6,308 matches
-
Icoane, Craiova, 1928; Cu duhuri rele, Craiova, 1928; Arabescuri, Craiova, 1929; Liniște, Craiova, 1934; Versuri, Craiova, 1934; Versuri, Timișoara, 1942. Antologii: Album, Craiova, 1935 (în colaborare cu Sergiu Cristian și C.S. Nicolăescu-Plopșor). Repere bibliografice: A. Ivanovici, Poezia lui Const. Jaleș, „Curierul Olteniei”, 1928, 1494; g.p. [George Popa], „Versuri”, „Lanuri”, 1934, 7-8; Paul I. Papadopol, „Arabescuri”, PL, 1936, 1; Metzulescu, Literile, I, 84-86; Grigore Bugarin, „Versuri”, „Dacia”, 1943, 4; Petru Sfetca, „Versuri”, „Dacia”, 1943, 35; Manu, Reviste, 35-36, 98-100; Firan, Macedonski-Arghezi, 277
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
Ultima oră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Izbânda” (Chișinău), „Cuvântul”, „Frize” (Brașov), „Pământul”, „Politica vremii”, „Școala română”, „Căminul cultural”, „Graiul copiilor”, „Gazeta literară” ș.a. A condus „Express-Ismail” (1929) și a fost redactor la câteva ziare și reviste: „Orientări” (Moinești, 1932-1934), „Curierul Basarabiei de Sud” (Ismail, 1934-1935), „Viața Basarabiei” (Chișinău, 1936-1942), „Școala țăranului” ș.a. Prima carte, romanul Normaliștii, îi apare în 1933. În 1935 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români. În afara volumelor de proză, va publica, singur sau împreună cu alții, lucrări
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
de la formation du roumain et du grec littéraire, în RESEE, XXIX, 1991, nr. 3-4, p. 211-217. • Asemenea accente se pot sesiza în luările de poziție ale redacțiilor „Albina românească“, care declara la 1831 că a luat drept model greaca modernă, „Curierul românesc“ și „Curierul de ambe sexe“, care cer ca româna să fie purificată radical, după exemplul grecilor moderni (Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 74). Sau, la fel de bine, în limba greacă de către români; ei văd un real folos din această întreprindere. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
roumain et du grec littéraire, în RESEE, XXIX, 1991, nr. 3-4, p. 211-217. • Asemenea accente se pot sesiza în luările de poziție ale redacțiilor „Albina românească“, care declara la 1831 că a luat drept model greaca modernă, „Curierul românesc“ și „Curierul de ambe sexe“, care cer ca româna să fie purificată radical, după exemplul grecilor moderni (Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 74). Sau, la fel de bine, în limba greacă de către români; ei văd un real folos din această întreprindere. Aceasta demonstrează, o dată în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
același fond, sub nr. 1000: XI, G. Testa, dragomanul legației Olandei, către M. Suțu, intervenind în favoarea consulului olandez de la Alep; XII, G. Testa către M. Suțu, în legătură cu La Gazette de Leyde și cu transmiterea corespondenței diplomatice olandeze la Viena prin curierul otoman; XIII, Suțu către Testa, mulțumind pentru gazete; XIV, Testa către Suțu, în legătură cu gazetele; XV, Testa către Suțu, cu același subiect; XVI, Suțu către Testa, cu același subiect; XVII, Suțu către Testa, despre gazete și despre afaceri cu negustori armeni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1881, p. 1776. • Un ziar din Iași prelua o informație din „Globe“ potrivit căreia Mihail Kogălniceanu discutase deja cu ministrul de externe francez despre proclamarea Regatului și că nu lipsea decât aprobarea Vienei, celelalte puteri dându-și deja acordul, în „Curierul“, 4 martie 1881, p. 2. Românul își exprima convingerea că transformarea statutului juridic al României era de competența puterii executive, necesitatea unui asemenea act fiind explicată prin „Spulberarea definitivă a visului celor ce ar mai aspira la domnie, iar Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ibidem. • Dorind să capteze bunăvoința parlamentarilor, D. Brătianu dădea asigurări în privința faptului că va face tot ce este posibil pentru apărarea intereselor României: „Puteți fi siguri că voi apăra-o cu pasiune, cu furia tigresei care își apără puii“, în „Curierul“ , 1 mai 1881, p. 2. • „Curierul“, 3 mai 1881, p. 2. • „The Times“ publica articole în care era subliniată respectarea de către România a tratatelor internaționale și a ocupării de către ea a unei poziții de egalitate cu celelalte puteri independente din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
D. Brătianu dădea asigurări în privința faptului că va face tot ce este posibil pentru apărarea intereselor României: „Puteți fi siguri că voi apăra-o cu pasiune, cu furia tigresei care își apără puii“, în „Curierul“ , 1 mai 1881, p. 2. • „Curierul“, 3 mai 1881, p. 2. • „The Times“ publica articole în care era subliniată respectarea de către România a tratatelor internaționale și a ocupării de către ea a unei poziții de egalitate cu celelalte puteri independente din Europa. Tot aici se anticipa presiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gabriel Bălănescu - un rol important a revenit studentului Ion Jijie. Acesta era cunoscut de Securitate încă din vara anului 1948, datorită activității sale în cadrul organizației legionare de la Politehnica bucureșteană. În decembrie 1948 fusese unul dintre cei care asiguraseră legătura între curierii legionari veniți din străinătate, Damaschin Luca și Ion Popescu, și conducerea legionară din țară. Jijie era intens preocupat de problema retragerii în munți a legionarilor urmăriți. În acest scop l-a trimis pe Gheorghe Pele în județul Alba, unde s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și un oarecare Lupașcu, originar din Buzău 17. În total, grupul „Arnota“ a numărat 22 de membri, potrivit documentelor Securității 18, sau chiar 26, după cum relatează martorii 19. A existat o comunicare permanentă între București și zona Arnota, prin intermediul unui curier, rol jucat, succesiv, de Ion Oprițescu (liderul grupului), Dumitru Popescu, Mișu Morănescu și Nicolae Anghel 20. Unii martori au avansat chiar ideea că maiorul Crețu, din Slatina, și locotenentul Simescu, din Piatra-Olt gară, ar fi fost organizatorii grupului din Munții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
doi. Se pusese la punct și un serviciu de planton, efectuat ziua și noaptea, pentru a se observa dacă nu venea cineva pe potecă. Din când în când, câte doi-trei partizani coborau la poalele munților pentru a-i întâmpina pe curieri ori pe studenții sau muncitorii care urmau să li se alăture. Fugarii purtau discuții între ei, subiectele fiind războiul, evenimentele externe, cu accent pe încordarea existentă între sovietici și americani, persecuțiile la care erau supuși legionarii, torturile puse în aplicare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din trecutul Moldovei (Ștefan cel Mare în Târgul Băiei, Un vis al lui Petru Rareș), ca și unele foiletoane, cu adresă politică, răspândite și rămase în pagini din presa vremii, dintre care unul e scris cu mult spirit și vervă: Curierul Iașilor, 10 februarie 1860, apărut în „Steaua Dunării” și semnat Civis Bahluensis. În timpul mișcării de la 1848, K. a scris și două pamflete împotriva domnitorului, impresionante prin acumularea paroxistică a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și prin
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
e soțul meu? Orice fotografie sau probă legată de acele cazuri mușamalizate... cu mizerie și tot restul. — Doamnă Brandon, am să fac tot posibilul. Am să efectuez o căutare temeinică, să văd ce avem. Și mi le puteți trimite prin curier cît se poate de repede? — Așa voi face. Închid telefonul, și inima Îmi bate nebunește. O să pun eu mîna pe probele alea. Și, dacă nu mai sînt de găsit... am să comand o altă investigație. O să-l Îngenunchez eu pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de Iain. — L-am urît din prima, Încuviințez. „Nu, nu-ți spun care e premiul. Așteaptă și-ai să vezi.“ Se aude sunînd interfonul și el ridică receptorul. — Da. Aduceți-l sus. E un colet, spune. Împietresc. — Adus de un curier? — Îhîm, Își aruncă haina pe umeri. Aștepți ceva? — Oarecum, Înghit În sec. Luke... e posibil să vrei să vezi acest colet. S-ar putea să fie important. Sper că nu e altă lenjerie de pat! Luke nu pare deloc entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e altă lenjerie de pat! Luke nu pare deloc entuziasmat. — Nu mai cumpăr lenjerie de pat! E... Tac, În clipa În care sună la ușă. — O să vezi. Ies iute pe hol. — Un pachet pentru dumneavoastră, semnați aici, vă rog, murmură curierul În clipa În care deschid ușa. Semnez repede pe agenda lui electronică, Înșfac plicul de poștă rapidă și mă Întorc spre Luke, care tocmai iese În hol. — Luke, am ceva foarte important aici, Îmi dreg glasul. Ceva care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Apăs pe buton, abia respirînd. Îmi spun În gînd să nu-mi fac iluzii, o să fie un alt plic pentru Jess, sau un catalog, sau un accesoriu pentru computerul lui Luke... Însă, cînd deschid ușa, În fața mea se află un curier motociclist, În haine de piele, care-mi Întinde un plic mare cu protecție antișoc și deja recunosc scrisul lui Dave Sharpness, cu markerul negru și gros. Mă Închid În vestibul și sfîșii nerăbdătoare plicul. În el se află un dosar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cel mai bun moment să-i dau detalii despre povestea-cu-detectivii-particulari-din-West-Ruislip. — Nu mă Întreba de unde Îl am, zic repede. Pur și simplu, Îl am. — Dar cum... — Ți-am zis să nu mă Întrebi! Dar e adevărat. Ți-l trimit cu un curier la birou. Cred c-ar fi bine să-ți chemi deja avocații, să-și arunce un ochi. SÎnt poze, notițe, tot soiul de dovezi... Sincer, Luke, dacă se află toate astea, e terminat definitiv. — Becky, spune Luke efectiv stupefiat. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Danny s-au Înțeles de minune! Danny a Început să-i spună de nu știu ce nouă colecție de-a lui la care vrea să folosească bucăți de pietre - și acum, ea o să-l ducă la un muzeu, să vadă niște mostre. Curierul cu bicicletă a sosit În timp ce toată lumea mînca tort, și am expediat rapid pachetul. De atunci, n-am primit nici o veste de la Luke. Bănuiesc că e În discuții cu avocații sau cu cine o fi trebuind. Așa că nu știe Încă nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pătimaș], Barcelona, 1998; Norman Manea, El sobre negro [Plicul negru], Madrid, 2000; Camil Petrescu, El lecho de Procusto [Patul lui Procust], Madrid, 2002. Repere bibliografice: Ileana Mihăilă, „Româna este cea mai interesantă dintre toate limbile romanice” (interviu cu Joaquín Garrigós), „Curierul românesc”, 1992, octombrie; Vicente Araguos, Un mago de la novelea, „Diario 16”, 1995, 30 iunie. Il.M.
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
, revistă literară apărută la București din noiembrie 1835 până în decembrie 1836 (cu întrerupere în ianuarie, februarie și martie 1836), condusă de I. Heliade-Rădulescu. Au apărut treisprezece numere, după care a fost înlocuită de „Curier de ambe sexe”. Tipărirea a fost inițiată de membrii Societății Filarmonice pentru a sprijini teatrul și literatura dramatică în limba română. Revista urma să cuprindă dări de seamă asupra lucrărilor comitetului de conducere al societății, piesele originale sau traduse ce
GAZETA TEATRULUI NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287207_a_288536]
-
suspinătorul practică și o lirică a desfătărilor, evocând scene de vânătoare în mijlocul unei naturi pe care o adoră. Alegoria, legenda, epistola în versuri, balada figurează în repertoriul cărții de Poezii (1886). O scenetă dramatică, după Henri Murger, e găzduită de „Curierul de Iași” (1872), iar o imitație și o traducere din Victor Hugo, în „Convorbiri literare” (1880). În 1906 se tipărește ceea ce G. socotea a fi lucrarea lui de căpetenie, tălmăcirea Infernului lui Dante. Efortul său a fost de a nu
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
urmată în timpul secolului al XIX-lea a corespuns pe deplin intereselor naționale ale românilor din Transilvania. Până la 1848, gazeta lui Barițiu a constituit principalul mijloc de afirmare publicistică a drepturilor politice și culturale românești în Imperiul habsburgic și, totodată, alături de „Curierul românesc” și „Albina românească”, s-a impus ca un important difuzor de informație pentru românii de pretutindeni. De altfel, Barițiu a și conceput gazeta ca pe o tipăritură pentru toți românii, scop în care și-a asigurat corespondenți în Principate
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
o tribuna de afirmare a romanismului la granița de Apus a țarii. Direcția culturală se manifestă cu precădere în interiorul rubricilor specializate, care se diversifica treptat, de la „Gazeta de Vest culturală” la „Cronicar”, unde apar cronici plastice, si de aici la „Curier literar” și la „Cronică teatrală”, unde sunt comentate spectacolele montate la Teatrul de Vest din Oradea, până la „Săptămâna cărții”, „Figuri românești”, „Figuri mondiale”, „Cultură, arta, teatru”, „Cultură, arta, literatura”. Printre poeții gazetei se numără directorul ei, George A. Petre, care
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
de luptă și dreptate”, ci și orientarea politică. Sunt acum condamnate acțiunile militare anterioare și este elogiată colaborarea româno-sovietică împotriva nazismului. Publicația păstrează totuși o linie democratică prin colaboratorii săi care se pronunță împotriva tendințelor politice extreme. Rubricile obișnuite sunt „Curier literar”, „Caietul poeziei tinere”, „Informații literare”, „Cronica dramatică”, „Cronica literară”, „Cronica plastică” și „Cronica cinematografică”, „Faptul artistic”, „Fapte în război”, „Fapte și jertfe”, „Nuvela «Faptei»”, „Reportajul «Faptei»”. Semnăturile importante, extrem de numeroase, predomină până la 1945. Colaborează cu versuri Virgil Gheorghiu, Marin
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
245, 403-404, 577, V, 20, 21, 325, 669, VI, 8; Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj, 1973, 104-108; P.P. [Paul I. Papadopol], „Întâmplarea”, „Jurnalul”, 1935, 120; Perpessicius, Opere, VII, 298, 302-303; St. Metzulescu, Coca Farago, „Curierul Olteniei”, 1936, 1867; Virgil Carianopol, „Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim”, DEP, 1936, 2715; Ovidiu Papadima, „Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim”, G, 1936, 10; Biberi, Études, 193; Octav Șuluțiu, „Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim”, F, 1937, 5; Al.
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]