1,876 matches
-
La oraș se lucra de Crăciun, dar erau liberi de Anul Nou. Toți primeau preotul, în intimitatea familiei trăiau sărbătorile, se cântau colinde; la serviciu serveau cu colegii o felie de cozonac sau ciocneau un ou roșu. La botezuri sau cununii veneau cu toții la biserică”. Iar cei care, prin funcții, nu riscau să o facă în văzul lumii, chemau preotul acasă. Dar nimeni, fie el activist sau securist, nu renunța la botezul copiilor. Iată și un caz tragicomic: „Un activist de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a moldovenilor cu polacii, nu mai suportă echivocul situației în care se află și fuge către ai săi, care însă îl rănesc de moarte, crezându-l trădător. Readus în cetățuie, Pan Vlasko își dă sufletul chiar în clipa în care cununia lui, celebrată în mare grabă, s-a săvârșit. E un erou de o anume complexitate, ofertant pentru un interpret cu fibră romantică. O comedioară de moravuri e Joc primejdios (1933). Cu o replică dezinvoltă, pudrată de un șarm de salon
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
Cu mușchi pe bârnă”. Finalul nunții mioritice proiectează alegoric, la dimensiuni cosmice, durerea în fața morții: „Și la nunta mea / A căzut o stea”. Miorița este rugată să o consoleze pe bătrâna măicuță a păstorului, vorbindu-i de aceeași înșelătoare nuntă. Cununia este acum prezentată mai succint, pentru că măicuța cunoaște sensul limbajului figurat din testament. Ea trebuie să afle numai că feciorul ei s-a însurat „C-o fată de crai, / Pe-o gură de rai”. Testamentul ciobanului constituie nucleul tematic principal
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
un târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este deschis - în principiu - oricărei vârste. Nu casă de vacanță pentru inteligența (sau vigilența) critică, dar nici cooperativă agricolă de producție pentru brațe vânjoase
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de tot. Ha, ha! moș Ahab! Balena Albă! o să te țintuiască ea! Iată un brad. Odinioară, pe cînd trăia în districtul Tolland, taică-meu a tăiat odată un brad și a găsit în el un inel de argint - inelul de cununie al unui negru bătrîn. Cum de ajunsese acolo? Așa au să spună și despre catargul ăsta într-o zi, cînd au să găsească în el dublonul și-au să vadă scoicile încrustate în scoarța lui aspră. Ah, aurule! Prețiosule aur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așa cum o înțelegea el, iar nu cum a înțeles-o Aristotel și cohorta de epigoni mai apoi - iar tocmai pentru că a știut să împletească realul cu Ideea el a rămas până astăzi în inima culturii. Ce altceva este cultura decât cununia dintre real și lege, atât în cunoașterea naturii, cât și în cea a omului? Pentru simple constituții politice, a căror listă, încă de pe atunci interminabilă, Aristotel își propunea să o întocmească, Antichitatea nu ne-ar fi păstrat în întregime opera
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
din piesele aruncate de alții și retușate de el, reuși să-și facă pentru el o motocicletă cu ataș. Într-o zi, Bradu și Frosa a venit la părinții mei pentru a-i ruga să le fie și nași de cununie, deoarece nu avuseseră nici timpul și nici posibilitățile să o facă. Părinții mei, nu numai că au fost de acord, dar pentru nuntă le-au pus la dispoziție o parte din casă, care între timp se eliberase de chiriași, care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt. {EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
muncesc din greu pentru propășirea proprie. Ca exemplu iată ce anunț am găsit azi pe Internet: „Tămăduitoarea Sorina, Cea mai puternică tămăduitoare, deținătoarea tainelor magiei albe, sare în ajutorul dumneavoastră eliberându-vă de farmece, ajută în afaceri, în dragoste, dezleagă cununii, deschide cărțile de tarot chiar și prin telefon 0733831518”. Anunțul este real, așa că vedeți și fără ochelari, că în România există leac pentru toate. Și te rog prietene să nu te mai plângi atât de contrariul, fiindcă există riscul să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un grup itinerant din Narbonense, care, surprins la Lugdunum de invazia hună, îl părăsiseră în mare grabă, găsind refugiu la Avricum. Acolo îi descoperise Camilla, sora mai mare a Hippolitei. După ce îi angajase pentru o demonstrație, cu ocazia unei sărbători - cununia întâiului său născut -, îi scrisese acesteia în termeni atât de entuziaști, încât o convinsese să-i cheme la villa. De altfel, în întreaga zonă, tot ce ar fi găsit Hippolita ar fi fost cantori inspirați de psalmii creștini; muzica aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trad.ă. Haruspice — la etrusci și la romani, preot care prezicea viitorul examinând măruntaiele animalelor sacrificate în. trad.ă. Ubi tu Gaia ego Gaius î„Unde tu vei fi Gaia, eu voi fi Gaius“ă — formulă matrimonială ce reprezenta, în cadrul cununiei, angajamentul soțului de a fi alături de soție nu numai ca un bărbat alături de femeia lui, ci și ca un colaborator permanent și supus al Gaiei, zeița pământului și a fertilității la greci și la romani în. trad.ă. Pars domenica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
revenea jos, avea întotdeauna pe degete praf de la becurile lămpii. Mi-e dor de ea. Și de tine. În orice caz, trebuie să iei parte la nuntă. Fă o absență nemotivată dacă n-ai încotro, dar, te rog, du-te. Cununia are loc pe patru iunie la orele trei. Foarte neexclusivistă și emancipată, în casa bunicii fetei, pe 63rd Street. Îi cunună un judecător. Nu știu numărul imobilului, dar e exact la două case de locuința luxoasă în care au stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acestei legături spirituale dintre noi, tot ce am putut stoarce de la el a fost o permisie de trei zile, care, în cel mai bun caz, îmi oferea doar răgazul de a călători cu trenul până la New York, de a asista la cununie, de a înfuleca în grabă o cină și de a mă întoarce, cu coada între picioare, în Georgia. În 1942, toate vagoanele trenurilor erau doar teoretic aerisite, înțesate de poliție militară și miroseau a suc de portocale, a lapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și a whisky de secară. Mi-am petrecut noaptea tușind și citind un exemplar din Comics-urile Ace, pe care cineva a avut bunăvoința să mi-l împrumute. Când trenul a ajuns la New York, - la două și zece în după-amiaza cununiei - eram secătuit de tuse, epuizat în general, transpirat, șifonat, iar benzile adezive mă mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vizitat cutia infernală și că a văzut acolo Îndeaproape și Îngerii, și demonii Îmbrăcați În odăjdii preoțești chinuind sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pălimarul, Îmbătrâniți și ei mult prea devreme, care scurtau rugăciunile și Încropeau slujbe de mântuială. Nici nunțile, nici Înmormântările nu mai erau ca altădată. De fapt, se slujea otova, astfel că nu mai deosebeai vecernia de utrenie și prohodul de cununie. La drept vorbind, În afară de Tatăl nostru, nimeni nu mai știa să spună de la cap la coadă vreo altă rugăciune. - Vom face noi ordine și cu oamenii, n-avea grijă, murmură cu oareșicare Întârziere oaspetele. Îi vom face să se Înmulțească ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se, Mașa citi scurtul anunț ce se prelingea din gura lui: „GHICESC În cărți, cafea, palmă, zodii, fotografii, boghi, tarot, precis și convenabil; leg-dezleg cununii, aduc persoane iubite, Împac cupluri, aduc noroc În casă și tot ce vă interesează...“ „Ia uite unde stătea vrăjitorul“, gândi Mașa. „Leg și dezleg cununii, continuă ea. Păi, nu cumva mi-a aruncat cineva În casă pământul scos de sub unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gura lui: „GHICESC În cărți, cafea, palmă, zodii, fotografii, boghi, tarot, precis și convenabil; leg-dezleg cununii, aduc persoane iubite, Împac cupluri, aduc noroc În casă și tot ce vă interesează...“ „Ia uite unde stătea vrăjitorul“, gândi Mașa. „Leg și dezleg cununii, continuă ea. Păi, nu cumva mi-a aruncat cineva În casă pământul scos de sub unghiile unui mort și l-a vărsat În ceai, că mi-a mers așa de rău? Ce-ar fi să-l rog să aducă pe Onisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
al timpului cadran că am trăit secundele cu gândul, că viața n-a trecut în van și n-a plecat în vânt cu vântul. Pe nicovala timpului rămână veșnicia trecerii noastre pe sub cer făr de păcat, cu ceru-apoi să facem cununia, când amintirea va rămâne-n urmă și când spre ”casă” am plecat. O clipă cât o viață Ai privit... ai privit soartă din infinitul tău, de dincolo de sori, ai pășit apoi peste al sufletului poartă și-ai adormit pe trup
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
clopoțelul de avertisment sunase. CÎnd mi-am luat mîna de pe coapsa fetei - părea să n-o fi băgat În seamă pînă acum -, Își smuci piciorul și-mi aruncă o privire dușmănoasă. — Presupun că nu pot spera să mă inviți la cununie. — Ce-ai de gînd să faci? Dacă vrei să mergi la studio, grăbește-te, căci timpul zboară. S-a schimbat melodia și momentul de liniște pînă a Început alta mi-a străpuns urechile și ultimele cuvinte ale fetei au aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din ultima cameră a casei doamnei și domnului Pavel, se va sparge învelișul poveștilor odată cu destuparea sticlelor de șampanie - încă multe la data aceea în magazinele alimentare - servită în pahare înalte de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca în Biblie: Așa va fi! Așa gândești, așa vrei și tu dar nu îndrăznești, ești temător; acum nu mai e nimeni, nu mai are de cine să-ți fie teamă. E mai mult decât dacă am fi oficiat această cununie într-o biserică, știuți numai de noi în fața unei icoane martoră a legăturii noastre, invocând pe Dumnezeu, mergând până în fața altarului, mai mult decât lumânările pe care le-am aprins cu același gând secret fiecare, în mica biserică din comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
greul gospodăriei - era încă la fel de vioaie ca în urmă cu aproape douăzeci de ani. Fiica cea mică era plecată de mult, locuia, acum la București, terminase Politehnica, se măritase, soțul era inginer ca și ea, părinții nu luaseră parte la cununie, totul fusese o „surpriză”, fără ca împrejurările arătate să fi modificat relațiile de afecțiune dintre ei toți, de pe vremea când își treceau după-amiezile pe prispa casei de la țară, dar părinții trebuiau să se obișnuiască cu mentalitatea și obiceiurile noii generații. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am luat-o din dragoste... Tatăl ei era fecior boieresc, un biet om acolo, da’ ea era fată frumoasă... Și eu dac-am văzut-o așa de frumoasă, m-am amorezat, se chiamă, de dânsa... Ș-am luat-o, cu cununie, cucoane Petrache... M-am dus la târg la Eș, și i-am luat o rochie de matasă... Și ce nu i-am cumpărat? Și botine de lux, și testemeluri fine, ca la o cucoană, ce socoți dumneata... Și numai iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strigarea și am dat să-i fac semn cu mâna în care mai strângeam ceapa. Gestul a fost prea avântat și m-am trezit în brațele unui domn cu un imens buchet de busuioc uscat și o lungă lumânare de cununie sau de botez. Nu mai apucase omul să se ferească la timp și m-a primit, neașteptat sprijin, în brațele lui. Observasem la timp busuiocul și lumânarea și, cu un ultim gest de politețe, am dat să mă feresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]