3,659 matches
-
cuprins de-o liniște adâncă Să-i tulbur frumusețea nu mă-ndur, Fiorul tău mă urmărește încă Și freamătă pădurile din jur; ........................................... Să nu te întristezi, mai tac și eu Și niciodată nu e prea târziu Între tăcerea mea și curcubeu Atunci când tac, femeie și te scriu... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Să nu te întristezi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate
SĂ NU TE ÎNTRISTEZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366101_a_367430]
-
sau cu o ființă dragă dispărută; sau dialogul cu Dumnezeu. Hölderlin are o poezie în care spune că bea din două pahare. Paharul-poem al Biancăi Marcovici, așezat lângă dublul espresso, e pus în lumina bună: „Se poate întâmpla să reflecte curcubeul/ precum un acvariu”(Partea cea plină a paharului). Dar Espresso mai sugerează și esența (rezultatul prelucrării alchimice), iar prin analogie cu expresul-tren, fulgerătoarea trecere a existenței. Transferul se face brusc, e un scurt-circuit: „Niciodată nu mă pregătesc pentru tine/ spontan
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
bate la fereastră... În vântul ce se joacă Cu buclele de păr, Și lasă-n ele amprenta Parfumului de măr... În fila necitită A cărții cu povești, în auriul luciu Al astrelor cerești... În ploaia ce se cerne, În spectrul Curcubeu... Iubește-le pe toate, Și-n toate voi fi...EU! DACII Pe plaiurile noastre vechi Istoria și-a scris trecutul... Când "dacii" erau prinți de viță Cu spada și cu scutul... Nu erau pe-atuncea cluburi, Nici localuri de "fittness
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
ca o nălucă Îndemnată de iubire... Unde să se odihnească... Pe cine oare să inspire? Am zărit-o din greșală Sub pala unui felinar... Zgribulită de un vânt, Cu sufletul hoinar... O comoară avea in poală Versuri, rime și povești Curcubee și steluțe... Și minunile cerești... Feți Frumoși și zmei și îngeri.... Cosânzene și fecioare, Și poveștile eterne În care dragostea nu moare... Am deschis ușor fereastra... Am stins opaițul în iatac... În tăcere am pus glastra Cu parfumul de liliac
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
iubești, nu poți . . . Să-mi pui la cap o plantă, care-am iubit-o eu, ,, Simți-o-voi odată umbrind, mormântul meu ” . Și când ți-e dor de mine, găsește-mă în scris, Mă cată printre stele sau pe un curcubeu . . . CÎT IEDERA VA CREȘTE, EU ÎȚI COBOR ÎN VIS . . . ,, Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu . Nu scriu aceste versuri, că . . . ,, mi-am făcut bagajul ” . În multe părți mă doare, dar . . . nu îmi pierd curajul . . . doar o ideie
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului, filocalia Cuvântului divin în mirajul grăirii de taină, serafica frumusețe a Liturghiei ortodoxe, armonia Duhului Sfânt
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
-i spre Dunărea albastră, învolburând Marea cea mare, cu răzvrătirea neatârnării, așa cântecul Mariei și-a adunat mlădițele mângâind cerul și-nseninând pământul. Vremea iscusiților Conducători ai Neamului a înfrățit în clipa milostivă durerile cu bucuria, dimineața cu nunta, visurile cu curcubeiele, lacrimile cu fecioarele, dorul cu jalea, legea cu sărbătorile, azurul cu poveștile, rugile sacre cu răzvrătirile sfinte, codrii cu feciorii, apele cu cântecele lor, Oltul cu Nistrul, Mureșul cu Cerna, Crișul cu Jiul, Târnavele cu Prutul, Argeșul cu Siretul, Ialomița
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
și veselia deopotrivă... Mărită fie dimineața/ Ce-a săvârșit a noastră nuntă,/ Bătrâne Olt!- cu buza arsă/ Îți sărutăm unda căruntă.// În cetățuia ta de apă/ Dorm cântecele noastre toate/ Și fierbe tăinuita jale/ A visurilor sfărâmate./ Tu împletești în curcubeie/ Comoara lacrimilor noastre,/ Și cel mai scump nisip tu-l duci/ În vadul Dunării albastre.// La sânul tău vin în amurguri,/ Sfioase fetele fecioare,/ Și dimineața vin neveste/ Cu șorțul prins în cingătoare/ Și vin păstori cu glugă albă,/ Din
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
populară! mărturisește Patriarhul pătimirii noastre, poetul Radu Gyr. Ea primește spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă, și primind-o, o împletește cu argint, o topește în flăcări mari de curcubeu, și o aruncă apoi în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un fund de suflet și suflată cu azur și pene de foc de către buzele cerești ale Artei. O, dacă ați ști câte bogății rupe dintr-un
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
fecioare“) - cu infinitivul lung, substantivat, «fiìre»: În miez, o cât de suav / sâmburele nu mai vrea să se nască... / Obârșia lui împărătească / e de aur bolnav // Deasupra, - ce greu / să fii rază strivită / între oră și clipită / cu pleoape de curcubeu... // Jos, ce nevedere / și câtă lipsă de sens ! / ... a cojii jupuite ca un plâns / de pe conștiință... // Eu, tu, el / o să fiim toți trei / deodată // Mai mult tu, - / decât unicul / Mai mult el, - / decât piatra / Mai mult eu, - / decât singurătatea... // în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
esteiului / lui. În Pana de soare, eroul liric se lamentează de pierderea trupului de trestie din adolescență, amintindu-și totodată că o vreme, înainte de a descoperi ce se spune în Biblie / Geneză (9, 16), desigur, «a mai crezut tâmp» despre curcubeu că este «sufletul ploii»: S-a dus pe apa sâmbetei / trupul meu de trestie, de adolescent / S-a dus și plăcutul miros de sudoare / de tânără piele jegoasă, / și gângăveala în fața oamenilor / și puritatea nespălată / a ochilor albaștri, / și timiditatea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
imaginație / iar nu viziuni... // Un timp încă / îmi târam imaginea / pe un cal mort, de căpăstru, / pe șosea, printre mașini // Un timp încă / mai mângâiam dragonul / ca pe un ou, de / privighetoare... // Un timp numai / am mai crezut tâmp / de curcubeu, că este un suflet / al ploii / iar nu un compromis / jalnic și iluzoriu. O cumplită ploaie cu „pietre de piramidă“, ori obișnuite, descărnând, descojind, „chelind“ munții, apoi erodându-le calotele de gresie până iau forma circumvoluțiunilor, a creierelor, întru deșertizare / saharizare
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA ȚĂRMUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului la țărmul La țărmul unei mări de peruzea crescuse-un curcubeu cu ochi de soare, venise dintr-o inimă de stea și-mi tot zâmbea cu irisul de floare. Bătea lumina blândă din apus și cântecul șoptit urca încet pe maluri, în larg corabia cu trup de pescăruș se răsfăța plutind
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
m-ai trădat, al doilea când m-ai înșelat, al treilea când m-ai umilit.. Doamne, ce repede am albit! Dar nu-i nimic, că-n spuma mării acest blestem îl voi spăla și peste griul cel de gheață, din curcubeu, voi agăța un indigo fără de margini... în cartea mea, pe albe pagini, voi aștepta să se reverse o auroră... de-o să-ți pese, va fi târziu,iubirea mea! Referință Bibliografică: Ninsoarea / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368
NINSOAREA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361746_a_363075]
-
purtată spre rodul altui fruct, îmblânzind ochii sterpi sau vioi, inimile sărace sau bogate-n darul milei . Dacă aș putea acum m-aș transforma în nor, aș plânge ploi, aș îmbogăți pământul Cu iubiri și flori și apoi ca un curcubeu aș râde soarelui.* Fără mari pretenții, asemeni omului care dăruiește cu generozitate fără a cere ceva în schimb, și autoarea Vasilica Ilie, mulțumește mărturisind în finalul ezpozeului de cuvinte: *Mi-ai alungat din gând tristețea și blestemul Și clipele negre
ÎNTRE POEZIE ŞI PROZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361752_a_363081]
-
UIMIRE Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În poiana înflorită, De fagi mândri, străjuită, Primăvara cântă-n strună, Florilor de ,,ziua bună!,, Și-n pădurea fermecată, Roua clipei din petale, Curcubee mii arată Și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
CÂNTECUL LEBEDEI -CERȘETOARE DE IUBIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când mi-ai gonit ploile am crezut că m-ai adunat din umbra nopții și că diminețile vor înflori în curcubee; șchiopătam cu un nor pe umeri, orbisem de înjurătura ce o primeam aruncată ca un codru de pâine uscată, la colț de stradă unui câine vagabond... Mă credeai prostituată și eu eram cerșetoare de iubire întindeam sufletul fiecărui trecător- câte
CÂNTECUL LEBEDEI -CERŞETOARE DE IUBIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351822_a_353151]
-
lumii și mi-am dăruit culoarea Florilor de lângă mine, pe scaieți mi-am scris scrisori Să nu poată să citească și să-mi simtă-n țepi ardoarea Decât doar destinatarii-ngrijitorilor de flori... Ploile-mi pictau cu cerul, nori și curcubee-n zori, Toate gândurile tale se amestecau prin ele, Așezai pe geana nopții, visul tău de-atâtea ori Să îmi mai pătrunzi în noapte, să mă chemi în dans de iele... Eu desculță-n iarba deasă, pipăiam o urmă-a
ALBASTRUL DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351852_a_353181]
-
Al tău, spre înălțimi, Al meu, spre în-adâncuri. În drumul meu către “mine”... mai întâlnesc pe unii care urcă. Ne dăm binețe, schimbăm impresii, apoi fiecare își continuă “urcușul”. Am iubit dintotdeauna zborul, avântându-mă în tăriile cerului mai aproape de Curcubeu. Am fost albatros, zburând cutezător deasupra nemărginirii albastre, între două lumi albastre, a Cerului și cea a Mării. Albatros, poposind pe catargul vapoarelor, având aripile muiate în spuma mării, perlate cu minuscule cristale de sare din valurile înspumate în care
ZBORUL SPRE SINE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351907_a_353236]
-
Strofe > Valori > CÂNTEC DE ÎNGÂNAT POEȚI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 778 din 16 februarie 2013 Toate Articolele Autorului singurul poet desăvârșit Dumnezeu care a creat lumea fiindcă iubea prea mult poezia umblă și prin aripa mea hoardele curcubeului așa ca o tușă de infinit ca o margine de cântec însă mă tem Doamne că ai să treci cândva pe lângă mine și n-am să-ți sărut la vreme vântul cu poeme cuvântul Referință Bibliografică: cântec de îngânat poeți
CÂNTEC DE ÎNGÂNAT POEŢI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351905_a_353234]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > TU NU EȘTI, CUM S-AR SPUNE, FRUMOASA Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului piciorul tău arcuit fin ca o dantelă a curcubeului peste norii albi când alergi desculța în nisipul mării nu știu ce este dacă nu steag al divinității pus să ucidă starea de om sânii pe care ii salți deasupra apei ca o morgana în limpezirea serii pot să fie sunt frescă
TU NU EŞTI, CUM S-AR SPUNE, FRUMOASĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351940_a_353269]
-
o strângere de mână. În numai câteva ore aveau să se reîntâlnească pentru a începe să descifreze misterul creat în jurul morții artistului. Soarele alungase un pâlc de nori și începuse să se răsfețe peste oraș. În scurt timp se arătă curcubeul ca o pleiadă de mulțumire adusă nuanțelor pe care pictorul le luase cu el în pământ. La cinci fără zece minute, comisarul urca scările unui imobilul din centrul orașului, unde locuia scriitorul Ștefan Deleanu. Acesta îl aștepta, cu manuscrisele pe
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Călcam apăsat pe ultima notă din recviemul pentru vise voiam să-i aud țipătul ca să mor îl primisem într-un colet ambalat în ploi și legat cu un curcubeu fals, un kitsch după un solo de violoncel când mi l-ai scris nu știai că solfegiile au intrat în grevă și că Odette a ucis-o pe Odile ai mai omorât-o și tu încă o dată știi mai avea
ODILE ŞI ODETTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351952_a_353281]
-
ureche Și ascultă-i șoaptele Ce din adâncul inimii vin, Sunt șoapte, șoapte îndurerate. Îți dăruiesc această scoică Pe care s-o păstrezi Lângă inima ta Ca pe un magic talisman, Universul întreg se ascunde în ea Și-un veșnic Curcubeu... Talismanul ...este inima mea... Referință Bibliografică: Talismanul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul III, 28 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TALISMANUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351997_a_353326]
-
nară un vânt călduț de primăvară și o iluzie sprințară mi-aprinde dorul de-o mioară o văd cum saltă ca morgana cuțitul răsucind în rana ce astăzi iar mi se deschide și o tratez cu sulfamide prin rogvaiv de curcubeie se-nalță fum de carne arsă și unduindu-se-o femeie îmi toarnă vin de tămâioasă și amețit de toate cele ce parcă tot se-ndepărtează mă prind în dansul lor de iele ținându-mă strâns de spetează privind ulcica
ILUZIE SPRINŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352008_a_353337]