6,333 matches
-
bună și a încetat să mai comunice cu el. Aurora îl lua în zeflemea. Doar Tatiana continua să-i fie aproape, îndurerată că n-a putut să se bucure și ea de un băiat bun. Se gândea la atâția băieți cuminți pe care îi dădea adesea ca exemplu. —De ce nu poți fi și tu ca Laurențiu a lui Stamate care nu absentează de la ore? — Că tare deștept este, că are numai note de cinci. Dar tu că chiulești, ce note ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ar fi păcat s-o faci să sufere. Cum o iubesc pe ea n-am iubit pe nimeni și nici n-o să iubesc. Ați ajuns la relații intime? — Nu, că de puțin timp suntem împreună și ea este o fată cuminte. N-am s-o tratez ca pe cele neserioase. O iubesc, dar în același timp o respect foarte mult. Mă duc să comand și eu ceva că s-a mai rărit rândul, spune Marcel. Mai vorbim noi. În timpul acesta, Matei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu este ca la Cornul Cerbului. Mergem toți patru cu o mașină, cu a mea sau cu a ta. Oricare. Mergem cu a mea, fiindcă nu vreau să beau decât băuturi fără alcool. — Vrei să te admire Cecilia, ce băiat cuminte ești. Au anunțat fetele, s-au făcut pregătirile și duminică, în zori, Matei i-a luat întâi pe Gelu și pe Leontina, apoi pe Cecilia și au pornit la drum. Cum au ajuns, au întins o față de masă, au aranjat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și trăgându-i urechile în sus. Câinele o privea nevinovat, dădea din coadă și sărea să se joace. Acum când crescuse, trebuia să fie atentă să n-o ia prin surprindere, că dădea cu ea jos, fiindcă devenise puternic. Stai cuminte, Lupaș! că te bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai mult, culcându-se la picioarele ei, ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Eu sunt un bun prieten al lui Moș Nicolae și m-a rugat să vi le dau. Surprinsă la culme îl întrebă: — Ce zi este astăzi? —5 decembrie. —Mâine-i Sfântul Nicolae!? În seara aceasta moșul aduce cadouri la cei cuminți. Îți mulțumesc, dragul meu, îl îmbrățișează și-l sărută de mai multe ori. Eu cuminte? Când am uitat ce zi este astăzi și nu ți-am cumpărat nimic, sunt nebună de legat. Nu te necăji! Darul cel mai de preț
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aceasta s-o țină strâns în brațe, s-au sărutat cu aceleași lacrimi în ochi pe care le avuseseră la Frankfurt în avion, și-au șoptit de mai multe ori „te iubesc”. — Rămâi cu bine, băiatule din parc, să fii cuminte! s-a desprins cu greu Cecilia din brațele lui. Un zbor plăcut, fata mea din parc! Să ai grijă de tine! Și-au făcut semne cu mâna trimițându-și sărutări pe palme până când Cecilia a ieșit pentru îmbarcare. Se încheiase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vizita des pe verișoara ei. —Leontina, vino, te rog, la mine în cabinet. Ce vrei să-mi spui? — Ia loc. Tu o cunoști bine pe Natalia fiind și rude. Sigur. Am copilărit împreună și ne înțelegem foarte bine. Erați fete cuminți sau niște zvăpăiate? De ce mă întrebi toate astea? Răspunde mi și am să-ți spun. —De mici eram ascultătoare. Nu lipseam de la școală, ascultam de părinți, dar când ne-am mărit, ca toți tinerii, ne-am schimbat. Am început cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un băiat și o fată. Au fost felicitați de doctoriță, de asistentele din sală, pe care Matei le-a îmbrățișat și le-a mulțumit pentru urările făcute. —Ai văzut că n-a fost chiar așa de greu? Ai fost foarte cuminte și ascultătoare, a lăudat-o doctorița. — Îmi venea să strig, dar îmi era rușine, explică Cecilia. —Tu, Matei, o cam sfeclisei înainte de nașterea băiețelului. Te gândeai că poate vine iar o fată. Să vă spun drept nu mi-a fost
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Atunci când, în iarnă, cu două luni înainte, veniserăm să cumpărăm dulciuri pentru o rudă a lui Reiko, bolnavă în spital, fusese comisă fărădelegea. Lui Reiko îi trebuiseră aproape trei sferturi de oră pentru a se hotărî, timp în care mâinile cuminți împachetaseră zeci de combinații de felurite comori, în felurite cutii asortate, pentru a le scoate din nou și a le repune într-o nouă, instabilă încercare de a cuceri armonia supremă, pe care o simplă strângere de buze a lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
postelnic îi vine "mai mult din prevedere". Ne amintim, firește, ce ne învață imbatabila zestre paremiologică autohtonă, anume că "prevederea este mama înțelepciunii". Abia acum înțelegem că aluziile lui Filimon sunt cu bătaie lungă: fata banului C... nu este numai cuminte, ci și coaptă la minte. Diferența dintre cele două romane, scrise, nu uitați, la distanță de aproape un mileniu, transpare încă mai elocvent în episoadele evocând frumusețea evanescentă a unei femei. Una dintre tinerele care îi atrag atenția prințului Genji
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ai voie să duci cu tine decât un prosopel alb, pe care japonezele îl pun pe cap, să se răcorească în bazin. Ție îți flutură, derizoriu, pe coapse, mâna ta încă se împotrivește. Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată între mormane de zăpadă, spre bazinul înfășurat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei statui dormitânde, altele tac, una cu piatra pe care își sprijină nimbul, doar sânii pulsează, plutesc într-o viață din care nu s-au retras încă, spre țărmul străvechi, ca un val. Îmi sprijin capul în palmă, brațele așezate cuminte pe stâncă, privesc în zare. Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui, un pârâu respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bubuituri pe bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub pașii ei triumfători. Ea aduce cu sine două-trei pernuțe pentru a se putea așeza pe jos. Seiza, postura tradițională japoneză, cu picioarele îndoite sub șezut, spatele drept, mâinile încrucișate cuminte pe genunchi, o refuză din start pe femeia celeilalte Asii, care se așază cu picioarele într-o latură, în ceea ce Andrei Pleșu a consacrat deja sub numele de "poziția Lorelei". Răsuflă greu atunci când își potrivește basmaua, o pufnește și pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tiptil s-a dus către locul cu pricina. A zărit-o pe Viorela prietena lui. S-a îndreptat către gura fetei pentru a înțelege despre ce este vorba, încercând să-i scoată din gură frunzele. -Măi, Mogâldeață, dacă nu, ești cuminte, vei păți ce-a pățit fetița, a vorbit cineva de lângă el. Codiță s-a oprit pentru un moment, s-a uitat în stânga s-a uitat în dreapta, dar nu vedea urmă de om... -Dacă vrei să ne înțelegem, te rog să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sus și timp avea destul până să ajungă acasă, Norocel s-a așezat pe covorul verde presărat pe ici pe colo cu floricele galbene de păpădie privea cu bucurie la tot ce se întâmplă în jurul lui. Și cum stătea el cuminte, dintr-o dată, din valea ce se desfășura prin fața ochilor săi, se ridică o femeie diafană. Era îmbrăcată într-un văl larg și lung de culoare alb-roziu și avea părul desfăcut care valsa pe umeri. Aceasta se îndrepta spre el și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prietenă, știi doar de ce urlăm. -Bine, bine! Hai să vedem cum e cu mirosul acesta de la albine. -Te rugăm și îți mulțumim scumpa noastră vecină, zise păianjenul. -Atunci când este cald, a început a explica furnica și cei doi stăteau cuminți și ascultau, adică temperatura este insuportabilă, albinele elimină picături de nectar lichid ce se transformă în aburi care în timp ce se evaporă în atmosferă le răcește capul, pentru a putea suporta temperatura ridicată. Astfel cei trei vecini, au trăit mulți ani
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și pentru a încheia cu dojana către fratele lui, a mai adăugat: -Mergem să mai căutăm de lucru. În cazul în care nu mai găsim, ne vom îndrepta către casă. Tot ceea ce te rog este ca tu să fii băiat cuminte, altfel pun pe treabă acul pentru pedepsirea ta. -Bine, frate, așa o să fac, dar dacă mă supără cineva sau ceva? -Îmi spui mie și dacă nu ți-o plăcea să nu mă mai strigi Dondică. Au mai mers ce au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul din gospodari, și au pus la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era pe sfârșite, soarele se scălda în roșul aprins, anunțând că urmează amurgul. Vreme cuminte cu cer curat, cornutele se întorceau de la pășunat, iar gospodarii satului căutau să și ogoiască păsările și animalele pentru noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea uneltele agricole pentru a doua zi, după care urma cina și-n
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a ajuns de locuiește într-o colibă. Unii spun că și de vraci este bun. -Nu asta v-am întrebat, ci unde locuiește? Dar... mai ales cum pot ajunge până la el? -Vezi tu, a îndrumat-o un porumbel, mergi înainte cuminte și după o vale îți va apărea o altă pădure în cale și la marginea ei, vei găsi o colibă și o iapă cu șase mânji mititei. Și merse crăiasa, merse până luna peste pământ se întinsese, plantele dormitau, copacii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și va adulmeca; Buburuza, pe umărul meu, voi fi în stare de alertă, hotărî Căiță. -Stăpâne, aranjează cum dorești odihna prietenilor noștri, pentru că eu voi controla zona înaintea noastră, zise Buburuza. -Nu pleci niciunde. Dorești să intri în încurcătură? -Fii cuminte, Căiță, că nu te bag eu la încurcături. Dau o raită și mă întorc. Cine dă atenție unei gâze ca mine? -Tu vei spiona zburând iar eu săpând, a propus Cârtița. Căiță, s-a înfuriat și, dacă n-ar fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
urmat drumul spre miazăzi, iar cealaltă a înconjurat locul unde se găsea Stup. Erau atât de mulți șerpi încât pe Stup l-au trecut fiorii și s-a învinețit de frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pe șosea, pe de altă parte la deplina-i singurătate. Din primăvară până în toamnă târziu, îl vedeam de asemenea în compania singurătății, stând pe prispă sau cu coatele pe gard. Așa cum ne învăța părinții și învățătorii la școală eram copii cuminți, salutam trecătorii cât și pe acei gospodari pe care-i vedeam trebăluind prin ogradă sau stând la gard și observând consătenii care circulau care încotro după diferite treburi. Când ajungeam în dreptul modestei gospodării la care fac referire, unii dintre copii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
profite și atunci aceste prietenii nu sunt trainice, pentru că mai devreme sau mai târziu se descoperă motivul prieteniei, și se simt frustrați caracterizând în fel și chip pe acei care observă modul lor de a fi. Am stat și ascultat cuminte la cuvintele omului care trăia într-o izolare totală, rămânând mut la cele auzite, pe care mi le spunea ca citite dintr-o carte. Acel moment din acea zi m-a făcut să simt pentru omul acela un respect pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
necăjeam. Așteptam ceva, dar nu venea .... Asta pentru că nu-mi dădeam seama că destinul își urmează cursul, simțindu-mă doar un fulg bun la nimic, mă resemnam și din nou mă ascundeam în gânduri, absent la întâmplările din juru-mi și cuminte afundat în vise pe care le vedeam nerealizabile ... Pe de o parte refuzam să mă înțeleg, pe de altă parte îmi dădeam seama că niciunde, nu-i mai frumos, mai plăcut ca acolo unde ai văzut pentru prima dată soarele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
activității domestice: mai întâi curățenie, apoi spălat etc. De asemenea, în spațiul pe care îl domină, are în stăpânire și copiii, pe care îi hrănește, îi duce la școală și pe care, eventual, îi poate certa, dacă nu au fost cuminți. Toate acestea arată un tip de capcană în care femeile trăiesc: operaționalizează o arie de putere mică și sunt excluse astfel de la accesul la alte dimensiuni ale puterii. O temă tangentă este problema puterii în viața cotidiană în general, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]