176,312 matches
-
dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Pe de altă parte, nici eseurile și nici poezia sa nu s-au bucurat întotdeauna de prețuire. Urmînd, pe o latură a creației sale, traseul parcurs de romantism, receptarea sa a cunoscut momente de respingere, în special cînd în discuție a fost viziunea asupra lumii. Moderniștilor le-a părut mult prea luminoasă pentru vremurile trăite și au dezaprobat-o, dar tot ei au preluat mesajul lui Emerson de a prețui inovarea mai
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
acordarea cîte unei funcții sau a cîte unui respectabil premiu fostului președinte (cu cîntec) al breslei noastre, în ultima parte a "epocii de aur". Alex. {tefănescu are curajul de-a sparge această tăcere, afirmînd răspicat... adevărul: "D. R. Popescu a cunoscut succesul înainte de 1989, un succes explicabil prin dramatismul romanelor sale, dar și prin funcțiile înalte pe care le deținea. În prezent, el este aproape complet ignorat, deși continuă să publice noi și noi cărți, de cîte 300-400 de pagini fiecare
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
ține în loc acest mesaj". Rețeaua însăși se trădează a fi, în esență, una a solitudinilor și fricilor comune: "și noi de noi ca o colonie de pinguini ne frecăm fricile". O "singurătate colectivă" ca să preiau expresia lui Liviu Ioan Stoiciu cunoaște o variantă nu lipsită de ironie și în aceste poeme: "la sfârșit/ o să cânt și eu/ cu gura pe meningele vostru/ până învățați pe de rost/ lumile pe sub voi pe sub lumi corurile/ o să fie o singură voce și numai una
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
patul larg unde i-a născut mama lor severă, Evdochia, un pat de bâlci cu tăblii albastre cu doi porumbei albi pictați drept în mijloc cioc în cioc,... fiind, toată viața ei, D., numai curiozitate, o dârză nevoie de a cunoaște, de a afla, pândind încă de acolo, din fața celor doi... un viitor gata încărcat, gata suprasaturat de propria ei foame de a păstra în memorie evenimentele, pentru cine? nici ea nu putea să știe... Așadar, ea îi văzuse pe cei
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
vederilor unuia dintre modelele sale, Houston Stewart Chamberlain. Dar această teorie se leagă principial cu o altă determinantă majoră a gândirii sale este vorba despre misoginismul său exacerbat, pe care filosoful marxist Ernst Bloch îl aprecia drept "cel mai vehement cunoscut vreodată în istorie." Speculată adesea biografic de către exegeții lui Weininger, ideea inferiorității absolute a femeii va fi argumentată sistematic și obsesiv pe parcursul întregii lucrări, dintr-un punct de vedere voit științific, biologizant în prima parte, filosofic și pornind de la observația
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Freud, sub forma unei schițe a lucrării lui Weininger, pe care acesta i-o prezenta întemeietorului psihanalizei. Respingerea ei de către Freud, motivată inițial diferit, va fi însoțită, finalmente, de bănuiala acută a furtului. După dispariția lui Weininger, Sex și caracter cunoaște un succes extraordinar, el crescând până în 1940 la circa 30 de ediții. Impactul ei a avut proporții imposibil de anticipat ( poate doar de autor). Printre admiratorii lui Weininger se vor număra Karl Kraus și August Strindberg, care o va socoti
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
o dată mai mult, chiar și în cercurile feminine ori feministe, printre cititoarele perseverente aflându-se Lou Andreas-Salomé ori Rosa Mayreder (care și furnizează o replică la Sex și caracter prin Critica feminității). Influența geniului decedat la 23 de ani nu cunoaște de altfel limite disciplinare, acoperind domeniile și numele cele mai diverse, de la Hans Kelsen, autorul teoriei pure a dreptului, care îi datorează interesul pentru filosofie și până la Arnold Schönberg, care și-l ia pe Weininger ca precursor în Tratatul de
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
la pensionul Șeicaru, poate din pricina unei discipline mai severe pe care aprigă să mama, acum capul familiei, o credea tocmai potrivită firii excesiv de independente a fiului său mai mare. Din anul 1884, adică de la vîrsta de 16 ani, i se cunoaște prima pictură, o lucrare în ulei de dimensiuni modeste care înfățișează o casă, lucrare semnată Luchian St. cl.III. Un an mai tîrziu, adică în 1885, el se înscrie simultan la Școala de Belle-Arte din București și la Conservator, unde
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
îndepărtata Arequipa, locul de naștere al autorului. Poate de aici și ideea de a scrie această carte, în care punctul de plecare îl reprezintă, în fapt, un eden pierdut: copilăria. Titlul cărții e dat de un joc pe care-l cunosc copiii din lumea întreagă; un joc în care un copil „pedepsit", aflat într-un cerc format de alți copii, întreabă: ?Es aquí el Paraíso? (Aici este Paradisul?) iar răspunsul vine invariabil: „Nu, nu este aici. Du-te și întreabă în
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
cremenalion. Din activitatea unei instanțe penale muntene (1794-1795), Nemira 2002, reproduce numeroase documente judiciare de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Denumirea oficială a tribunalului cremenalion - e un grecism, care va circula și adaptat, într-o prescurtare populară pe care o cunoaștem din teatrul lui I.L. Caragiale (Jupîn Dumitrache: Cine mănîncă poporul să meargă la cremenal"). În raportul privind un caz de furt, plonjăm direct în atmosfera interlopă a misterelor Bucureștilor, regăsind desigur și Curtea-Veche: "auzind acel Hristache vorbă în pușcărie pentru
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
cenzura militară, imposibilitatea de a acoperi întregul perimetru al frontului și nu în ultimul rînd imposibilitatea verificării informațiilor "aruncate" de combatanți. În transmisiile de acolo am considerat că este cinstit să vorbesc telespectatorilor despre aceste probleme. Cine ar fi putut cunoaște starea de spirit a irakienilor cînd contactul nostru cu populația civilă era întotdeauna mijlocit de oameni care lucrau pentru aparatul de propagandă irakian. Chiar dacă Petrișor nu știa arabă, știa engleză și avea translator însă ziarele de care vorbeați în materialul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
bineînțeles că nu americanii vor vindeca România de corupție, de hoții și de abuzuri. Asta e treaba românilor. Mai exact a guvernului, care ar trebui să dea cu măturoiul în corupție. Dar nu o face. Unul dintre senatorii americani care cunosc România, Cristopher Smith, om cu greutate la el acasă pe care, sînt convins, autoritățile de la București nu pot să-l înghită, și-a exprimat temerea că intrînd în NATO, României îi va trece dorința de a mai face reforme. Asta
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
interesează". Rezultatul e profund frustrant, dureros: "Nefericita meserie de critic literar, care nu numai că m-a făcut antipatic (pe mine, cel atît de simpatic!) atîtor scriitori contemporani, dar m-a și îndepărtat de literatură, așa cum îndepărtează ginecologia de dragoste". Cunoaștem și noi îndeajuns de bine fenomenul. Comentariul actualității literare e asaltat de "tot felul de începători și amatori, surîzători dar și amenințători". Procedeele la care recurg pentru a smulge un text închinat lor, capătă, prin însumare, un aer fabulos: "Ei
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
am mutat aici printr-o întâmplare... - În orice caz, unele lucruri sunt aceleași. - Da, sigur, mobila de exemplu; dar Grigri n-a văzut niciodată casa asta. - Fatalmente vă pun o întrebare de o banalitate care mă sperie: cum v-ați cunoscut? - A fost deosebit de romantică prima noastră întâlnire; mie mi-a plăcut foarte mult. Sora mea - Lena Constante - era prietenă cu familia Moisil - Ionel, Florica - frații lui Grigri. Pe vremea aceea, el era profesor la Iași și însurat; eu nu aveam
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
petrecere (cu multă lume, în ținută de seară) în casa lui Nicol Gross. Eugen Bălan care era director la Monitorul Oficial și șeful meu, în vremea aceea eu fiind secretară a revistei Artă și tehnică grafică publicată de Monitor. Nu cunoșteam prea multe persoane, eu însoțind-o de fapt pe Lena. Odată ajunse acolo, cine credeți că m-a întâmpinat și a stat cu mine toată seara? Grigri! A fost un coup de foudre! Pe la ora două noaptea, a venit la
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
care între timp își luase numele de Polanski (Polonezul) - are nefericita idee de a-și repatria familia la Cracovia. Consecințele sunt tragice: mama moare în 1941 în lagărul de la Auschwitz, tatăl deportat la Mauthausen reușește să supraviețuiască, iar micul Polan-ski cunoaște devastatoarea experiență a ghettoului. "Am văzut intrarea nemților în Varșovia și de la 6 la 12 ani am trăit în ghettoul din Cracovia. Am în minte totul pînă la cele mai mici detalii. Am reușit să scap în ultima clipă de
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
vedetă în epocă și interpretă a unor filme semnate de Andrzej Munk "Norocul șașiu" sau Janus Morgenstern "Jowita" dar și al succeselor populare gen "Ewa vrea să doarmă" și care la începutul anilor ’60, sub numele de Barbara Lass, va cunoaște o meteorică glorie internațională în filme precum "Che gioia vivere" al lui Rene Clement, cu Alain Delon ca partener). Tînărul ambițios cedează locul cineastului cosmopolit care, profitînd de succesul obținut de "Cuțitul în apă" (numeroase premii internaționale: premiul FIPRESCI la
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o dimensiune complexă și performantă tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare măsură, Jean Starobinsky. Acesta are și o pregătire de stilistician
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
rigoare în tot ceea ce scrie, ca și Valéry, care este un fanatic al exactității. Îmi regăsesc multe dintre opțiunile mele în Caietele lui Valéry, indiscutabil cel mai mare teoretician/ estetician al literaturii din secolul al XX-lea... Sunt curios să cunosc noile metode, post-poststructuraliste, dar cred că momentul teoriei (și, inclusiv, al metodelor) a trecut în critica literară. În anii ’70 aveai o metodă sau nu erai nimic în critica literară. Erai teoretician sau nu te lua nimeni în seamă. Azi
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
dvs - și nu numai - și o latură didactică. Mă gândesc pentru moment la îndrumarea lucrărilor de diplomă și doctorat. Mulți universitari, critici sau doar docți, impun candidaților folosirea uneia sau mai multor abordări critice în sensul că cer să fie cunoscute sintagmele criticilor, fac istoricul acestor sintagme, știu anul când au fost puse pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer jargon critic, cu sau fără ideile candidatului. Limbajul complicat în sine - care nu o dată e rebarbativ
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
referatele" de care am amintit, de la finele cărții, am descoperit că istoria tipăririi Codexului urcă în anii comunismului, fiind un fel de comandă politică a regimului național-ceaușist. Printre giranții tipăririi îl găsim pe prof. univ. Ariton Vraciu de la Iași, bine cunoscut pentru extravagantele sale idei "științifice". Prefața cărții aparține romancierului Mihail Diaconescu. Ce fel de gir științific poate oferi acest poligraf neobosit, ne dăm seama după ce a publicat el însuși ca autor și, iată, mai avem două exemple de cărți uluitoare
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
ciocnire, cele trei termină cu orânduirea silnică a babei. În gospodărie se instaurează ordinea cea nouă a tinerelor interese. E ca la rubrica Fapte Diverse. Omor premeditat. Cum se întâmplă, în satul cutare, la ora cutare, numitele x,y,z, cunoscute în comună pentru certurile lor zilnice, au pus la cale uciderea soacrei lor lovind-o cu capul de toți pereții... ( nota noastră: fals, nu-i adevărat că de toți pereții, așa sunt ziariștii, exagerează, numai de peretele de la răsărit și
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
noastre creștinești, despre găinile ori oaia plimbată peste groapă, de strigoi și altele, procurorul Chiroșcă încheindu-și ancheta cu: această perversă acțiune psihologică agravează circumstanțele nefiind vorba de o simplă crimă pasională, de un omor tipic rural, deși victima era cunoscută în sat pentru asprimea ei ieșită din comun etc. etc. Cu un avocat bun, un maestru al baroului absolut, învinuitelor s-ar putea să li se acorde unele circumstanțe atenuante. Susținând de exemplu că acest sadism, această cruzime nu aparține
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
altora, jefuiți lexical, se poate spune, vorbind acum o limbă pe care, dacă o auzi, te și apucă mila... Dar vorbitorii noștri de la București... Deputații, senatorii, miniștrii și chiar câte un prim-ministru, uneori, cum se exprimă dânșii când nu cunosc bine limba, când nu o cultivă, când nu o citesc, și nu-i vorba numai de literatură. Ce greoi, ce încâlciți sunt, ce bolboroseală pe dumnealor când vin să explice, să transmită ceva. Nu impozite pe cutare mărfuri sau acțiuni
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
zi în care, visând la ceea ce am fost, să nu revăd cu gândul stânca pe care m-am născut, camera unde mama îmi impuse viața [...]." Aceste pagini vor fi fost scrise printre primele, poate încă în 1803... Dar memoriile au cunoscut multe reluări de-a lungul a patru decenii. O constatare mă tulbură, aceea că Chateaubriand este obsedat de nașterea sa pe un rocher adică pe o importantă masă de rocă; or, în mai 1821, pe un alt rocher din sudul
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]