1,060 matches
-
a doua, am citit cu atenție toate CV-urile. M-au emoționat și bucurat realizările unuia sau ale altuia dintre colegi, toți oameni școliți unii cu doctorate și masterate în țară sau în străinătate, alții cu lucrări valoroase publicate și cunoscători a trei, patru, cinci limbi străine, decorați cu înalte ordine și medalii ale unor autorități străine... M-am întors de mai multe ori la câteva pagini care mă atrăgeau ca un magnet, atât era de densă, de diversă și de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vadă realitățile istorice de după cel de-al II-lea Război Mondial și în Peninsula Coreeană, unde practic au apărut două state coreene cu regimuri politice proprii, care au început să evolueze în direcții cu totul diferite 1. Ca diplomat și cunoscător nemijlocit, "de la sursă", a realităților din Peninsula Coreeană, atât eu cât și alți diplomați români, ani de-a rândul, ne-am asumat un anumit "risc" și am transmis forurilor române de decizie numeroase informații conținând date și fapte concrete cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
utilizată, care împarte teoriile în invenționiste și primordialiste, după accentul pus pe istoricismul comunităților omenești sau pe stratul de perenitate. Autorul optează pentru o diviziune care pornește de la strategiile cunoașterii, convins fiind că nucleul oricărei atitudini este dat de experierea cunoscătoare. Or trăsătura dintâi a oricărui act de experiere este deconstrucția și reconstrucția întregului câmp experiențial. Este evident, așadar, că trebuie să distingem între teoriile care operează cu o viziune esențialistă, conform căreia în orice fenomen există ceva esențial, un nucleu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
că situarea acestuia în fața "conștiinței" ("subiective"), așadar în afara ei, în diferență "de natură" față de ea, nu este problematică. Multe dintre întrebările subordonate anumitor cercetări filosofice actuale se structurează în funcție de această problemă, care vizează faptul de a fi al conștiinței subiectului cunoscător, în ultimă instanță, faptul de a fi ca subiect al cunoașterii și, uneori, și faptul de a fi obiect de cunoaștere. Problematica epistemologică atrage, se pare, în mai mare măsură decât altele din orizontul filosofiei, corespunzătoare altor tipuri de "experiență
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problemei cunoașterii în perioada dominată de sofiști și de cei trei filosofi "clasici" greci (Socrate, Platon și Aristotel) este natura obiectului cunoașterii. Această natură este dată în și prin obiectul pe care și-l însușește, în vederea prelucrării, "subiectul" cunoașterii (conștiința cunoscătoare)? Dacă este dată, natura obiectului se confundă cu datul însuși, ori este altceva ce poate fi detașat de el prin anumite operații? Dacă nu este dată în și prin obiectul cunoașterii, atunci unde trebuie căutată ea? Și prin ce fel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
creată prin "mișcarea" sofistă, legată de problema naturii obiectului și a dependenței acestuia față de subiect. Trebuie spus că sofiștii mizau mai degrabă pe o confuzie de natură între obiect și subiect, susținând că totul, pentru cunoaștere, îl reprezintă travaliul conștiinței cunoscătoare (obiectul fiind dependent în mod covârșitor de subiect). Celebra trilemă a lui Gorgias poate fi înțeleasă în acest cadru de semnificații. Problema naturii obiectului rămâne, totuși, chiar după o asemenea opțiune "sofistă" corespunzând "subiectivării obiectului", fiindcă ea presupune, totuși, o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
există, în sensul valorizării condiției de nimic, dar și partea referitoare la măsura (măsurarea) celor ce există precum există, deoarece tocmai aceasta face posibilă întrezărirea fenomenului distribuirii prin împărțire a umanului, care acum nu mai "valorează" decât ca o conștiință cunoscătoare a celor ce există precum există. Dar în toate acestea, logos-ul însuși se distribuie prin împărțire, fiindcă va conta "forma" ca atare a acestor demersuri de gândire, fapt care va fi scos la iveală cu toată puterea de Aristotel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel. Dar în ce fel? Problema adecvării cuvintelor la lucruri reapare la Socrate și la Platon, fără ca aceștia să-i schimbe sistemul de referință, ontologic în esență, epistemic în privință funcțională. Aplicațiile celui dintâi vizează corectitudinea unor operații ale conștiinței cunoscătoare; operațiile sau demersurile corecte ale acesteia respectă anumite reguli. Ideea de regulă este semnificativă pentru viitoarea reconstrucție formală a logos-ului croită și, în bună măsură, realizată de Aristotel. Corectitudinea condiționează dobândirea adevărului; ceea ce înseamnă că adevărul nu-și mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe care Aristotel l-a "intuit" în simplitatea lui structurală, semnificativă în privința funcțiilor sale logice, adună mai întâi la un loc, în mod direct, cele două poziții logice, S și P, apoi, indirect, cele trei principii (reguli fundamentale) ale gândirii cunoscătoare, intuite și formulate de către filosoful din Stagira: identitatea, noncontradicția și terțul exclus. Dar am putea spune că însuși sistemul aristotelic al categoriilor își are fundamentul în acest enunț (S este P). Și, de asemenea, filosofia și știința de la Aristotel încoace
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
registru metateoretic și pe linia dominației determinărilor formale ale judicativului la întrebarea de mai sus: logos-ul nu ne vorbește prin el însuși, atunci când încercăm cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le convine logica (forma "de-naturată" a logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de instrument. (De altminteri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirii" în genere, obiect al oricărei "trăiri subiective" sau corelatul actului, în termeni fenomenologici, nu este, în primul rând, un obiect oarecare, ci este însăși gândirea care se gândește pe sine. Totuși, ea nu se "obiectualizează", ci rămâne constitutivă conștiinței cunoscătoare în felul în care, de exemplu, este constitutivă conștiința morală perfectă despre care vorbește Kant, pentru conștiința morală imperfectă a unei ființe raționale (a omului). Dar tocmai de aceea intervine și "obiectualizarea": conștiința limitată, tocmai pentru a-și păstra identitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imaginativă, prin schema corespunzătoare categoriei respective), iar în privință propriu-zis logică, se constituie judecata sintetică a priori. Timpul este garantul obiectului, așadar el instituie "existențe" (ca fenomene, la Kant). Dar el este, totodată, garantul posibilității fenomenului ca sinteză în conștiința cunoscătoare, constituind forma a priori a oricărui fenomen și determinarea acestuia prin schemele imaginației, acestea nefiind altceva decât "determinări de timp a priori după reguli".114 Timpul, prin urmare, întemeiază sinteza schematică a imaginației transcendentale și o deschide concomitent către obiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea om, înseamnă durată (în sens bergsonian, ca trăire de sine, din sine și pentru sine). Pe linie kantiană însă, Dasein-ul, fiindu-i esențial faptul de a fi în lume, este, în ființa sa, timp; în termenii dictaturii judicativului, ființă cunoscătoare; adică "subiect" pentru o gândire care nu se gândește doar pe sine și care tocmai a ajuns, acum, să se gânderască pe sine. În tradiția judicativului constitutiv, pe linia "timpului" ca diferență între cele două ipostaze ale gândirii, alături de cei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
produse cu dublă utilizare cu termenele prevăzute în documentele comerciale cade în responsabilitatea exclusivă a solicitantului. ... Articolul 3 (1) Persoanele juridice, inclusiv autoritățile publice care desfășoară operațiuni cu produse cu dublă utilizare, trebuie să desemneze cel putin o persoană competența, cunoscătoare a legislației în domeniu, împuternicita să coordoneze derularea operațiunilor în conformitate cu prevederile Ordonanței și ale prezentelor norme metodologice, să depună și să ridice de la Agenție documentele referitoare la autorizarea prin licență, notificarea activităților respective, denumită persoană de contact. ... (2) Datele de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184904_a_186233]
-
de ideologia colectivităților condiția dezvoltării sale ca știință. Pentru a putea deveni științifică, sociologia occidentală și-a impus, pe linia pozitivismului, ca principiu fundamental, considerarea obiectului său ca dat, ca un fapt „pozitiv”, guvernat de legi proprii, independente de subiectul cunoscător și care trebuie explicat întocmai precum faptele naturii. Menirea sociologului urma să fie descrierea și explicarea realității sociale „așa cum este ea”, și nu „cum ar dori oamenii să fie”. Perspectiva părea extrem de tentantă, punând sociologia pe o direcție care a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a unui obiect individual este însă departe de a se realiza simplu, fără dificultăți. Ea cere efort și timp, metode sistematice și complexe. În ciuda aparențelor, descrierea unui obiect individual suficient de complex este, chiar în limitele restrânse ale intereselor subiectului cunoscător, greu de imaginat că ar fi completă. Anatomia umană încă prezintă mistere. La fel și geografia; chiar dacă am considera că pământul nu se schimbă semnificativ în timp, procesul nu e încheiat în moddefinitiv. Apar mereu noi aspecte, se fac corectări
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea ocupă locul central. O asemenea realitate subiectivă nu poate fi analizată cu mijloacele obiective ale științei. Singura posibilitate de sesizare a ei este ca subiectul cunoscător să-și utilizeze capacitatea sa naturală de intuire a celuilalt, de empatie, să caute să se identifice mental cu celălalt, să se introducă în situația acestuia și să încerce să-și imagineze ce stări subiective a putut avea el. A
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Cercetând succesiunea acestor produse înalt fundate pe știință, putem să desprindem o serie de semnificații, caracteristici ale lor care nu au fost intenționate de către creatorii lor (Simon, 1970). Comprehensiunea este posibilă doar în condiții de similaritate psihologicăși culturală între subiectul cunoscător și subiectul de cunoscut. La baza metodei comprehensive stă presupoziția unei naturi umane universale care reacționează în linii generale identic în situații identice. Îl pot înțelege pe Cezar pentru că, imaginându-mă în condițiile particulare ale acestuia, retrăiesc ceea ce și el
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
încă, despre feciorie, și n-a socotit că e cu neputință virtutea aceasta între oameni? Dar Mântuitorul nostru și Împăratul tuturor, Hristos, a pus atâta putere în învățătura Sa, despre aceasta, că și copiii care nu au ajuns la vârsta cunoscătoare a legii au făgăduit viața în feciorie, care e mai presus de lege. Cine dintre oameni a 23 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: El completa ceea ce n-a dat în anumite cazuri nașterea. (n. s. 62b, p. 112) 24 Tâlcuirea Pr. Stăniloae
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
refuzat eliberarea lor. Nu am îndrăznit nici să scot eu diplomele din țară, întrucât, în raport cu reglementările regimului de atunci, aș fi comis un delict grav. Salvarea mi-a venit de la profesorul Stahl. Prietenul nostru comun, profesorul Henri Mendras (un bun cunoscător și un admirator al teoriilor profesorului Stahl), m-a însoțit la discuția cu cel de care depindeau aprobările și care era, spre norocul meu, marele istoric Fernand Braudel. I s-a explicat faptul că nu eram în posesia documentelor necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mumb123. Contextele ce favorizează această a doua semnificație sunt mai multe și ele ne-au determinat să plasăm acest nume și în câmpul semantic al bunătății și indurării divine 124. Semnificații de bază: apropiat de om și, de aceea, cunoscător desăvârșit al lui. 2.1.8.14. (al-)La” f: SOI „ager”/„pătrunzător”; ASM „Cel Blând” (6, 103)/„Binevoitor”; GG „Agerul”, „Blând” (31, 16)/„Grijuliu” (33, 34)/ „Pătrunzătorul” (67, 14); Marr „benignus”; RB „Subtil”/„Sagace” (33, 34); DM „Subtil”; YA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este ager, știutor” (SOI). s’inna-hu ‘alm bi-:"ț al-œudór.ț 4’A l" ya‘lamu mân ƒalaqa wa-huwa al-La”f al-‚abr (67, 14): „șEl cunoaște lăuntrul inimilor.ț Nu cunoaște El ceea ce a creat, El, Pătrunzătorul, Cunoscătorul?” (GG) Din cele șapte versete coranice în care apare, numai în acestea patru i se poate atribui o semnificație din sfera lui ‘Alm125. Exegeza tradițională este șovăielnica în privința lui. Primul sens al lui la”f - „fin, subțire” se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
voiește...” (GG) ’a lam țară ’anna All"ha ’anzala min al-sam"’i m"’an fa-tuœbi≤ al-’arð muƒðarra ’inna All"ha la”f ƒabr (22, 63): „Nu vezi cum Dumnezeu trimite apă din ceruri și pământul înverzește? Dumnezeu este Binevoitor, Cunoscător.” (GG) All"h la”f bi-‘ib"di-hi yarzaqu mân yaš"‘u... (42, 19): „Dumnezeu este binevoitor cu robii săi. El înzestrează pe cine voiește...” (GG) În aceste contexte, semnificația acestui nume este în mod limpede aceea de „binevoitor”, „blând
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în ciuda virgulei pe care edițiile moderne ale Noului Testament o pun între ho mártys și ho pistós, toate traducerile citate le-au transferat că pe o expresie sudata: astfel pistós ajunge să conoteze de fapt fidelitatea mărturiei. Semnificații de bază: cunoscător și revelator desăvârșit al lui Dumnezeu. 3.2.2.12. Vrednic de încredere 3.2.2.12.1. alQthes/alQthinós: „adevărat” (toate traducerile românești citate); „Verus” (Vg); „vrai” (BJ); „true” (RSV). - Hristos afirmă despre sine că este alQthes în În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.14. șal-ț‘Alm (2.1.8.3. - mai ales in expresia bi-kulli šay’în ‘alm), șal-ț‚abr (2.1.8.4.) și ’Pl dQ‘ÄÖ (3.1.9.1.) au același conținut semantic: bine cunoscător, sau chiar atotcunoscător, cum au tradus unii numele biblic. Valoarea intensivă este însă redata diferit din punct de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]