1,164 matches
-
își ridice oastea, inclusiv pe recenții săi supuși cumani, în orașul Pesta. I s-a alăturat ducele Austriei și Styriei, Frederic al II-lea Babenberg. Pregătirile au fost însă perturbate de izbucnirea conflictului între cumani și unguri și uciderea hanului cumanilor, Kuthen, aflat oficial sub protecție regală. Unele surse îl implică în evenimente pe ducele Frederic deși nu exista vreo certitudine cu privire la rolul său. Cert este că, simțindu-se trădați, cumanii părăsesc Ungaria spre sud, jefuind satele prin care treceau. Bela
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
de izbucnirea conflictului între cumani și unguri și uciderea hanului cumanilor, Kuthen, aflat oficial sub protecție regală. Unele surse îl implică în evenimente pe ducele Frederic deși nu exista vreo certitudine cu privire la rolul său. Cert este că, simțindu-se trădați, cumanii părăsesc Ungaria spre sud, jefuind satele prin care treceau. Bela nu a reușit o mobilizare completă. Unele contingente maghiare au fost interceptate de Mongoli și distruse înainte de a face joncțiunea cu armata principală de la Pesta, iar altele s-au ciocnit
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
Ungaria spre sud, jefuind satele prin care treceau. Bela nu a reușit o mobilizare completă. Unele contingente maghiare au fost interceptate de Mongoli și distruse înainte de a face joncțiunea cu armata principală de la Pesta, iar altele s-au ciocnit de cumani. Au existat și feudali care au refuzat să participe la campanie. Exista o impresie generală în rândul nobilimii că pericolul Mongol nu era semnificativ și că dezertarea cumanilor constituia un detaliu neglijabil. Avangarda mongolă a ajuns la Pesta la 12
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
joncțiunea cu armata principală de la Pesta, iar altele s-au ciocnit de cumani. Au existat și feudali care au refuzat să participe la campanie. Exista o impresie generală în rândul nobilimii că pericolul Mongol nu era semnificativ și că dezertarea cumanilor constituia un detaliu neglijabil. Avangarda mongolă a ajuns la Pesta la 12 martie, jefuind împrejurimile. Regele Bela a hotărât să evite o confruntare prematură, dar Ducele Frederic a atacat și distrus un contingent mongol minor, după care s-a și
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
românii (vlahii) numiți bolohoveni (sau volohoveni) și brodnici. Bolohovenii traiau la nord est de Nistru. Brodnicii ocupau un teritoriu situat la sud de țara bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni sunt din anul 1257., Moldova a fost stăpânită de slavi, pecenegi, cumani și în final de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ludovic Cumanul a trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
a acceptat oferta, dar a fost arestat de un nobil maghiar, Arnold "de genere" Hahót care l-a predat ducelui Albert I al Austriei. La 10 iulie 1290, regele Ladislau al IV-lea a fost asasinat de propriii săi adepți cumani; astfel, ramura principală a dinastiei Arpad s-a stins. Andrei, informat de moartea regelui, a fugit de la Viena și s-a dus la Strigoniu, unde archiepiscopul Lodomer l-a încoronat la 23 iulie 1290. După încoronare, o adunare de „prelați
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
baroni puternici, cum ar fi Miklós Kőszegi, Maté Csák și László Kán. Mai mult, noul arhiepiscop al Strigoniului, Gergely Bicskei, numit de papa Benedict al VIII-lea în 1298, îi susținea pe pretendenții napolitani. Deși adunarea „prelaților, nobililor, sașilor și cumanilor”, ținută în august 1298 la Pesta, a reconfirmat domnia lui Andrei, arhiepiscopul a început să organizeze grupările clerice care-l susțineau pe prințul napolitan, Carol Robert. Când, în anul următor, arhiepiscopul a refuzat deschis să apară la adunarea „prelaților și
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
Asia, este supranumit "regele câinilor ciobănești". Originea exactă a rasei este încă disputată. Apariția și evoluția lui pe teritoriul Ungariei este pusă fie pe seama triburilor maghiare, care s-au instalat în bazinul panonic în sec. IX., fie a celor de cumani care au stabilit pe teritoriul Ungariei între secolele XII.-XIII. Din cazul ăsta se presupune că termenul este derivat din numele poporului cuman (komon=cuman, dor=căine, adică: "căinele cumanilor"). Unii specialiști în lingvistică afirmă că numele raselor de origine
Komondor () [Corola-website/Science/323507_a_324836]
-
în bazinul panonic în sec. IX., fie a celor de cumani care au stabilit pe teritoriul Ungariei între secolele XII.-XIII. Din cazul ăsta se presupune că termenul este derivat din numele poporului cuman (komon=cuman, dor=căine, adică: "căinele cumanilor"). Unii specialiști în lingvistică afirmă că numele raselor de origine maghiară "komondor, kuvasz, kopó" provine din limba sumeriană, din cuvăntul "ku" (ku, kudda=kutya, ku-man-dor=komondor, ku-assa=kuvasz, ku-po=kopó). Prima menționare scrisă despre această rasă figurează din anul 1574
Komondor () [Corola-website/Science/323507_a_324836]
-
și apoi bulgarii, au separat latinitatea din Peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. În dreapta fluviului, populația romanică a fost asimilată în mare parte de slavi, exceptând romanicii din zonele montane, care au primit numele de vlahi. Ulterior, au venit pecenegii și cumanii. Între 1241-1242, au venit tătarii. Amestecul dacilor, românilor și popoarelor migratoare s-a desfășurat pe ambele maluri ale Dunării, în decursul a mai multor secole. 3500 de inscripții latine descoperite în Dacia, raportate la cele 40 în limba greacă sau
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Găgăuzia; în , în ). Denumirea sa provine de la etnonimul „găgăuz”. Originea exactă a găgăuzilor nu se cunoaște. Există mai multe ipoteze. De exemplu, că ar fi la origine turci selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii (tot de la numele "Oğuz") și cumanii (kıpçak, kîpceak), poporul care l-a urmat în Anatolia pe sultanul (1236-1276). Mai exact, un clan de turci oguzi emigrat în Balcani în timpul conflictelor intertribale cu alți turci. Acest clan turc oguz s-a convertit la creștinismul ortodox după ce s-
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
retragerea aureliană. În primul mileniu, peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare: goții în secolul III - IV, hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii în secolul VII, ungurii în secolul IX, pecenegii, cumanii , uzii și alanii în secolele X - XII și tătarii în secolul XIII. În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpați. Mai apoi, în contextul cristalizării relațiilor feudale, ca urmare a creării unor condiții interne și
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
fost deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), ruși kieveni, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari. După marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur. Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, include în hotarele sale către sfârșitul secolului, teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
apoi clisură, loc strâmt) sau kapu („poartă” în maghiară și turcă), fiind apărate de miliții locale, amintite în izvoarele maghiare timpurii redactate în latină sub denumirile speculatores, sagittarii, respectiv őrök („străjeri”, (în maghiară). Sunt menționate în diverse cronici atacurile pecenegilor, cumanilor și tătarilor în secolele XI-XIII. Românii sunt menționați alături de pecenegi într-un raid terminat cu bătălia de la Chiraleș din 1068 În cel mai vechi document maghiar scris și păstrat cu referire la Transilvania, un act de danie emis de regele
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
ultrasivanis partibus. În paralel cu ocuparea, s-a desfășurat, între secolele XI-XIII, un amplu proces de colonizare. Regii Ungariei s-au văzut nevoiți să invite coloniști din diverse popoare, precum sașii (populație mixtă germană și vallonă), Cavalerii teutoni, pecenegi, uzi, cumani. Alături de unguri, un rol important în ocuparea Transilvaniei l-au jucat așadar secuii și, începând cu mijlocul secolului XII-lea, în perioada domniei regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), precum și sașii, supranumiți în documentele oficiale în latină "saxones
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
sub forma unui voievodat, fiind compus din mai multe comitate regale. În anul 1174 este menționat primul voievod al Transilvaniei, "Leustachius voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca. În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al doilea Țarat Bulgar cu sprijinul cumanilor asupra Imperiului Latin (1204-1261), regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
al Transilvaniei, "Leustachius voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca. În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al doilea Țarat Bulgar cu sprijinul cumanilor asupra Imperiului Latin (1204-1261), regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni. Centrul comenduirii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii și anume
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
in regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat cu viața
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat cu viața, s-au
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
scăpat cu viața, s-au retras în ținuturile dintre Nistru si Carpați. In 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău, se bănuiește existența unui mormânt cuman (ref). Cumanii mai importanți erau înhumați alături de câțiva oșteni apropiați (îngropați de vii sau după sinucidere) și alături de calul preferat. Peste mormânt se ridicau movile mari de pământ. Până cu puțin timp în urmă, prima atestare documentară cunoscuta era de pe timpul lui
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
îl reprezintă: "vatra străromână" doar în România, teoria vechilor slavi de sud evoluând singuri în Serbia și Bulgaria, sau "grecii latinizați" ca strămoși ai Aromânilor, intră în această tendință. În astfel de teorii, Linia Jireček, Țaratul Vlaho-Bulgar, Iașii sau ponderea Cumanilor la Dunărea de Jos și în Balcani, nu sunt negate de nimeni, dar sunt trecute sub tăcere, iar în dezbaterea istorică, rolul strămoșilor minorităților de azi lor este minimizat, sau chiar ocultat. În acest context, Românii sud-dunăreni apar ba ca
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare migratoare, în principal cu vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre provincia romană
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
în 1299-1302, o parte a alanilor părăsește Moldova și trece în Imperiul Bizantin, conform unor date furnizate de bizantinul Nicefor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii . Alți cercetători consideră că o parte însemnată a alanilor a rămas în spațiul carpato-danubiano-nistrean, fiind asimilați de vlahi . După destrămarea imperiului hun, acești alani „independenți” au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Grupul alan
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
sudic al Caucazului Mare, în Georgia (Gruzia), există o populație de circa 160.000 alani, aflată în conflict cu guvernul georgian. Acesta respinge cererile separatiste ale alanilor. Alanii rămași în zona Dunării de jos, puțin numeroși, s-au aliat cu cumanii și au continuat să trăiască în Bărăgan și Moldova până în preajma invaziei mongole (1241), când s-au refugiat în Ungaria, unde s-au stabilit, împreună cu cumanii, în câmpia de-a lungul Tisei. Cu timpul, s-au maghiarizat. În regiunea respectivă
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
alanilor. Alanii rămași în zona Dunării de jos, puțin numeroși, s-au aliat cu cumanii și au continuat să trăiască în Bărăgan și Moldova până în preajma invaziei mongole (1241), când s-au refugiat în Ungaria, unde s-au stabilit, împreună cu cumanii, în câmpia de-a lungul Tisei. Cu timpul, s-au maghiarizat. În regiunea respectivă a Ungariei (vezi Jász-Nagykun-Szolnok) abundă toponimia care conține numele etnic alan: "Jász-" (e.g. Jászberény). Prezența alanilor pe teritoriul actual al României este atestată, între altele, de
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]