul minții, dincolo de titluri și caractere culese-n plumb, să ia contur un vis despre Coral În pijama turnând cafeaua, Coral În pijama amestecând un cocteil, Coral adormită În apartamentul redecorat și Întinerit. Partea a cincea Constantinopol — Bună, bună. A sosit cumva domnul Carleton Myatt? Armeanul mărunțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de fitness? Vezi că trebuie să-i freci la cap pe ăia de la Treeline dacă vrei să faci vreo treabă! Și, cât ai clipi, cât îmi ia ca să străbat coridorul, descântecul mi se derulează în gând, în timp ce-mi culeg haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la liniște... Prin tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]